de Andrei Dicu şi Silviu Ghering
Ca o coincidență și o ironie, Dinastia Romanov a urcat pe tronul Rusiei prin ducele Mihail (1596-1645) și, confirmând o profeție, și-a încheiat domnia printr-un țar care a purtat același nume. Mihail Alexandrovici Romanov a condus Rusia o singură zi, iar soarta sa rămâne o enigmă.
Uite tronul, nu e tronul...
Marele Duce Mihail al II-lea Alexandrovici Romanov este, legal, ultimul țar al Rusiei, chiar dacă a domnit o singură zi. Născut la 22 noiembrie 1878, fiul cel mic al Țarului Alexandru al III-lea și fratele viitorului țar Nicolae al II-lea părea să fie predestinat unei vieți fără griji. Era pasionat de cai, de automobile, de fotografie și de domnișoare. Statutul avea să i se modifice după moartea fratelui său mai mare, țareviciul George, când a fost desemnat prim-moștenitor al coroanei. Însă, Mihail a revenit la viața libertină când succesiunea la tron a fost schimbată prin nașterea lui Alexei, primul băiat al suveranului Nicolae al II-lea.
Povestea de dragoste cu Natalia Wulfert a zguduit monarhia rusă
Ca în majoritatea familiilor cu sânge albastru, și în cazul Romanovilor se punea problema căsătoriilor rezultate din obligații dinastice. Aventura conjugală începuse promițător: Marele Duce se iubea cu prințesa Beatrice de Saxa Coburg-Gotha, cu care a vrut să se însoare, dar Biserica Ortodoxă a respins mariajul, pe motiv că amorezii erau veri primari. Îndrăgostit în tinerețe de sora Reginei Maria a României (pe atunci principesă moștenitoare), Mihail și-a găsit fericirea în brațele Nataliei Sergheievna Wulfert, cu care s-a căsătorit în secret, la Viena, în anul 1912. În timp ce familia plănuia mariajul ducelui cu prințesa britanică Patricia de Connaught, s-a produs întâlnirea dintre Mihail și Natalia, soția unui camarad ofițer al ducelui și mama unei fetițe.
Dezmoștenit și pribeag prin Europa
Pentru a potoli scandalul, Țarul Nicolae l-a transferat pe Mihail la un regiment din Cernigov, la 800 de kilometri de Moscova. Cu toate acestea, Mihail a reîntâlnit-o pe Natalia, despărțită de facto de soțul său, și care a adus pe lume un băiat, botezat cu numele de George. Ca să fie sigur că paternitatea copilului îi va fi recunoscută, Mihail a intervenit la țar pentru a se antedata divorțul soților Wulpert, iar Nicolae a emis un decret. Însă, pentru că Marele Duce nu a renunțat la aleasa inimii sale, răzbunarea țarului a fost cruntă. Mihail a fost alungat din Rusia, exclus din linia succesorală și deposedat de moșii. Familia (inclusiv fetița din prima căsătorie a Nataliei) a pribegit prin Franța și Elveția și ulterior a închiriat o casă modestă în Austria, deoarece țarul blocase veniturile renegatului.
Erou pe front, înscăunat din pricina revoluției bolșevice
După izbucnirea Primului Război Mondial, Mihail i-a solicitat țarului permisiunea de a se întoarce în Rusia. Cum lucrurile mergeau prost pe front și era nevoie de unitate națională, Nicolae a fost de acord, dar Mihail a locuit la Sankt Petersburg, pentru că Natalia nu avea voie să stea în palatele imperiale. Ca ofițer, Mihail Romanov a comandat o divizie de cavalerie caucaziană, care avea să-și capete renumele de „Divizia Sălbatică” și apoi corpuri de armată din Crimeea și din Galiția. Dar ideile bolșevice au răvășit armata imperială, iar în contextul frământărilor revoluționare, la 15 martie 1917, Țarul Nicolae a abdicat în favoarea fratelui său, în ultimul său act semnat ca împărat decretând: „Lăsăm moștenire succesiunea Noastră fratelui nostru, Marele Duce Mihail Alexandrovici, și îi dăm binecuvântarea noastră, la urcarea pe tron”.
Un singur act semnat
Din pricina haosului, care nu a făcut posibilă nici măcar o telegramă între Nicolae și Mihail, acesta din urmă a crezut că i s-a încredințat doar dreptul la succesiune pentru fiul său, nu și tronul imperiului. Bolșevicii, vicleni, i-au trimis o telegramă de felicitare. În schimb, liderii princi- palelor partide politice și șeful guvernului provizoriu, Alexandr Kerenski, nu i-au garantat viața în cazul urcării pe tron și i-au cerut să nu preia conducerea până la convocarea Adunării Constituante. Țarul a ales o soluție de mijloc, semnând, pe 16 martie, o proclamație: „Sunt ferm hotărât să-mi asum puterea supremă, numai dacă aceasta este dorința marelui nostru popor, care trebuie acum, prin vot universal și prin reprezentanții săi în Adunarea Constituantă să-și stabilească o formă de guvernare și noi legi fundamentale pentru statul nostru”. Evenimentele s-au succedat vertiginos și proclamația a rămas singurul act semnat de Țarul Mihail al II-lea, în domnia sa de numai o zi.
Eliberat la intervenția soției și dispărut între baionete
Situația s-a agravat, iar Mihail a fost arestat la domiciliu, la Sankt Petersburg. Familia sa a fost mutată într-o casă conspirativă, iar, la 1 septembrie 1917, Rusia a devenit republică. La sfatul ambasadorului englez, care i-a obținut documente false, țarul a acceptat să fugă în Finlanda. A fost, însă, prins și trimis sub escortă la Perm, autoritățile sovietice repetând scenariul exilării Țarului Nicolae și al familiei sale, care se aflau atunci la Ekaterinburg, unde aveau să fie asasinați, minţiţi că... vor fi fotografiați! La intervenția Nataliei (semn că originea „proletară” a femeii l-a salvat!), Mihail a fost eliberat. După o săptămână, comuniștii l-au izolat din nou. Singurii cărora li s-a permis să-i rămână alături au fost secretarul personal, britanicul Nicholas Johnson, valetul și șoferul. Cu puțin timp înainte de miezul nopții, la 12 iunie 1918, cinci presupuși membri ai poliției bolșevice CEKA au pătruns în cameră, i-au ridicat pe Mihail și pe Johnson și, escortându-i între baionete, au dispărut, fără ca cineva să-i mai vadă vreodată...
Amnezic și căsătorit cu o agentă britanică?
În lipsa rămășițelor pământești ale ultimului țar și ale secretarului său (pentru care Lenin dăduse dispoziție să fie lichidați), decenii întregi s-au brodat scenarii. În cartea „Cele două vieți ale Marelui Duce Michael”, Michael Roman susține că Mihail ar fi ajuns în portul Arhanghelsk, de unde ar fi fost transportat în Anglia. În noiembrie 1918, Natalia a izbutit și ea să scape din Rusia bolșevică, fiind evacuată de Marina Regală Britanică, împreună cu cei doi copii. În 1927, constrânsă de lipsurile materiale, familia s-a mutat la Paris. Natalia a murit de cancer în anul 1952 și a fost înmormântată alături de fiul său, în cimitirul Passy, din Paris. În schimb, în privința lui Mihail, misterul persistă. Se mai spune că țarul și-ar fi pierdut memoria și că ar fi trăit în Anglia, cu alt nume și sub protecția Serviciului Secret Britanic. În 1946, s-ar fi căsătorit cu Olga Bystrovia, o agentă engleză pe care o cunoscuse în Rusia, iar din relația lor s-ar fi născut un fiu.
Scriitorul Michael Roman, despre spionaj şi comoara cu ouă Faberge
Scriitorul Michael Roman publica, în anul 2018, o carte teribilă. Bestsellerul „Cele două vieți ale Marelui Duce Michael” pornește de la misterele revoluției bolșevice. Plecând de la acțiunea subversivă de răsturnare a regimului comunist, încredințată lui Sidney Reelly, asul spionajului britanic, autorul susține că Mihail al II-lea ar fi fost răpit și dus, în secret, în Anglia. Cartea prezintă scenariul care alimentează o intrigă fabuloasă, din care nu lipsesc conspirațiile, spionajul și o comoară formată din ouă Faberge, care ar fi fost dezgropată special pentru a finanța acțiunea.