de Roxana Istudor şi Daniel Şuta

Noile interioare realizate din materiale vechi reciclate, reimaginate și cărora li se conferă o nouă funcționalitate sunt mai mult decât un trend al durabilității, devin pe zi ce trece un stil în amenajările locuințelor.

Trendul „waste-not-want-not”

Versatile, moderne, pline de stil, interioarele care folosesc materiale reciclabile… reciclate, imaginate în alte scopuri decât cele inițiale, au devenit o adevărată modă, care nu doar respectă mediul și combat efectele consumerismului deșănțat care a marcat ultimele decenii, ci permit și o personalizare fără egal. În plus, acest trend se adresează cu același succes oricărei locuințe, indiferent că este vorba despre o casă de epocă, cu tavane înalte și stucaturi prețioase sau de un apartament ultramodern, unde bucătăria, de exemplu, poate fi amenajată făcând blaturile mobilierului din… foste tăvi pentru cuptorul cu microunde sau resturi tocate de plastic. Noul tip de design a primit numele generic „waste-not-want-not” („deșeuri-nu-dorințe-nu”), cu materiale reciclate cărora li se acordă un nou rol.

Resturi de ipsos pentru pereți sculpturali

Mat Barnes, de la studioul de arhitectură și design CAN și proprietarul Mountain View, din Marea Britanie, este un pionier al acestui stil și un promotor al unicității pe care o poate imprima. De pildă, specialistul în arhitectură a fost atras de calitatea grafică a panourilor companiei de reciclare Smile Plastics, realizate din deșeuri de ambalaje din bucătărie: „Arată ca o marmură suprarealistă. Le-am remarcat pentru estetica lor, care nu compromite aspectul”. Mai departe, pentru camera de zi, Barnes s-a gândit la o acumulare de resturi de ipsos pe care le-a lipit unele de altele și a creat un perete care arată ca o sculptură, pe care ulterior a vopsit-o în culoarea dorită, în conformitate cu ansamblul cromatic. 

Foste dulapuri de bucătărie devenite ornamente

În tot mai multe părți ale lumii, abordarea „waste-not-want-not” este un adevărat motiv de mândrie. Practic, trendul care aduce o nouă provocare în faţa arhitecților din toată lumea implică mai puține materiale de construcție ajunse deșeuri, prin transformarea unei case într-o locuință de familie inspirată de cultura pop. Imaginația poate fi lăsată liberă: decupările din dulapurile de bucătărie pot fi folosite în exterior pe elementele de beton ale etajului. O parte a unui perete interior de cărămidă este îndepărtată pentru a se crea un efect de perete în cascadă între bucătărie și zona de zi, iar apoi cărămizile rezultate pot fi mutate în spatele grădinii, alcătuind o terasă. Concret, odată cu reutilizarea, articolele vechi sunt pur și simplu folosite din nou, în scopuri… noi. Iar designerii au din ce în ce mai multe produse și tehnici din care să aleagă.

Cărămizi de la demolare pentru accente unice

O casă de la mijlocul secolului al XX-lea, de lângă Bratislava, era într-o stare atât de degradată, încât arhitectul Martin Skoček a demolat-o. Dar, în loc să înceapă de la zero, a curățat cărămizile și le-a folosit pentru pereții interiori ai Casei V, o nouă proprietate cu frontoane, edificată pe același loc. Vechile cărămizi acoperă acum pereții periferici ai zonei de zi, dormitorul matrimonial, una dintre băi și camerele copiilor. „Căptușirea interioară cu cărămizi reciclate nu este doar o modalitate inteligentă de a reutiliza deșeurile de construcție, ci creează și un finisaj interior unic și frumos. Mutarea cărămizilor Casei V în interior oferă o nouă estetică, proaspătă”, scrie Penny Craswell în cartea „New Homes from Old Materials” („Case noi din materiale vechi”).

Lemn de secolal XIX-lea pentru  uși de mileniul trei

Malay Doshi, arhitect din India, și-a transformat complet locuința cu materiale reciclate, lucrate manual. În loc de estetica standard, strălucitoare-netedă, apartamentul său are un aspect nefinisat, creat din produse recuperate. Betonul pare brut, tencuiala este finisată manual, piatra și plăcile de beton sunt poziționate într-un amestec original, imaginat cu piese dintr-un magazin dintr-o zonă industrială din Ahmedabad, plin de materiale de construcție recuperate. Aici arhitectul a găsit, printre altele, tek învechit, rezultat din demolarea unor locuințe care datau din secolul al XIX-lea și pe care l-a folosit în amenajarea proprie, dându-i lemnului o nouă viață - pe lângă podele, resturile rezultate au fost utilizate la dulapurile de bucătărie, ca accente de mobilier sau ca încrustări în uși. Rafturile bibliotecii sunt realizate din cherestea recuperată, iar fâșiile de lemn rămase au devenit un blat-grilaj pentru măsuța de cafea. În total, aproximativ 70% din lemnul din apartamentul renovat este recuperat.

Izolație din denim uzat, terase din sticlă reutilizată

Reutilizarea materialelor din clădiri vechi nu este ceva nou. În orașele romane, blocuri de piatră erau duse dintr-o zonă în alta pentru a forma clădiri noi. Apoi, în Evul Mediu, părți din structuri vechi s-au regăsit în alte case. Asta demonstrează că principiile economiei circulare au rădăcini adânci în istorie. Noile tehnici contemporane permit o abordare cu nuanțe infinite. „Reconstituirea și refolosirea deșeurilor reprezintă noua frontieră când vine vorba despre materiale de construcție reciclate. Procesele de reciclare pot permite, de exemplu, transformarea în materiale de construcții a deșeurilor postconsum, izolația poate fi realizată din denim, diverse obiecte din casă pot fi personalizate din resturi de plastic, o terasă se poate realiza din sticlă reciclată și tot așa”, scrie Craswell.

O modă pe drumul spre... o industrie

Extinderea modei locuințelor care reciclează (aproape) tot ce se poate recupera merge invariabil către o industrie. Celebrul studio Tom Dixon a lansat printre altele, linia de mobilier Cork Collection, realizată din deșeuri provenite din produsele din plută. Faimosul arhitect britanic descrie materialul ca fiind „de vis - absorbant, ignifug, rezistent la apă și mult mai ușor de transportat”. Colecția include un raft, un taburet și trei mese rotunde, totul în atât de apreciata și de moderna estetică scandinavă. Iar inginerul Gabriela Medero, fondator al companiei Kenoteq, a creat un tip de cărămidă compusă în proporție de 90% din deșeurile din construcții care generează doar a zecea parte din emisiile de carbon necesare pentru produsul obișnuit. Cărămida reciclată este o adevărată vedetă a trendului „waste-not-want-not”, întrucât are proprietăți similare cu originalul, greutatea și comportamentul asemănător argilei, dar oferă o izolație sporită și poate fi produsă în orice culoare, fiind apreciată atât la interior, cât și la exterior.