de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Într-o eră în care turismul a devenit industria care angajează cei mai mulți oameni, este lesne de imaginat că (aproape) orice poate deveni o atracție de acest tip. Nici cimitirele, cu toată solemnitatea lor, nu scapă de valurile de curioși care străbat lumea în căutare de neobișnuit.
Însemnele piraților
Există în lume cimitire inedite, care impresionează, uimesc, stârnesc imaginația. În timpul „epocii de aur” a pirateriei, bandiții mărilor și-au creat propriile oaze de adăpost, ascunse pe unele dintre cele mai izolate insule de pe Pământ. Printre multele astfel de ascunzători, Ile Sainte-Marie, situată pe coasta Madagascarului, nu a apărut pe hărți până în 1731, când a fost marcată drept Insula Piraților, din cauza reputației sale unice. Cei care erau uciși în raiduri sau mureau din alte cauze erau adeseori îngropați în cimitirul care rămâne singura mărturie a prezenței nelegiuiților pe insulă. În cimitirul de pe Ile Saint-Marie încă mai există pietre funerare marcate cu cranii și oase. Un alt loc de îngropăciune celebru este cimitirul maritim din Sulina, ce adăposteşte singurul mormânt din Europa pe care se găseşte celebrul semn al piraţilor: craniul cu două oase încrucişate. Aici se odihneşte piratul Ghiorghios Kontoguris, un pirat „de uscat”. Kontoguris nu ataca pe apă, ci atrăgea ambarcaţiunile spre ţărm. Se folosea de o vacă sau de un bou, îi punea o scândură între coarne, de care agăţa două felinare și plimba animalul pe malul mării, dând impresia că este vorba despre o corabie la mal, care se leagănă în valuri. Astfel, navele eşuau în malul de nisip și erau jefuite. Se spune că o comoară pe care Kontoguris a ascuns-o în zonă este încă nedescoperită...
Vedetele de la Pere Lachaise
Pentru o odihnă în stilul cel mai înalt există varianta Pere Lachaise. Acesta este un adevărat cimitir al… vedetelor. Cei care au „norocul” de a prinde un loc aici trebuie să treacă de o listă impresionantă de așteptare și să achite costuri exorbitante, dar la final vor petrece eternitatea într-o companie selectă. Aici şi-au găsit liniștea mari personalități din istoria omenirii. Cei care doar... vizitează acest cimitir pot „admira” mormintele unor titani ca Balzac, Georges Bizet, Maria Callas, Frederic Chopin, Marcel Marceau, Oscar Wilde sau Jim Morrison.
Locuri de veci… suspendate!
Cultura occidentală ne-a obișnuit cu ideea cimitirului subteran, unde cei plecați dintre noi își dorm somnul de veci la cel puțin doi metri sub pământ. Cultura asiatică deviază de la acest concept. În anumite zone din China, Indonezia și Filipine se practică cimitirele... suspendate! Sicriele din lemn sunt atârnate în cele mai inaccesibile locuri, pe margini de stâncă. Acest obicei a pornit din dorința de a feri sicriele de animale, însă cu timpul a devenit o tradiție respectată cu sfințenie de unii localnici. Grupurile de sicrie suspendate sunt o imagine care dă fiori... Mai ales celor care trec pe sub ele!
Eternitate subacvatică
La Neptune Memorial Reef, expresia „doarme cu peștii” a căpătat un alt sens. Practic, la 12 metri sub apele coastelor Floridei a fost creat un cimitir artificial, cu statui și o atmosferă de Atlantida, pentru toți cei care își doresc ca, odată incinerați, să-și doarmă somnul de veci în adâncurile albastre. Este un paradis pentru scufundători și încurajează ecosistemele marine, iar coralii au început să facă un soi de corp comun cu construcția umană. În acest loc nu este permisă înmormântarea celor care nu au fost incinerați.
50.000 de statuete
Un cimitir mai puțin obișnuit este și Okunoin, din Japonia, care adăpostește aproape un sfert de milion de morminte, dar este edificat în jurul unuia singur: cel al lui Kobo Daishi, fondatorul budismului Shingon și una dintre cele mai importante personalități religioase din istoria țării. Se spune despre acesta că se află într-o eternă meditație printre 50.000 de statuete și peste 10.000 de lampioane veșnic aprinse, care fac din acest cimitir un loc aparte, în care vizitatorii trebuie să se încline înainte de a intra.
Veșnică rușine
Cimitirul american de la Oise-Aisne, Franța, unde sunt îngropați eroii de peste Ocean care au luptat în Europa în timpul Primului Război Mondial, are și o secțiune mai puțin obișnuită. Undeva în lateral există un spațiu în care sunt înhumați, fără monumente, fără cruci și fără nume, 96 de soldați care au dezertat, au fost înlăturați din armată sau au fost executați pentru diverse crime în timpul… celui de-Al Doilea Război Mondial! Mormintele sunt identificabile doar prin cifre, morții au fost așezați cu spatele către celelalte locuri de veci, iar steagul SUA nu poate fi arborat niciodată în acest spațiu al „morții dezonorante”.
Milionul de mumii
Într-un vechi cimitir egiptean au fost descoperite nu mai puțin de un milion de mumii. Fanii misterelor de tip Tutankhamon ar putea fi dezamăgiți de simplitatea acestui loc în care mumiile nu au sarcofage, podoabe sau spectaculozitate, dar, totuși, rămâne un mister de ce persoane de clase inferioare nu au fost incinerate și s-a preferat mumificarea, de regulă destinată celor mai avuți. În plus, este greu de crezut că împrejurimile ar fi putut aduna atâta populație. Misterul s-a adâncit și mai mult când printre mumii au fost descoperite unele foarte înalte sau câteva cu păr… blond și roșcat!
Cruci cu... haz la Săpânţa
O listă cu cimitire ciudate nu poate ocoli Cimitirul Vesel de la Săpânța. Acest loc de veci este cunoscut la nivel mondial datorită modului inedit pe care oamenii l-au ales să sărbătorească viața celor plecați. Cunoscut drept cel mai prietenos loc de îngropăciune din lume, Cimitirul Vesel este o colecție de povești de viață al căror sumar anecdotic este trecut pe fiecare cruce viu colorată. Obiceiul inedit de a face haz de necaz chiar în locul unde moartea este la ea acasă este considerat o dovadă a caracterului puternic al oamenilor din zonă, care reușesc să râdă în fața sfârșitului. Valuri de vizitatori se perindă prin cimitirul cu cruci realizate manual și înnobilate cu povești hazlii.