de Valentin Țigău

La Salva, în Bistrița-Năsăud, există de câțiva ani un „așezământ” unic, dedicat portului tradițional - nu doar din Ardeal, ci din întreaga țară! „Casa costumului popular Virginia Linul” atrage, zilnic, zeci și adeseori chiar sute de vizitatori și nu puțini veniți dinafara României. Virginia Linul (medalion) este fiica unui cunoscut meșter popular din partea de răsărit a Transilvaniei. Îi duce mai departe mamei sale, Virginia Linul (84 de ani), nu doar numele, ci și meșteșugul. Proiectul său a început prin a coase piesele vestimentare specifice pentru Valea Sălăuței și a continuat, adunând, rând pe rând, costumele Năsăudului, ale Bistriței, ale Transilvaniei, apoi ale tuturor zonelor etnografice românești.

„Această varietate vine din... concurență!”

În atelierul său, admirând diversitatea costumelor, am întrebat-o de unde vine această bogăție a modelelor expuse. „Am vrut să prezentăm diversitatea în costumul popular, pentru că în România sunt 450 de zone și subzone și în fiecare zonă etnografică cu valea ei se poartă un anumit fel de costum. Vrem să arătăm lumii câtă putere creatoare există în România. Fiindcă avem atâta creativitate, cât nu există în nicio țară. Eu le spun copiilor care vin aici să fie mândri că avem o ladă de zestre așa de bogată, pentru că nu oricine se poate mândri cu acest lucru. Chiar dacă uneori vedem costume spectaculoase prin alte țări, cu niște pene pe nu știu unde și nu știu cum lucrate - acelea sunt un model, două... La noi, toate modelele sunt spectaculoase, toate sunt lucrate manual. Și asta e foarte important: că pe costumul nostru popular se găsește arta, creația și lucrul manual. Aici, avem, de exemplu, costume populare ale etniilor care trăiesc mai ales în Dobrogea și în Covasna și se vede diferența: la acestea, sunt doar aplicații și este manoperă croitorie; la noi, e artă, lucru manual, creație și e atâta diversitate, cum nu se regăsește nicăieri în lume. Cineva mi-a atras atenția să nu mă mândresc, că-i un păcat, dar e o mândrie în urma muncii, ne mândrim cu munca, ne mândrim că avem cu ce, nu de dragul mândriei. Noi cinstim costumul popular. Avem atâtea modele frumoase în lada noastră de zestre! Și, trebuie să recunoaștem, această varietate vine din... concurență, pentru că fiecare a vrut să fie el mai deosebit și fiecare mamă să fie îmbrăcată fata ei mai deosebit, și ea, la rândul ei. E o competiție constructivă datorită căreia noi azi beneficiem de atâta frumusețe”.

„Recunoașterea internațională m-a determinat să mă reapuc de meșteșugul pe care l-am învățat de la mama mea”

Virginia Linul este o persoană cunoscută în domeniul de fashion, atât pe plan național, cât și internațional. „Ce relație aveți cu designerii europeni?”, am întrebat-o. „Sunt multe lucruri de spus. După Revoluție, n-a mai vrut nimeni costum popular. Ne-a fost, probabil, rușine să fim români, să îmbrăcăm costumul popular. Pot să spun că nu eu, ci România a devenit cunoscută, datorită faptului că m-am dus și am făcut expoziții în străinătate, am fost prezentă la târgurile de turism, am fost la acțiuni precum Crans Montana, la Summitul Economic, și am arătat tuturor costumele noastre populare din zonă. Această recunoaștere internațională m-a determinat să mă reapuc de meșteșugul pe care l-am învățat de la mama mea”, spune creatoarea de modă și meșterul popular Virgi- nia Linul. „Cumva, eu am readus la viață acest superb costum popular, mai întâi în zona mea, iar asta mi-a influențat proiectele și viața. Recunosc de fiecare dată când sunt întrebată de unde vine recunoașterea străinilor dinafară, răspunsul meu e: din aceea că ei și-au pierdut de mult tradițiile - nici nu au avut atâtea câte am avut noi, dar și câte au avut, le-au și pierdut. Ei au venit aici și au recunoscut adevărata artă din costumul popular”.

Philippe Guilet și „100%.ro”

Matisse a pictat celebra pânză „La blouse roumaine”, având ca model o ie pe care a primit-o de la prietenul său, Theodor Pallady. Acel tablou, l-a inspirat pe Yves Saint Laurent, cu a cărui colecție din anii ’70, ia românească devine o marcă a eleganței. Mai aproape de noi, designerul care a scris istorie, omul care de fapt a pus în valoare arta populară românească în perioada când s-a pierdut totul a fost Philippe Guillet. Înainte de a veni în România ca director artistic la Ambasada Franţei, Philippe Guilet a fost director de cercetare pentru celebrul creator de modă Jean Paul Gaulthier şi cu asta se ocupa: să găsească oriunde în lume artizani, meşteri populari, oameni talentaţi, cu care să colaboreze pentru marile colecții haute couture. „În România, noi am avut șansa să colaborăm direct cu Philippe Guilet la realizarea unei colecții inspirate de costumul nostru popular”, spune Virginia Linul, amintindu-ne de proiectul de acum 12 ani, „100%.ro”. „Am adunat în atelier, alături de Philippe, mâini excepţionale, mâini de aur - oameni care se exprimă prin creaţiile lor manuale, prin munca lor, prin ataşamentul faţă de ceea ce e românesc. Cred că acesta e primul şi cel mai important paşaport pentru străinătate: pentru că ei sunt excepţionali şi mai ales merită să le fie pusă munca în valoare”. Philippe Guilet, vizitând România, a văzut frumusețile ei, arta populară și puterea creatoare și a gândit o colecție care s-a numit „100%.ro”. El a realizat 13 ținute inspirate din tradiția populară românească. Virginia Linul ține să ne amintească: „Datorită prezentării acelei colecții, intitulată „Prejudecăți”, oamenii au conștientizat ce avem noi. De ce? pentru că a venit acel străin, a adus lumea satului pe scenă la cel mai înalt nivel haute couture, a știut s-o așeze într-o lumină extraordinară, a pus fiecare element în valoare și a arătat lumii întregi, dar și nouă, câtă frumusețe există în arta populară românească”. Virgina Linul ne spune care au fost urmăile acelui proiect: „Pe 1 decembrie 2011, Andreea Esca a îmbrăcat pentru prima dată ia, de Ziua României, la prezentarea știrilor PRO TV. După doi ani, ne-am întâlnit cu Andreea Diana Tănăsescu la București, cea care este în spatele mișcării «La blouse roumaine» și, datorită rețelelor de socializare, am reușit să facem o publicitate extraordinară. Multe femei din comunitățile românești din străinătate au purtat ii de 24 iunie, la Sânziene. Deci, efectiv, am inventat Ziua iei”. Ziua iei s-a decretat abia în 2022, dar ea s-a implementat la nivel mental cu un deceniu înainte, „când am afirmat că este a noastră”. Între elementele identitare ale unui neam, costumul popular este printre cele mai puternice. Ferice de copilul care nu-și uită părinții, ferice de poporul care-și păstrează tradițiile. Pe Valea Sălăuței, Viginia Linul ne-a demonstrat că atunci când ai rădăcini puternice, poți salva istoria țării chiar și cu acul, cu firul de lână și cu mărgelele de sticlă care împodobesc ia strămoșească.

Ia şi hora, „prinse“ în Cartea Recordurilor

În 2017, Năsăud devenea scena a două evenimente care au intrat în Guiness Book, iar inițiatoarea lor a fost tot Virginia Linul. „Am fost atunci pe stadionul din Năsăud peste 10.000 de oameni îmbrăcați în costum popular. Nu-i de ici de colo! A fost un proiect al meu și am vrut să intrăm în Cartea Recordurilor. De ce? Ca să atragem atenția lumii asupra noastră, să vadă ce zestre avem noi. Fiecare om care a participat a fost un actor și un element important. Nicăieri în lume nu s-au mai îmbrăcat 10.000 de persoane în costum popular, în același timp și în același loc. Arbitrul de la Guiness Book mi-a spus: «Virginia, eu n-am văzut 10.000 de oameni în costum popular, eu am văzut 10.000 de costume populare». Al doilea record a fost acela al numărului de persoane prinse în «roata de la Runcu Salvei» - un joc de la noi, de la Runcu. Spun «roata» pentru că la noi nu este termenul de «horă»”.