de Georgiana Mihalcea

Cele mai importante credințe se formează în etapa copilăriei și se manifestă de-a lungul vieții noastre. Ele sunt, de fapt, niște puncte de vedere despre noi înșine, despre cei din jur și viață în general care ne „dictează” inconștient comportamentul și modul în care percepem lumea. Am mers la cabinetul individual de psihologie Diana Georgiana Boitaș și am discutat despre originea credințelor limitative, modul în care ne influențează viața de zi cu zi și, mai ales, ce soluții avem la îndemână pentru a trăi în armonie cu noi înșine și cu societatea.

„Influența mediului asupra individului diferă în funcție de structura și predispozițiile lui”

- Cum ne naștem, ca o foaie albă de hârtie sau cu o serie de predispoziții?

- Omul vine pe lume cu o zestre genetică și cu o serie de potențialități. Mediul în care crește și se dezvoltă (familia de origine, școala, grupuri sociale etc.) își pune amprenta puternic asupra structurii adultului în devenire. Influența mediului asupra individului diferă în funcție de structura și predispozițiile lui. Putem zice că, în final, suntem un amestec de natură și cultură, iar proporțiile sunt diferit mixate de la om la om.

- Cât de importantă este copilăria ca și etapă de dezvoltare?

- Copilăria este foarte importantă pentru dezvoltarea emoțională. Omul când se naște învață despre lume prin intermediul simțurilor, creierul nefiind încă dezvoltat. Întâi simte și abia apoi se dezvoltă partea cognitivă. Pe măsură ce învață despre viață (în funcție de structura lui și de mediu) se creează și tot felul de mecanisme automate de adaptare.

- Ne puteți da un exemplu?

- Iată-l: dacă părintele este bun și iubitor doar atunci când copilul are performanțe la școală sau face tot ceea ce i se cere, acesta va învăța că este demn de iubire, doar condiționat, iar stima lui de sine va avea de suferit. Așa apar credințele iraționale, limitative care au la bază convingeri despre sine, despre ceilalți, despre viață, care se înrădăcinează adânc și care conduc din umbră comportamentele. Un astfel de copil poate să își spună inconștient: „Sunt valoros doar dacă am cele mai bune rezultate la școală sau doar atunci când satisfac nevoile și dorințele celuilalt”. Acțiunile lui vor fi doar o rezultantă a credințelor limitative.

„Noi suntem un proces, ne transformăm în permanență”

- Să înțelegem că aceste credințe limitative sunt inconștiente?

- Da. Cu mintea de copil poți ajunge la niște interpretări greșite ale realității considerate adevăruri și care te pot urmări toață viața, pentru că își produc efectele din inconștient. Problema cu aceste credințe nu este că se formează, ci că nu mai sunt puse la îndoială, chestionate și modificate în funcție de realitate, iar omul ajunge să funcționeze pe pilot-automat, făcând aceleași greșeli, având aceleași tipuri de reacții, intrând în aceleași tipuri de relații etc. Altfel spus, credințele iraţionale adânc înrădăcinate ne limitează adevăratul potențial.

- Credințele limitative înrădăcinate se creează doar într-o anumită perioadă a vieții ori perpetuu?

- În prima parte a vieții iau naștere două sisteme de credințe: unele raționale, coerente, logice și unele iraționale, limitative sau dezadaptative. De ce apar? Pentru că avem un creier orientat către rezolvarea de probleme. Deși cele mai multe se creează în prima parte a vieții, nu trebuie să uităm că noi suntem un proces, ne transformăm în permanență, prin urmare și credințele apar în funcție de experiența continuă.

„Aceste scheme iraționale produc o suferință foarte mare”

- Există niște credințe iraţionale mai des întâlnite pe care le puteți menționa?

- Pot face referire la trei categorii mai des întâlnite care pot genera depresie și anxietate. Prima este: „Trebuie să fac cât de bine se poate mereu și să fiu aprobat mereu de ceilalți, altfel este ceva în neregulă cu mine”. O a doua categorie ar fi: „Oamenii cu care relaționez (familie, prieteni, colegi) trebuie să mă trateze corect, cu considerație și chiar special având în vedere că sunt un om deosebit”. În final, o a treia categorie de credințe iraționale este: „Condițiile în care trăiesc trebuie aranjate astfel încât să am ușor, repede, fără efort tot ceea ce îmi doresc, tot ce comand. Este de nesuportat pentru mine ca aceste condiții să mă frustreze”. Aceste scheme iraționale produc o suferință foarte mare, deoarece păstrează individul închistat în rigiditate și sub tirania lui „trebuie”, iar viața este dimpotrivă, despre fluiditate.

- Care sunt riscurile păstrării acestor credințe limitative?

- Riscurile sunt mari, iar cel mai mare este o viață trăită în suferință și nu la adevăratul potențial. Oamenii se pot trezi că își pierd vitalitatea și creativitatea, că acțiunile lor își au rădăcina în frici, că rămân blocați în joburi care nu îi satisfac ori în relații abuzive etc. Observă tot felul de repetiții, însă nu sunt în controlul vieții lor, pentru că nu mai pun la îndoială modul în care gândesc și simt. Să nu uităm că o acțiune este doar un rezultat al unui mod de gândire și simțire ori o oglindă a vieții interioare.

„Pe măsură ce sunt descoperite, pacientul este ajutat să facă modificările dorite”

- Dacă sunt inconștiente, aceste credințe pot fi modificate?

- Terapia este un proces de învățare, soluția pentru a te cunoaște mai bine, pentru a identifica toate acele credințe iraţionale care te influențează negativ din umbră și a le putea modifica ori înlocui. Singur este greu, pentru că rezistențele sunt în funcțiune. Un specialist care și-a parcurs deja propriul proces terapeutic, deci are o mai mare coerență psihică, te poate ajuta să observi mai ușor ceea ce singur este extrem de greu sau imposibil.

- Cum le descoperim în timpul terapiei?

- Credințele limitative pot fi descoperite prin intermediul stărilor afective negative ce apar constant în cadrul procesului terapeutic. Pe măsură ce sunt descoperite, pacientul este ghidat să le testeze validitatea (caracterul rațional) și utilitatea lor (avantajele și dezavantajele menținerii lor) și apoi ajutat să facă modificările dorite.

- Deci nimic nu este imposibil!

- Vestea bună e că și creierul nostru are o excepțională capacitate de schimbare și adaptare, adică poate învăța, se poate dezvolta și poate învăța din nou. Aceasta este neuroplasticitatea: noi conexiuni neuronale se formează pe măsură ce învățăm. Din fericire, observ tot mai mulți oameni care se îndreaptă către terapie, care sunt asumați și curioși să se dezvolte din dorinta de a trăi altfel, mai bine, mai liniștit și mai liber.

„Rigiditatea este cel mai mare dușman al cunoașterii de sine și a lumii în care trăim. Avem mult mai mult de câștigat acceptând posibilitatea existenței unor alte unghiuri din care privim o situație“

„Vindecarea este o maturizare psihică“

- Cât de greu este drumul vindecării și de ce factori depinde?

- Vindecarea este de fapt o maturizare psihică, iar drumul este unul profund personal. Ritmul fiecărui om este unic și trebuie respectat. Sunt mulți factori de care depinde vindecarea. Din experiența mea clinică cei mai importanți sunt: relația terapeutică solidă bazată pe încredere, autenticitate și empatie, motivația pacientului pentru schimbare și inteligența.

- Care este cel mai important lucru în acest proces?

- E important să rămână în fiecare dintre noi o deschidere către învățare și o disponibilitate de a ne observa și de a ne reevalua motivele pentru care ne comportăm, gândim și simțim într-un fel anume. Rigiditatea este cel mai mare dușman al cunoașterii de sine și a lumii în care trăim. Avem mult mai mult de câștigat acceptând posibilitatea existenței unor alte unghiuri din care privim o situație.