de Traian Mihai
Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov a reprezentat, pentru România, în urmă cu 55 de ani, când a fost lansat, un fel de „poartă culturală” deschisă de ţara noastră spre Occident, spre lumea întreagă. Pe parcurs, evenimentul a devenit cel mai mare festival internaţional de muzică organizat în România. De-a lungul anilor, festivalul a devenit o tradiţie muzicală cu o vechime de peste o jumătate de secol. Au existat şi „pauze”, de câţiva sau mai mulţi ani, în care festivalul nu a fost organizat din diverse motive, fiind întrerupt şi apoi reluat.
Rita Pavone, Bobby Solo, Juliette Gréco, Cliff Richard - la primele ediţii
Pe parcursul celor XIX ediţii, Festivalul „Cerbul de Aur” a adus, de fiecare dată, cei mai talentaţi artişti ai momentului din ţara noastră şi din străinătate - în concurs, dar şi mari nume ale muzicii româneşti şi internaţionale - în recital. Pe scena de la Braşov s-au lansat ori au avut recitaluri mulţi artişti români, Gică Petrescu, Constantin Drăghici, Doina Badea, Margareta Pâslaru, Dan Spătaru, Angela Similea, Corina Chiriac, Mihaela Mihai, iar printre artiştii străini care au încântat publicul, pe parcursul anilor, cântând pe scena Festivalului „Cerbul de Aur” se numără Josephine Baker, Rita Pavone, Dalida, Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Cliff Richard, Sheryl Crow, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Cliff Richard, Christina Aguilera, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas, Joe Cocker, Simply Red, Steve Vai, James Brown, Culture Beat, Paul Young, Boy George, Ray Charles, Toto Cutugno, Kylie Minogue, Zucchero, INXS, UB 40, Cyndi Lauper, t.A.T.u., Scorpions, Simple Minds, Pink, Nino D’Angelo şi mulţi alţii.
„Festivalul din Est care arată ca în Vest!”
Istoria festivalului începe în martie 1968. „Artizanii” primei ediţii a acestei importante manifestări muzicale au fost Tudor Vornicu - director de programe la Televiziunea Română şi Octavian Paler - preşedintele acestei instituţii. Octavian Paler a pornit de la ideea de a eclipsa alte state din blocul comunist şi de a se apropia de Occident, el reuşind să convingă autorităţile acelor vremuri să finanţeze un festival care avea să le aducă românilor spectacole de neuitat, precum şi ocazia de a vedea artişti de renume internaţional performând pe o scenă românească. Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” a debutat în data de 5 martie 1968, pe scena Teatrului Dramatic din Braşov. Din echipă făceau parte directorii Tudor Vornicu şi Ilie Mănescu, iar regizorul artistic a fost Valeriu Lazarov. Cel care a „ţinut în mână” zecile de instrumentişti ai Orchestrei Radioteleviziunii a fost maestrul Sile Dinicu. „«Cerbul de Aur» a fost o adevărată şcoală pentru mine, aşa cum, de altfel, a fost şi Televiziunea Română. Muncind la «Cerb» am învăţat să fac televiziune”, mărturisea Valeriu Lazarov.
Între românii care au încântat publicul la această primă ediţie s-au aflat Margareta Pâslaru, Dan Spătaru, Constantin Drăghici. Drăghici a deschis festivalul cu un recital care a impresionat juriul, dar şi invitaţii din străinătate. O impresie extraordinară a făcut şi Margareta Pâslaru - la acea vreme o tânără de 24 de ani, care deja era cunoscută în ţară prin concerte, apariţii radio sau de televiziune. Iar Menţiunea obţinută la această primă ediţie a „Cerbului de Aur” i-a adus artistei şi recunoaşterea internaţională. „Orice festival e o rampă de lansare pentru tineri interpreţi. Ei bine, la prima ediţie a fost foarte interesant faptul că au venit vedete una şi una - Kalinka, Jacques Hustin... Menţiunea care mi-a fost acordată de juriul internaţional a făcut ca numele României să fie menţionat în prima ediţie a festivalului, a fost scris în palmaresul primei ediţii şi aceasta m-a urcat cu o treaptă, de la nivelul de interpret la cel de vedetă în recital, cum se spunea atunci. Din ’69 eu n-am mai concurat, m-am dus ca invitat în recital”, îşi amintea Margareta Pâslaru. Artista spunea că Menţiunea i-a fost acordată pentru interpretarea melodiei „Acesta e cântecul meu” (un cover după „This Is My Song”, muzica Charlie Chaplin, text Margareta Pâslaru) şi preciza că acelaşi costum din catifea neagră cu care a fost îmbrăcată în acea ediţie l-a purtat şi la Cannes, în ianuarie 1969. „La Cannes - un alt mare succes, am obţinut trofeul MIDEM, pe care mi l-a înmânat Maurice Chevalier, care avea 80 de ani. El a luat supertrofeul, după aceea ne-a felicitat pe toţi, a dat mâna cu noi. A fost o aliniere extraordinară, eu am fost pe aceeaşi scenă alături de Mireille Mathieu, Amalia Rodrigues, Dalida, Adriano Celentano, Udo Jurgens şi alţii. A fost un moment de neuitat şi, după 45 de ani, m-am revăzut cu Mireille Mathieu la Sala Palatului. I-am făcut o surpriză lui Mireille, ducându-i o fotografie din acel moment, de la Cannes”, povestea Margareta Pâslaru. La acea primă ediţie, Televiziunea Română a scos revista oficială a festivalului (în limba română şi în alte patru limbi străine), aceasta incluzând interviuri cu vedetele participante şi biografii ale concurenţilor, precum şi articole scrise de reprezentanţi ai presei occidentale. Deşi era abia la început, evenimentul muzical organizat de România a fost supranumit „Festivalul din Est care arată ca în Vest!”.
1968: Stela Popescu, pe post de prezentatoare
Prezentatoarea primei ediţii a festivalului, actriţa Stela Popescu, îşi amintea cât de bucuroasă era când a aflat că fusese propusă să prezinte „Cerbul de Aur”, dar a avut loc un mic incident. „Mi-am făcut două rochii pentru festival, iar în ultima clipă, la Braşov, m-au anunţat că nu voi mai prezenta eu, ci doar spectacolul de după concurs - gala de premiere. A prezentat concursul o actriţă, Luminiţa Iacobescu, frumoasă foc!, iar eu prezentam doar partea în limba franceză. Cel care m-a ajutat la prezentarea în franceză a fost Octavian Paler. Toţi aveam ambiţia să iasă totul fenomenal! Tudor Vornicu, director al festivalului, era ambiţios, Paler era atunci preşedintele festivalului. Şi ne doream toţi să iasă bine. Dar în prima seară a concursului, prezentarea Luminiţei Iacobescu a fost o catastrofă! Aşa că târziu, pe la ora 1:00 noaptea, mi-a bătut la uşa camerei de hotel Valeriu Lazarov şi mi-a spus: «Mâine intri şi prezinţi tu festivalul!». Şi am prezentat cu Iurie Darie, care era frumos, deştept, avea ţinută, era înalt, subţire, el până la 60 de ani putea purta costumul din liceu”, spunea Stela Popescu. Tot ea a mai amintit că o apariţie de senzaţie pe scena de la Braşov a fost scoţianul Roddy McNeil, îmbrăcat în costum tradiţional (cu kilt, cămaşă cu jabou şi mâneci largi, şosete). Impresia bună pe care a lăsat-o prima ediţie a făcut ca evenimentul de la Braşov să intre imediat pe agenda marilor festivaluri internaţionale, a doua ediţie - cea din 1969 - fiind transmisă de 25 de televiziuni din întreaga lume.
1969: Trofeul Luminiţei Dobrescu şi ţinuta Margaretei Pâslaru
Luminiţa Dobrescu a fost prima din seria artiştilor români care au câştigat trofeul „Cerbul de Aur”. În 1969, ea a cucerit publicul şi juriul cu melodia „Of, inimioară”, compusă de Edmond Deda. După mulţi ani, revenită în ţară, ca invitată la o altă ediţie a festivalului, ea mărturisea că acel moment de la Braşov a avut o importanţă foarte mare în cariera sa şi că i-a adus mult noroc. „«Cerbul de Aur» de la Braşov a lăsat o amprentă serioasă în viaţa mea. A fost o emoţie incredibilă, pentru că nu mă aşteptam, concurenţa era foarte mare. Eu am ştiut că m-am prezentat bine pentru vremea respectivă, dar au fost o emoţie şi o surpriză foarte mari. Nu se poate descrie în cuvinte momentul în care te anunţă cineva că ai câştigat acest premiu! Au avut loc două tururi de scrutin şi la ambele eu am ieşit în unanimitate câştigătoare. Acest festival a scris istorie în România. Minunatul «Cerb de Aur», obiectul râvnit cu atâta ardoare de oricare participant al festivalului, mi-a fost adus după ce eu plecasem din România, cu multe riscuri de a fi fost confiscat, de către mama mea, în anul 1977. Preţiosul trofeu stă la loc de cinste la mine acasă, chiar dacă este departe de ţara natală!”, mărturisea Luminiţa Dobrescu, stabilită de mulţi ani în străinătate. La aceeaşi ediţie a avut loc debutul oficial al cântăreţelor Anda Călugăreanu şi Mihaela Mihai, ambele câştigând câte o Menţiune specială. În acel an, Margareta Pâslaru a participat cu un recital de excepţie, în care a inclus şi melodii de inspiraţie folclorică. Şi ţinuta sa a fost realizată în acelaşi stil. „Elementele folclorice au fost nelipsite în costumaţia pe care am creat-o, mai ales pentru străinătate. De ce? Oriunde mă duceam, aceasta «spărgea gheaţa», cineva venea către mine şi-mi spunea: «Vai, ce frumos! De unde e?», întrebau. «Din România», spuneam. Şi aşa începeam să discutăm despre România şi despre mesajul pe care îl aveam când mergeam la acel festival”, îşi amintea Margareta Pâslaru.
Unul dintre artiştii străini aflaţi în recital la ediţia din 1969, Cliff Richard, a reuşit performanţa de a ridica publicul în picioare, cântând împreună cu el o melodie în vogă la acea vreme - „Congratulations”.
1970: Therese Steinmetz i-a suflat trofeul Angelei Similea
Un an mai târziu, în 1970, Cerbul de Argint a fost câştigat de Angela Similea, cu cântecele „Marea cântă” şi „După noapte vine zi”. Deşi performanţa Angelei Similea a fost la fel de valoroasă ca aceea a concurentei olandeze, autorităţile au hotărât ca trofeul „Cerbul de Aur” să fie acordat Theresei Steinmetz. Smaranda Jelescu scria, în cartea „Cântec şi rugă”, dedicată vieţii şi carierei Angelei Similea: „De fapt, aurul l-ar fi meritat Angela, dar, deoarece cu un an înainte, în 1969, «Cerbul de Aur» revenise tot României (Luminiţa Dobrescu), juriul a hotărât ca aurul să fie oferit de data aceasta Olandei, adică lui Therese Steinmetz”.
Angela Similea a declarat de multe ori că, deşi deja apăruse la radio sau la televiziune până la acel moment, adevărata sa lansare o reprezintă festivalul „Cerbul de Aur”. „Participarea mea la Braşov, în 1970, constituie, de fapt, lansarea mea oficială. Eu o consider un debut oficial, pentru că până atunci am mai apărut la diverse festivaluri, unde am luat diverse premii, dar principalul debut a fost acesta. Pentru mine, aceea a fost prima mea recunoaştere internaţională, ca artist. Pe scena festivalului de la Braşov, în 1970, mi s-a deschis oficial drumul către inimile publicului meu. A fost atunci o emoţie copleşitoare, care m-a însoţit, apoi, la fiecare întâlnire cu publicul. Nu se poate să fii artist fără emoţii, fără vibraţie. Vibraţia este longevitatea carierei noastre, a artiştilor. Au urmat ani de muncă asiduă şi dăruire, am străbătut un drum minunat, având în jurul meu profesionişti de înaltă clasă din TVR, din Radio, din Orchestra Radio, din Electrecord, din formaţia Savoy... Dar şi compozitori, textieri, orchestratori, actori, regizori, designeri, colegi, toţi fiind PRIETENI, alcătuind, împreună, o mare FAMILIE - deşi, astăzi, unii sunt plecaţi spre stele...”, mărturisea Angela Similea.
La acea ediţie a debutat oficial şi Doina Spătaru, care a primit o Menţiune.
În 1971, Corina Chiriac a câştigat Cerbul de Bronz, cu celebra melodie „Inimă, nu fii de piatră”, de Edmond Deda, care ulterior a devenit şlagăr. „Alături de Luminiţa Dobrescu şi Angela Similea, sunt fericita deţinătoare a unui premiu la una dintre primele ediţii ale Festivalului. E adevărat, este doar un premiu trei, dar eu cred că am prins Cerbul Fermecat, pentru că premiul-Cerb câştigat în 1971 mi-a ţinut, de-a lungul vieţii şi carierei, o fericită companie”, îşi amintea Corina Chiriac.
Din 1992, festivalul s-a desfăşurat în aer liber
După ediţia din 1971, festivalul a fost întrerupt. Abia după 21 de ani el a fost „readus la viaţă”, în 1992. Spre deosebire de precedentele ediţii din anii ’70, care avuseseră loc într-un spaţiu închis (Teatrul Dramatic din Braşov), ediţia din 1992 s-a desfăşurat, pentru prima dată în istoria festivalului, în aer liber, într-un spaţiu deschis - Piaţa Sfatului din Braşov. Cum s-a ales această variantă? După 1990, Valeriu Lazarov a invitat o echipă din Televiziunea Română - Doina Anastasiu, Mariana Şoitu - în Spania. Acolo, le-a prezentat casete cu tot ce se întâmpla în lume mai modern la acea oră. Apoi, Valeriu Lazarov a ajuns în România, împreună cu acea echipă, şi au mers la teatrul unde avuseseră loc primele patru ediţii. Nemulţumiţi de faptul că spaţiul era prea mic, au căutat un loc în Poiana Braşov, dar nu au găsit ceva pe placul lui Lazarov. Plimbându-se prin Braşov, au ajuns în Piaţa Sfatului, iar Lazarov a spus: „Aici trebuie să fie «Cerbul»!”. Apoi a schiţat, în câteva minute, locul unde urma să fie amplasată scena, locul unde va sta publicul. Începând cu această ediţie, s-a renunţat la premiile Cerbul de Argint şi Cerbul de Bronz, optându-se, pe lângă trofeul „Cerbul de Aur”, pentru Premiile I, II şi III la mai multe secţiuni din concurs.
1992: Laura Stoica a câştigat cele mai multe premii
În 1992, Laura Stoica a cucerit cele mai multe premii - Premiul I la secţiunea „Debut discografic” pentru albumul „Un actor grăbit”, Premiul al II-lea pentru interpretare cu melodia „Focul”, Premiul al III-lea pentru creaţie cu melodia „Ai fost laş”. Toate aceste cântece au devenit hituri cântate de Laura în concerte, la posturile de radio şi de televiziune mulţi ani.
Un moment amuzant a fost într-una dintre seri, la secţiunea recitalurilor. Vedeta serii respective era Patricia Kaas, care încheia, iar înaintea ei a avut recital Gabriel Cotabiţă. Concertul lui a avut peste trei bisuri, astfel încât Patricia Kaas nu ştia ce se întâmplă şi de ce nu poate începe recitalul. „Nu pot să uit ediţia din 1992 a festivalului... Patricia Kaas nu putea să intre pe scenă, în recital, din cauza mea. De fapt, din cauza bisurilor mele după ce încheiasem recitalul...”, îşi amintea Cotabiţă.
1994: Ray Charles a cerut ca Monica Anghel să-i cânte în deschidere
Cel mai aşteptat moment al ediţiei din 1994 a fost recitalul lui Ray Charles, care a avut o solicitare neaşteptată pentru organizatorii din ţara noastră: aceea ca în deschiderea concertului său să cânte Monica Anghel! „Ray Charles a aflat despre România şi despre «Cerbul de Aur» de la mine, când ne-am întâlnit la un concert pe care el l-a avut în Germania, în Baden-Baden. M-a întrebat de unde sunt, i-am spus că din România, i-am povestit că avem un festival internaţional foarte frumos. În momentul în care cei din echipa lui au primit invitaţia ca Ray Charles să participe la festival, în 1994, li s-a trimis şi o listă cu artişti care ar putea să cânte în deschiderea recitalului pe care urma să-l aibă artistul în România. Eu nu eram pe acea listă, dar managerul lui Ray Charles a cerut ca eu să fiu cea care va cânta în deschiderea concertului său”, povestea Monica Anghel. Compozitorul Ionel Tudor, un muzician emblematic pentru festivalurile, concursurile şi evenimentele muzicale organizate de Televiziunea Română, mărturisea că la acea ediţie a avut emoţii foarte mari. „Urmăream mereu cu mare plăcere, cu întreaga familie, această sărbătoare a muzicii, «Cerbul de Aur». Pe scena «Cerbului de Aur» am urcat în 1994, am avut un recital cu Orchestra Radio - un recital excepţional împreună cu Monica Anghel, care deschidea recitalul lui Ray Charles. Emoţia era cumplit de mare, pentru că după noi urma Ray Charles”, îşi amintea compozitorul Ionel Tudor.
După 27 de ani de la performanţa Luminiţei Dobrescu, la ediţia din 1996 trofeul „Cerbul de Aur” a fost câştigat din nou de România, prin vocea şi talentul Monicăi Anghel. Artista mărturisea, după mulţi ani, că la acel moment era „puţin inconştientă”, fiind foarte tânără - avea 25 de ani. „Mi-am asumat o responsabilitate foarte mare în momentul în care am participat la «Cerbul de Aur», pentru că eram deja cunoscută. Am plecat de acasă «croită» pe drumul acesta - că trebuie să câştig trofeul. N-am să uit niciodată că atunci când s-au deschis porţile, pentru ca eu să intru în scenă, am avut senzaţia că am paralizat şi că n-am să mă pot mişca din locul acela, că n-am să pot să merg, darămite să cânt. Dar Dumnezeu m-a încremenit pentru câteva secunde şi m-a făcut să-mi concentrez energia pentru a putea cânta impecabil”, îşi amintea Monica Anghel.
În acelaşi an, Silvia Dumitrescu a câştigat premiul pentru cel mai bun videoclip - „Lumea mea”. Cel mai aşteptat moment al festivalului a fost recitalul lui Tom Jones, care, la unele melodii - „Delilah”, „Sex Bomb” -, a lăsat publicul să cânte, întrucât spectatorii ştiau vers cu vers cântecele.
În 1997, Laura Stoica a avut cea mai spectaculoasă intrare în scena festivalului, venind pe o motocicletă roşie, iar apoi interpretând piesa „Cartierul cântă rock”. Ea a fost însoţită de mai mulţi bike-eri, care au făcut câteva ture de scenă „ambalând” motoarele. Atunci Laura a câştigat Premiul al II-lea la Secţiunea discografică, pentru albumul „Nici o stea”. De asemenea, Mălina Olinescu a primit Premiul I la interpretare, iar Narcisa Suciu - Premiul al III-lea la aceeaşi secţiune.
Dintre recitaluri, cele mai apreciate şi aşteptate au fost cele susţinute de Diana Ross, Gheorghe Zamfir, IRIS, Zucchero.
2001: Bodo: „Colegii spuneau că nu am niciun fel de şansă de a cânta”
După o pauză de trei ani în care festivalul nu a fost organizat, în 2001 România a cucerit din nou trofeul „Cerbul de Aur”, prin interpretarea piesei „Cerul”. De altfel, acel an a reprezentat o premieră - Proconsul a fost prima trupă din România care câştigat trofeul „Cerbul de Aur”. Bodo (Bogdan Marin), solistul trupei, spunea că a fost un concurs greu, pentru că erau mulţi concurenţi. Şi a trecut şi prin spaima de a se trezi... fără voce. „Eram foarte fericit că mă aflu la festival şi de la aşa o fericire, care ieşea prin toţi porii, înainte de a intra în concurs am avut plăcerea să merg la «Nopţile albe ale festivalului», care se ţineau în barul hotelului ARO, unde se întâmplau nişte «Jam Session» extraordinare. Eu ştiam să cânt vreo 500 de coveruri. Aşa că mi-a făcut o reală plăcere să-mi măsor forţele cu omologii mei din alte ţări care veniseră la festival să concureze. A doua zi, când m-am trezit, am constatat că nu puteam să scot niciun cuvânt. Eram foarte răguşit. Când m-au văzut colegii... Toţi spuneau că nu am niciun fel de şansă de a cânta în seara aia la spectacol. Crina Mardare mi-a făcut şodou, cu ou şi lapte, Dida Drăgan mi-a zis să mănânc ardei iute. Am mâncat 10 ardei iuţi, iar pe la ora 16:00 articulam cam 50% dintre cuvinte. Şi atunci mi-am zis: «Doamne, am cântat până acum trei reprize a câte o oră fiecare, cu pauză de un sfert de oră între ele, am antrenament, chiar nu pot să cânt două cântece?». Şi Dumnezeu mi-a făcut o mare favoare în seara aia, am putut să cânt, numai eu ştiu cum, iar dovada că am reuşit este trofeul «Cerbul de Aur» pe care l-am câştigat cu trupa Proconsul”, povestea Bodo. El a adăugat că „«Cerbul de Aur» este un loc în care am trăit un vis, în care visul a devenit realitate şi ne-am bucurat ca nişte copii de trofeul câştigat”.
În acelaşi an, Luminiţa Anghel a câştigat Premiul I la secţiunea „Muzică Pop”, cântând senzaţional o melodie din repertoriul Larei Fabian. „E o amintire foarte frumoasă «Cerbul de Aur», acolo mi s-a permis, pentru prima oară în istoria partici- părilor noastre la «Cerb», să cânt în limba franceză. Am cântat piesa «Je t’aime», pot spune că eu am «adus-o» pe Lara Fabian, prin această piesă, în ţară. Văzusem o interpretare a Larei Fabian cu «Je t’aime» pe MCM, m-am îndrăgostit de piesă şi am zis că trebuie s-o cânt. Am învăţat-o, iar Gina Stroian, care făcea parte din echipa TVR şi mă auzise cântând-o, m-a chemat de la mare, unde eram în turneu, spunându-mi: «Vino să participi la selecţia naţională pentru România!». În anul acela erau trei participări, pentru trei secţiuni - pop, rock şi dance. La rock a participat trupa Proconsul, la pop - eu, iar la dance - trupa Valahia. Şi am câştigat locul întâi şi premiul de popularitate în anul acela, am luat nota maximă”, îşi amintea Luminiţa Anghel.
Paula Seling: „În 1996 am fost pe scena «Cerbului» în backing vocals. În 2002 am revenit şi am câştigat trofeul”
Un an mai târziu, trofeul festivalului a fost câştigat tot de România, prin vocea Paulei Seling. „Întreaga mea existenţă artistică e legată de «Cerbul de Aur». Cred că aşa m-am motivat să studiez mai mult şi să încerc să devin din ce în ce mai bună, pentru că an de an am stat la televizor cu părinţii mei şi am făcut pronosticuri, am spus cine merită să câştige, cine e bun, cine mai are de studiat. În felul acesta am reuşit să învăţ ce să educ la mine şi ce lipsuri am, cum ar trebui să studiez ca să fiu mai bună. Mi s-a format o dorinţă de a fi pe această scenă. În 1996, dacă nu mă înşel, am fost pe această scenă cu Mircea Rusu, în backing vocals cu Narcisa Suciu. Şi am revenit în 2002, când am câştigat trofeul”, mărturisea Paula Seling.
În următorii doi ani, ţara noastră a obţinut Premiul I prin Slang (2004) şi Andra (2005). Apoi, alţi doi ani - 2006 şi 2007 - festivalul nu a fost organizat. În 2008, trofeul a fost cucerit de România prin Răzvan Krivach, iar Premiul a III-lea - Toni Poptămaş & Desperado.
Recitalul susţinut de trupele Iris şi Direcţia 5 a fost, de departe, momentul cel mai urmărit şi apreciat în festivalul din 2008, întrucât a reunit, pe aceeaşi scenă, timp de o oră, două trupe rock apreciate şi pe invitaţii lor - Angela Similea, Aura Urziceanu, Doru Tufiş, Paula Seling, Gabriel Cotabiţă, Nicola, Laurenţiu Cazan, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Mircea Baniciu, Marcel Pavel, Nico, Laurenţiu Cazan - un regal al muzicii româneşti. Artiştii au creat, la finalul recitalului, un moment unic, cântând împreună piesa „Iubirea cere pace planetară”, lansată de trupa Roşu şi Negru. „În ediţia din 2008 a fost o seară a muzicii româneşti, am fost mulţi artişti care am cântat atunci - eu, Angela Similea, Nicola, Nico, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Paula Seling, Marcel Pavel, Laurenţiu Cazan... împreună cu trupele Direcţia 5 şi Iris. Toţi am cântat şi melodii din repertoriul propriu, dar ne-am şi «jucat», cântând şi piese din repertoriul colegilor. Îmi amintesc că am cântat cu Monica Anghel şi cu Laurenţiu Cazan piese de-ale lor. Chiar ştiu sigur că am cântat cu Laurenţiu piesa «Say Something»”, mărturisea Gabriel Cotabiţă.
Gigliola Cinquetti: „Întoarcerea la Braşov, după 50 de ani, îmi dă o incredibilă emoţie”
În 2009, România a câştigat locul al doilea al festivalului, prin trupa The Marker. Apoi, timp de nouă ani, evenimentul nu a fost organizat.
Abia în 2018, la împlinirea a 50 de ani de la prima ediţie a festivalului, a avut loc un eveniment aniversar. Cu această ocazie, apreciata artistă italiană Gigliola Cinquetti a revenit în România pentru un recital, ea susţinând un concert pe scena de la Braşov şi în 1969. „Am primit cu bucurie invitaţia de a participa la «Cerbul de Aur» 2018. Este un eveniment care va scrie istorie pentru România şi pentru muzica din întreaga Europă. Pentru mine, Festivalul a însemnat un pas uriaş în lunga mea carieră, după ce, la prima participare, am venit aici într-un peisaj hibernal. Întoarcerea la Braşov, după 50 de ani, de această dată vara, îmi dă o incredibilă emoţie”, spunea atunci Gigliola Cinquetti. O surpriză a acestei ediţii aniversare a fost prezenţa pe scenă, în calitate de prezentator, a actorului italian Gabriel Garko, cunoscut pentru rolul Tonio Fortebracci din serialul „Onoare şi respect” („L’onore e il rispetto”). Actorul a mărturisit că a acceptat cu bucurie invitaţia, întrucât mai fusese în ţara noastră, pentru filmări. „Nu e prima mea întâlnire cu România. Am fost în urmă cu 15 ani aici, pentru aproape trei luni, când am filmat cu Franco Zeffirelli”, spunea actorul, adăugând că a mai fost în zona Transilvaniei şi i-a plăcut, ba chiar are două tablouri cumpărate din ţara noastră. „Abia aştept să merg în Transilvania, am mai fost, mi-a plăcut foarte mult şi am promis că o să mă întorc. Îmi place să cumpăr diverse obiecte care să îmi amintească de locurile unde merg. Din România am deja două tablouri pe care le-am cumpărat. Sper ca de această dată să achiziţionez şi altceva şi să văd locuri noi pe care nu am apucat să le vizitez data trecută”, a mai spus Gabriel Garko.
Un element de noutate al ediţiei din 2018 a fost un concurs inedit: telespectatorii din ţară, dar şi românii din Diaspora, au desemnat, prin televoting, cel mai îndrăgit cântec românesc în interpretarea unui concurent străin la „Cerbul de Aur”. Câştigătoare a fost melodia „Să nu-mi iei niciodată dragostea” (a trupei Holograf), iar pe locurile al doilea şi al treilea s-au clasat melodiile „Îţi mulţumesc” (din repertoriul Nicolei) şi „Vin’ la mama de mă cere” (din repertoriul Monicăi Anghel).
Cerbul de Aur 2020 #Generaţii
În 2020, ediţia festivalului (care ar fi fost a XX-a) a fost anulată din cauza pandemiei generate de COVID-19. Televiziunea Română a prezentat, însă, un show de televiziune sub sloganul „Cerbul de Aur 2020 #Generaţii”, pentru a aduce un omagiu artiştilor români, pentru a aminti publicului istoria festivalului. Gazda acestui show a fost Connect-R, el subliniind faptul că „piesele alese pentru a fi cântate vin dintr-o perioadă a muzicii româneşti în care compozitorii scriau cu multă melodie”, iar textierii adăugau acestor melodii „mult înţeles”. La acest show au participat Monica Anghel, Lidia Buble, Bella Santiago, Ana şi Mircea Baniciu, Raluka, Bodo (Proconsul), Andrei Tudor Band, Echoes, Claudia Andas, Roxen, DJ Project & Andia, Dora Gaitanovici. Producătorul emisiunii, Smaranda Vornicu Shalit (fiica lui Tudor Vornicu - de la care, probabil, a moştenit „microbul” televiziunii) amintea că Festivalul „Cerbul de Aur” este „părintele tuturor evenimentelor de gen din România” şi „unul dintre cele mai longevive şi interesante festivaluri-concurs de interpretare din Europa”.
„În 2020 ar fi trebuit să marcăm, cu un spectacol live impresionant, cea de-a XX-a ediţie a sa. Nu a fost să fie, însă - după cum spune o vorbă faimoasă - «the show must go on!». În orice circumstanţe, oricât de complicate sau dificile, muzica trebuie să continue, să ne dea speranţă şi să ne facă să mergem mai departe. Mai ales când este vorba despre muzică bună, despre artişti remarcabili şi despre o poveste românească de succes. «Cerbul de Aur #Generaţii» este un superepisod al acestei poveşti, pe care dorim să o vedem continuată pe scena din Piaţa Sfatului, la Braşov!”, declara Smaranda Vornicu Shalit. Din păcate, nici în anii 2021 şi 2022 nu a fost organizat Festivalul „Cerbul de Aur”.
„«Cerbul de Aur»... de la alb-negru la color“
În 2008, la aniversarea a 40 de ani de la prima ediţie a festivalului, TVR a organizat o ediţie specială, numită „«Cerbul de Aur»... de la alb-negru la color”, în care au fost prezente foarte multe personalităţi, toate încercând să treacă în revistă cele mai importante repere ale istoriei festivalului. Constantin Drăghici, Margareta Pâslaru, Stela Popescu, Iurie Darie, Valeriu Lazarov, Mihaela Mihai, Sanda Ţăranu, Silviu Stănculescu, Luminiţa Dobrescu, Doina Spătaru, Corina Chiriac, Doru Tufiş, Silvia Dumitrescu, Florentina Satmari, Narcisa Suciu, Mălina Olinescu, Luminiţa Anghel, Paula Seling, Iuliana Tudor şi-au amintit întâmplări prin care au trecut de-a lungul ediţiilor festivalului.
„Cerbul de Aur“ în rol de Cupidon
În 1969, actriţa Valeria Gagealov şi jurnalistul Andrei Magheru prezentau a doua ediţie a festivalului de la Braşov. Se pare că a fost de bun augur această întâlnire, întrucât cei doi s-au căsătorit la scurt timp şi au avut o căsnicie frumoasă. Valeria Gagealov a primit, în calitate de prezentatoare a festivalului, Premiul Special al Juriului pentru Profesionalism şi Eleganţă. Cei doi au apărut împreună şi în filmele „Serata”, „Departe de Tipperary”, „Ultima noapte de dragoste”. După 1989, când Andrei Magheru a devenit diplomat, actriţa s-a retras din viaţa artistică, urmându-şi soţul la Ambasada României de la Paris. În 1990 a fost ultimul an în care actriţa a jucat pe scena unui teatru bucureştean. Deşi Valeria Gagealov a făcut parte din distribuţia multor piese de teatru (mai ales la Teatrul Naţional) sau filme importante, când a plecat în Franţa a spus: „Am iubit această meserie şi am făcut-o cu abnegaţie. M-am despărţit de ea cu sufletul împăcat şi cu sentimentul datoriei împlinite”. După ce misiunea diplomatică a soţului s-a încheiat şi Valeria Gagealov a revenit în România, a fost invitată să joace din nou la Naţionalul bucureştean. A refuzat, motivând acest lucru cu eleganţa care a caracterizat-o întreaga viaţă: „Am refuzat rolurile propuse de regizorii Ion Cojar şi Horea Popescu, considerând că, după 36 de ani în care am servit cu dragoste şi devotament prima scenă, platourile de filmare, Radioul şi Televiziunea, fără să lipsesc de la vreo repetiţie, înregistrare sau spectacol, este potrivit ca locul meu să poată fi oferit unor tineri talentaţi”.
Serile de folclor ale Festivalului „Cerbul de Aur“
În 1992 a apărut ideea serilor de folclor în cadrul festivalului. Aceste seri de folclor au avut ca producători, de-a lungul anilor, nume cunoscute din TVR, fiecare dintre ele realizând emisiuni cu profil folcloristic - Florentina Satmari, Marioara Murărescu, Iuliana Tudor. „Ideea serilor de folclor ale «Cerbului» a apărut în 1992 şi îi aparţine lui Dumitru Moroşanu. Totul a pornit de la intenţia de a le prezenta străinilor care veneau la festival tradiţiile românilor, însă spectacolele de folclor de la Braşov au fost de fiecare dată foarte bine primite”, spunea Florentina Satmari. Aceste seri de folclor au reunit pe scena „Cerbului de Aur” cele mai mari nume din muzica populară românească - Maria Ciobanu, Nicolae Furdui Iancu, Dumitru Fărcaş, Sava Negrean Brudaşcu, Mioara Velicu, Tiberiu Ceia, Steliana Sima, Luciana Văduva, Ansamblul Folcloric Columna din Zalău (condus de Pamfil Vlaicu), Tudor Furdui Iancu, Junii de la Jidvei, Ansamblul Joc din Republica Moldova, Mariana Ionescu Căpitănescu, Matilda Pascal Cojocăriţa, Maria Butaciu, Niculina Stoican, Petrică Mîţu Stoian, Constantin Enceanu, taraful Doina Gorjului şi mulţi alţii. „«Cerbul de Aur» a fost prima mea apariţie pe o scenă mare! La «Cerb» am făcut cele mai frumoase petreceri, la «Cerb» am adunat mereu vârfurile atâtor generaţii de artişti, la «Cerb» am inovat pentru spectacolul de folclor din România şi la «Cerb» am trăit unele dintre cele mai mari împliniri profesionale”, mărturisea Iuliana Tudor.
Toto Cutugno a cântat în limba română melodia populară „Ciobănaş cu trei sute de oi“
În 1993 au avut recitaluri mai multe vedete internaţionale - Toto Cutugno, Kylie Minogue, Jerry Lee Lewis, Dionne Warwick -, dar cel mai apreciat moment a fost cel în care celebrul Toto Cutugno a cântat în limba română melodia populară „Ciobănaş cu trei sute de oi”. Marele cântăreţ şi compozitor italian a impresionat audienţa interpretând această piesă, pe care, ulterior, a cântat-o în toate concertele sale susţinute în România, precum şi în emisiuni de televiziune unde a fost invitat când revenea în ţara noastră. Chiar dacă în acea seară artistul a cântat piese celebre, precum „Donna donna mia”, „Serenata”, „Il tempo se ne va”, „Solo noi”, „L’Italiano”, „Emozioni”, „Innamorati”, „Insieme”, prestaţia sa cu melodia populară românească a avut cel mai mare succes. Un amănunt mai puţin cunoscut este acela că în seara în care a avut loc recitalul lui Toto Cutugno, deşi artistul a început să cânte îmbrăcat impecabil, ca la fiecare apariţie a sa pe scenă, purtând un costum gri (nuanţă deschisă), a încheiat concertul îmbrăcat cu o manta de ploaie a unui jandarm. Motivul? În timpul concertului său, deasupra cerului din Braşov s-au adunat nişte nori... mult mai gri decât nuanţa costumului pe care îl purta marele artist italian. Şi a început o ploaie torenţială. Toto Cutugno nu a întrerupt concertul, el a cântat în continuare (ca orice mare artist), deşi spectacolul era în aer liber. Nici publicul nu a plecat, oamenii din Piaţa Sfatului au deschis umbrelele ori au stat în ploaie să-l asculte. Unul dintre jandarmii care asigurau paza/siguranţa vedetelor i-a oferit mantaua sa de ploaie artistului, care a îmbrăcat-o în pauza dintre două cântece, apoi a continuat concertul. Mărturie a acestui moment sunt imagini ale canalului YouTube, în care se vede că artistul a început recitalul îmbrăcat cu un costum gri şi l-a încheiat îmbrăcat cu mantaua de ploaie a jandarmului (de culoare bleumarin). Ulterior, Toto Cutugno mărturisea că s-a „îndrăgostit iremediabil” de România odată cu participarea sa la Festivalul „Cerbul de Aur” în anul 1993, iar în 2012 spunea: „Atât de mult iubesc poporul român!”, adăugând că „există o mulţime de asemănări” între poporul italian şi cel român, chiar şi „cuvinte similare”. El descria România ca fiind o ţară în care „se mănâncă bine, femeile sunt frumoase, iar oamenii sunt primitori”.