de Cătălina Tăgârță
Pe măsură ce conștientizează că vin în această lume cu o misiune, că pot adăuga valoare celor din jur și pot face ceva care să conteze cu adevărat, deci să trăiască o viață plină de semnificație, oamenii încep să pună presiune pe ei. Realizează că au pierdut timp cu alte lucruri și simt că trebuie să recupereze cumva, să facă într-un timp scurt ce nu au făcut o viață întreagă. Iar dacă văd în jur persoane care se laudă cu rezultate spectaculoaase, obținute cu ușurință, se împuternicesc și ei cu o energie fantastică și își setează mintea pe modulul „trebuie”. Însă foarte puțini știu că „trebuie”, repetat obsesiv, dar fără acțiune, mai mult îi încurcă decât să îi ajute.
Vocea cui vă vine în minte?
Dacă vă numărați printre cei care îl folosesc în mod obsesiv pe „trebuie”, am să vă prezint în continuare un plan de acțiune, care sper să vă fie de ajutor. Pentru început, vă provoc să vă gândiți: A cui este vocea din mintea voastră care vă îndeamnă să spuneți acel „trebuie”? Ca să înțelegeți și mai bine întrebarea, meditați la persoana din jurul vostru sau din copilăria voastră care vă spunea cel mai des că trebuie să faceți ceva, acea persoană care vă dădea sentimentul de urgență, de presiune. Poate fi mama, doamna învățătoare, un frate mai mare sau oricine altcineva. Gândiți-vă apoi la cum vă simțeați atunci când vi se spunea în trecut că „trebuie” să faceți un anumit lucru și cum vă simțiți acum, când vă spuneți singuri că „trebuie”. Există vreo asemănare între cele două? Îndemnul acesta vă face acum, în prezent, să vă simțiți la fel ca în copilărie? Vă provoacă sentimente care vă fac să acționați cu drag sau simțiți că o faceți cumva din obligație? Dacă o faceți din obligație, atunci gândiți-vă de ce faceți asta? Și ce s-ar întâmpla dacă... nu ați face-o?
Analizați posibile scenarii din viitor
Uneori, simplul fapt că ne gândim la eventuale scenarii din viitor, pozitive și negative, ne provoacă să căutăm și posibile soluții pentru acestea, și ne ajută să realizăm că, indiferent în fața cărui fapt am fi puși, tot vom găsi o soluție, atât timp cât suntem în viață și sănătoși. Iar această simplă conștientizare poate fi de mare ajutor în cele mai multe cazuri. Cu siguranță știți și voi cel puțin o persoană care stă pe loc în momentul de față, doar se gândește că „trebuie” să facă ceva, însă nu se încumetă încă să acționeze. Haideți să vedem însă lucrurile și din altă perspectivă!
Cuvântul dă senzația de presiune
Mulți oameni trăiesc sub presiune imaginară, impusă de ei înșiși, fiindcă fiecare își construiește propriul plan de acțiune. Rar vine cineva din afară să ne spună cum sau ce să facem. Și chiar și atunci când credem că nu avem de ales, că ne facem programul și ne trăim viața în funcție de ce și cum spun alții, tot am avea de ales. Fiindcă nu vine nimeni să ne pună la zid să facem un lucru sau altul. Noi alegem. Uneori constrânși de împrejurări, e adevărat, dar tot alegerea noastră rămâne. Însă sunteți de acord cu faptul că, oricum, cu cât folosim mai mult cuvântul „trebuie”, cu atât simțim o presiune mai mare? Aveți impresia că parcă răspundeți unei solicitări venite din exterior. Și când lucrurile stau așa, parcă e și mai greu să acționezi. Fiind tot timpul copleșit de acea presiune, de starea de urgență, parcă sunteți tentat să adunați și mai mulți de „trebuie” pe lista deja plină.
Listă cu sarcinile
Așa cum spunea Jim Rohn, renumitul antreprenor și speaker: „Unul dintre cele mai bune locuri din care poți începe să îți schimbi viața este să duci la bun sfârșit tot ceea ce apare pe lista cu: «ar trebui să...»”. Așadar, după ce descoperiți care este vocea din mintea voastră care vă îndeamnă să îl rostiți atât de des pe „trebuie”, următorul lucru pe care vi-l recomand este să faceți o listă cu tot ce credeți voi că trebuie în viața voastră. Luați pur și simplu o foaie de hârtie și începeți să notați. Treceți absolut tot ce vă vine în minte! Începeți cu ceea ce ați rostit astăzi, apoi gândiți-vă la conversațiile și gândurile pe care le-ați avut în urmă cu o zi, cu două zile, și pe măsură ce vă amintiți notați acolo toate acele sarcini pe care v-ați propus să le realizați, pe care „trebuie” să le faceți. Dacă nu vă mai vine nimic în minte, încercați să o luați și pe domenii ale vieții: profesional, personal. Când terminați, numerotați sarcinile de la 1 la... cât vă iese. Cu cât ați obținut un număr mai mare, cu atât vă puteți simți mai copleșiți.
Ce e cu adevărat necesar
Acum, e timpul să citiți cu voce tare tot ce ați notat. Chiar „trebuie” să faceți toate acele lucruri? Sau aveți nevoie de ele, vă sunt necesare? Sau v-ați simți mai bine dacă le-ați avea? Cu ce alt verb ați putea înlocui și unde anume? Spre exemplu: „Trebuie să îmi cumpăr o rochie nouă” poate fi schimbat cu: „Mi-ar plăcea să...”; „Trebuie să plătesc întreținerea” poate fi înlocuit cu: „E necesar să...”; „Trebuie să iau copiii de la grădiniță” poate fi înlocuit cu: „E timpul să...”; „Trebuie să fac mâncare” poate fi schimbat cu: „E nevoie să...”; în loc de „Trebuie să merg la job” puteți folosi: „Am ales să merg la job pentru că...”; sau în loc de „Trebuie să fac schimbarea asta în viața mea imediat” puteți spune: „Dacă voi face această schimbare, aș avea următoarele beneficii, viața mea s-ar putea îmbunătăți simțitor, prin urmare e necesar să iau urrmătoarele măsuri...”.
Folosiți sinonime!
Folosind sinonine ale aceluiași cuvânt, se schimbă puțin starea de spirit, fiindcă se ia din presiunea resimțită. Însă pentru asta e important să știm foarte bine pentru ce facem fiecare lucru în parte. Și exact asta am să vă provoc în continuare. Pe lângă faptul că vă recomand să folosiți sinonime de fiecare dată când puteți, reveniți asupra listei create mai devreme și reflectați asupra fiecărei sarcini pe care v-ați pus-o pe umeri! Notați acum în dreptul fiecăreia un alt verb cu care ar putea fi înlocuit „trebuie”. Și scrieți și la ce vă este necesară acțiunea respectivă, precum și rezultatul concret pe care îl veți obține și ce sentimente vă va provoca atingerea acelui rezultat. Iar când obțineți rezultatul reveniți asupra listei, bifați ca terminat și sărbătoriți mica voastră victorie!
Descoperiţi ce ocoliţi mereu
Pentru a vă fi mai ușor să gestionați lista cu sarcini, atunci când este gata, încercați să faceți un top al priorităților. Treceți sarcina care este pe locul 1, apoi cea de pe locul 2, locul 3 și așa mai departe, iar în funcție de cât este de important pentru voi lucrul respectiv veți putea stabili efectiv o dată pe care să o notați în calendar și de la care să vă apucați de treabă. În momentul în care îl puneți pe „trebuie” la lucru tăiați de pe listă sarcinile îndeplinite și notați în dreptul lor cum vă simțiți. Apoi procedați în continuare la fel cu următoarele, până finalizați lista. Desigur că, la aceasta puteți adăuga în continuare alte și alte sarcini, însă e interesant de văzut care sunt acele activități pe care le-ați notat acolo și pe care le tot ocoliți, nu reușiți să le bifați. Analizați dacă nu cumva ar fi indicat să reconsiderați strategia, să le înlocuiți cu altele, să solicitați ajutor, poate să dobândiți anumite abilități întâi, și apoi să notați pe listă sau să treceți sarcina mai la coadă în clasamentul vostru. Când află importanța dezvoltării personale, oamenii au adesea așteptări nerealiste. Spre exemplu, dacă până acum citeaţi o carte pe an, poate nici atât, e nerealist să vă setaţi ca obiectiv, dintr-o dată: „Trebuie să citesc două cărți pe săptămână”. Mai realist e să vă propuneți să citiți zilnic zece minute sau trei-cinci pagini/zi și vedeți voi câte cărți înseamnă în termen de săptămâni sau luni. Indiferent ce „trebuie” să faceți, nu uitați să vă „dați voie” să fiți în propriul proces, fiindcă nu concurați cu nimeni!