Main menu

header

931 28 1de Roxana Istudor şi Silviu Ghering

Bibliotecile lumii sunt mult mai mult decât spațiile care adăpostesc cărți și documente importante. În unele dintre aceste clădiri se află și o serie de obiecte mult mai bizare, care par nelalocul lor în aceste universuri ale lecturii și cercetării istorice.

Piele de cârtiță din… Războiul Civil!

931 28 2Administrația Națională a Arhivelor găzduiește multe dintre cele mai importante documente ale Americii, inclusiv Declarația de Independență sau Constituția. Dar aici se găsește și pielea unei mici cârtițe. Peticul de piele a fost descoperit în 2005 de un angajat care a verificat dosarele de pensie aprobate din Războiul Civil. Creatura subterană și-a găsit drumul în cortul soldatului James J. Van Liew, care i-a trimis pielea lui Charity Snider, într-o… scrisoare intitulată „Dragă soție”. Ani mai târziu, în 1900, Charity s-a trezit nevoită să demonstreze că era căsătorită cu James pentru a-și revendica pensia de văduvă din Războiul Civil, dar nu avea documente oficiale. După ce a trmis pielea conservată autorităților, a primit pensia.

Volumul cu file din… brânză!

931 28 3Volumul „20 Slices”, de Ben Denzer, a fost creat pentru a pune la îndoială definiția unei cărți. În coperta tradițională nu sunt adăpostite pagini de hârtie, ci 20 de felii de brânză Kraft. Deși acest proiect de artă este imposibil de citit dincolo de cele câteva cuvinte de pe copertă, oficial este considerat carte. În prezent, mai multe biblioteci dețin câte o copie, inclusiv Universitatea din Oxford și Biblioteca Universității Tufts, din Massachusetts. Deși paginile de brânză împachetate în plastic vor rezista mult timp, se vor descompune mult mai repede decât variantele de hârtie, ceea ce înseamnă că perioada pentru vizionare este limitată.

Șuvițe de păr de pe capete ilustre

931 28 4Nu este neobișnuit ca șuvițele de păr uman să ajungă în cărți, dar câteva arhive au mers mai departe: au păstrat în mod special șuvițe de păr de la figuri notabile ale istoriei. De exemplu, British Library din Londra deține un manuscris care conține o căptușeală decorativă cu părul celebrei Mary Shelley, autoarea cărții „Frankenstein” și a soțului său, la fel de faimosul poet Percy Bysshe Shelley. De asemenea, Biblioteca Folger Shakespeare, din Washington, are o brățară făcută din părul lui Edwin Booth, fratele lui John Wilkes Booth, cel care l-a asasinat pe Abraham Lincoln. O șuviță din părul lui George Washington a fost găsită într-un plic dintr-un almanah din Biblioteca Schaffer, de la Union College, din New York.

Trompeta „spiritistă”

Multe dintre articolele depozitate la Biblioteca Universității Cambridge, din Anglia, sunt făcute din hârtie, dar un element deosebit de ciudat este o trompetă „spiritistă” din carton. Creată pentru a fi folosită în timpul ședințelor de spiritism, aceasta era așezată pe o masă și apoi se presupune că se ridica în aer și emitea voci ale spiritelor. Trâmbița Bibliotecii Universității Cambridge a fost realizată în anii 1920, de editura The Two Worlds Publishing Co. Ltd, din Manchester, face parte din arhiva Societății pentru Cercetare Psihică și este însoțită de o fotografie a unei așa-numite ședințe conduse de mediumul Helen Duncan, una dintre ultimele persoane care au fost condamnate în temeiul Legii Vrăjitoriei din 1735.

Coada și cenușa elefantului Jumbo

931 28 5Cel mai solicitat articol de la Tufts Digital Collections and Archive este coada unui elefant. Mai exact, a unui pachiderm de circ, pe nume Jumbo, a cărui piele a fost donată universității de celebrul P.T. Barnum. Jumbo avea o înălțime de 3,4 metri, cântărea cinci tone și a devenit mascota Universității, prin urmare studenții din toate generațiile scurse de atunci și-au dorit să-i vadă coada (singura parte rămasă după ce restul de piele a fost ars într-un incendiu din 1975). Totuși, simbolul lui Jumbo este atât de puternic, încât o parte din cenușa rămasă după pachiderm a fost colectată și este folosită într-un ceremonial special de fiecare dată când este numit un nou director al Departamentului de Atletism al Universității.

Sângele lui Jack Kerouac

Renumele lui Jack Kerouac de autor și personalitate a Generației Beat este atât de mare, încât la Biblioteca Publică din New York se află sângele celebrului scriitor. În spatele „relicvei” stă o poveste: în timp ce locuia cu părinții săi în Queens, New York, Kerouac a scris „Sângele poetului”, cu referire la filmul lui Jean Cocteau, din 1930, apoi și-a tăiat degetul, pentru a scrie „Sânge” - cu propriul sânge - pe un carton pe care apoi l-a atârnat deasupra biroului său. El a scris, de asemenea, „șnur pătat de sânge folosit ca garou pentru deget, 10 noiembrie 1944”. Acest act „sângeros” nu a fost unic. Kerouac a scris, de asemenea, „sânge” pe prima foiță a romanului (nepublicat) „Galloway”.

Un șarpe roșu

Arhiva Universității din Colorado găzduiește tot felul de obiecte ciudate găsite de specialiști între file de cărți. Arhivarul David Hays povestește că, de-a lungul anilor, în materiale de arhivă au fost găsite rufe, prânzuri uscate și miez de fructe, unele conservate foarte bine, inclusiv o căpșună care își păstrase culoarea. „Am avut odată o carte cu o notă care indica faptul că pe coperta din spate din interior se află ceva ce are nevoie de atenție. Când am deschis, am găsit un mic șarpe roșu, turtit”, a spus Megan Lambert, specialist în conservare.

Măști mortuare ale unor oameni faimoși

931 28 6Biblioteca de stat Victoria, din Melbourne, Australia, are o colecție de măști mortuare. Cea mai faimoasă este cea a lui Ned Kelly, notoriul infractor și asasin condamnat la spânzurătoare în 1880. Masca a constituit mereu obiect de fascinație pentru public, dar a fost și studiată pentru a se vedea dacă denivelările craniului erau legate de tendințele criminale ale lui Kelly. Alte biblioteci din lume dețin măști mortuare ale celebrităților - Biblioteca Publică din New York, de exemplu, le are pe cele ale poeților E.E. Cummings și James Merrill.

Betonbuch („Cartea de beton“) a lui Wolf Vostell este păstrată în biblioteca Universității din Chicago și are file din… beton

Cuţitul cu… laba pisicii lui Dickens

Aceeași Bibliotecă Publică din New York adăpostește și un alt articol ciudat: un cuțit de tăiat hârtie, din fildeș, cu un mâner făcut din… laba unei pisici. Obiectul ciudat a fost deținut de celebrul scriitor Charles

Dickens, autorul multor romane clasice („Marile speranțe”, „Poveste de Crăciun”, „Oliver Twist” etc.). Pe lamă, lângă mânerul straniu, este gravat „C.D. în memoria lui Bob. 1862”. Bob era pisica iubită a marelui autor, despre care documentele afirmă că „stătea cu Dickens când acesta scria și îl urma peste tot, ca un câine”. În epoca victoriană, împăierea animalelor de companie nu era neobișnuită, dar fixarea unei labe pe un cuțit a ieșit din tiparele vremii.