de Silviu Ghering și Adrian Barna
Situată în nord-vestul județului Bihor, Valea Ierului concentrează în perimetrul său un important patrimoniu de civilizație rurală. Tradițiile multiculturale sunt păstrate cu deosebită mândrie și profund respect de comunitățile etnice care conviețuiesc acolo de sute de ani. Vă puteți delecta pe Valea Ierului cu preparate culinare specifice bucătăriei românești și maghiare, „udate” cu delicioasele vinuri produse în podgoriile Diosig și Valea lui Mihai, păstrate în pivnițele vechi de sute de ani, de la Sălacea, Săcuieni, Sâniob și Sântimreu.
Ulița cu minicrame săpate în coasta dealului
În satele de pe Valea Ierului se păstrează o tradiție unică în țara noastră: butoaiele cu vin sunt ținute în pivnițe săpate în coasta dealului. Adevărate... crame! La înălțime, atât la figurat, cât și la propriu! Din Marghita, spre nord, 14 km pe DJ 191F până în Otomani și apoi la stânga, pe 190F încă 8 km - așa ajungeți în satul Sălacea. Între dealurile Sălacea-Secuieni și râul Ier. Atestat documentar „doar” de 956 de ani, din 1067! Acolo veți găsi aproape 1.000 (mai exact 970) de pivnițe săpate în argila dealului și întărite cu ziduri de cărămidă. Vechi de peste un secol și jumătate, cea mai „bătrână”, încă folosită, datând din 1803! Nevoia a obligat pe locuitori la această soluție pentru că, Sălacea fiind situată pe o pânză freatică deloc adâncă, pivnițele făcute sub case se umpleau invariabil cu apă.
„Ilustrată” amintind pregnant de „famosi villaggi del vino della Toscana”
Pivnițele din deal, la propriu!, în lungime de 30-50 m (sunt săpate pe orizontală), asigură condiții ideale de păstrare a vinului, la o temperatură constantă, de 10-12 grade Celsius, pe tot timpul anului. Sunt acoperite de iederă sau iarbă, „păzite” de uși vechi, tradiționale, de fier sau de lemn, nu seamănă una cu alta. Au încuietori vechi și păstrează încă, pe frontispicii, numele proprietarilor. „Ilustrată” pitorească impresionantă, amintind pregnant de „famosi villaggi del vino della Toscana”.