de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Nu este o versiune mexicană a sărbătorii de Halloween și nici un bal mascat. Día de los Muertos este un festival de patrimoniu UNESCO care celebrează continuitatea vieții și importanța morții pentru renaștere. Are loc în Mexic în fiecare an și este un spectacol fastuos.
O sărbătoare a renașterii
Día de los Muertos este de fapt o înșiruire de festivități care au loc pe parcursul a două zile - la 1 noiembrie este celebrată memoria copiilor plecați în lumea de dincolo, iar la 2 noiembrie sunt comemorați cei dragi de vârstă adultă care s-au stins din viață. Aparent, tema centrală este moartea, dar, în fond, celebrarea a devenit un festival al renașterii. Pe lângă includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO, festivalul are o simbolistică fundamentală valabilă pentru întreaga condiție umană. În același timp, Día de los Muertos este o sărbătoare profund mexicană.
Momentul în care decedații se întorc temporar pe Pământ
Sărbătoarea care se ține, cu numeroase variațiuni, pe tot cuprinsul Mexicului, are origini străvechi și o istorie fascinantă. Vine de la azteci, care considerau că a-i jeli pe cei decedați este o dovadă de lipsă de respect pentru memoria lor. Pentru această cultură prehispanică, moartea era o urmare firească a vieții și o verigă în lanțul neîncetat al evoluției. Cei dispăruți rămân în continuare membri ai comunității, ținuți „în viață” prin amintiri, prin comemorări și prezenți prin spirit. Día de los Muertos, așa cum s-a păstrat până în prezent, este momentul în care dispăruții dragi se întorc temporar pe Pământ, printre cei vii.
Altarele cu ofrande urează bun venit spiritelor
Piesa centrală a celebrării este altarul cu ofrande. Aceste spații sunt realizate și în case, și în cimitire, dar nu sunt locuri de idolatrizare sau de lacrimi, ci sunt semnul prin care viii le urează bun venit dispăruților care sosesc timp de două zile printre ei. Sunt încărcate du daruri ale vieții - mâncare, vin, dulciuri, poze de familie în care apar și cei trecuți în lumea de dincolo, jucării și câte o candelă pentru fiecare spirit. Altarele sunt decorate spectaculos, cu flori, iar drumul până la morminte este presărat cu petale de crizanteme, care, după cele două zile, vor con- duce înapoi la locul de odihnă vizitatorii din cealaltă lume. Altarul este, de asemenea, înconjurat cu fum de rășini parfumate, care purifică șederea spiritelor.
Poemele „înțepătoare”
Într-un fel oarecum similar cu epitafurile din cimitirul românesc de la Săpânța, și Día de los Muertos are segmentul său de poeme „înțepătoare” despre cei decedați, scurte catrene inspirate, ușor ironice, pline de umor, uneori chiar sarcastice, în funcție de relația celor vii cu decedatul, care se citesc la morminte. Aceste mici poeme sunt publicate în ziarele locale, iar cele mai inspirate au intrat în folclorul Día de los Muertos și sunt reproduse cu fiecare ocazie. Demn de menționat este faptul că minunatele catrene, unele dintre ele bijuterii epigramistice, sunt nelipsite, în zilele de sărbătoare, din programele de radio și de televiziune din Mexic.
Caricaturile „înțelepte” și simbolul Catrina
La începutul secolului al XX-lea, caricaturistul specializat pe desen polemic politic José Guadalupe Posada crea primele desene care însoțeau catrenele speciale pentru Día de los Muertos. Le-a numit Calavera Garbancera și le-a dat un sens profund, cu nenumărate ramificații sociale și cu multă ironie vizavi de felul în care societatea mexicană de atunci încerca să-i copieze până la uitare de identitate pe europeni. Din acele timpuri s-a păstrat și obiceiul acestor caricaturi „înțelepte”, precum și proverbul „Todos somos calaveras” („În final, toți suntem schelete”). În 1947, artistul plastic de renume mondial Diego Rivera introducea scheletul în opera sa, imaginând un bust feminin doar din oase și cu o pălărie, pe care l-a numit Catrina și care astăzi este cel mai evident simbol al festivalului.
Pâinea decorată cu schelete și craniile „dulci”
Altarele sunt pline cu felurile de mâncare preferate de cei trecuți în lumea de dincolo, dar există și unele „repere fixe”, alimente care se văd peste tot. De pildă, „pan de muerto” este un fel de pâine dulce decorată cu oase și schelete, așezate în cerc, pentru a simboliza ciclul moarte-renaștere, realizată din aluat cu drojdie. De asemenea, mai în toate casele se pot vedea craniile făcute din zahăr, o tradiție din secolul al XVI-lea, de toate formele, culorile și manierele de realizare. Există, totodată și o băutură „universal”, „pulque”, un soi de cidru de agave, însoțit de ciocolată caldă sau „atole”, o băutură realizată din porumb dulce.
Socializare prin costume
Día de los Muertos este o sărbătoare care are o pregnantă componentă de socializare, iar cei care participă la festivități transmit mesaje celorlalți, precum și decedaților, prin intermediul costumelor, care au ajuns de o varietate și o simbolistică unice în lume. Firește, pe primul loc se află nenumăratele variațiuni de piese vestimentare pe tema scheletelor, urmează pictarea feței în conformitate cu trimiterile la lumea de dincolo și la cei decedați, dar și rochii fistichii sau cămăși stridente, care să-i facă mai ușor de recunoscut de spirite pe cei care le-au fost apropiați. Cu cât mai amuzante costumele, cu atât mai bine dispuse sunt spiritele…
Variaţiuni pe aceeaşi temă
Grație recunoașterii de UNESCO a Día de los Muertos, sărbătoarea este tot mai populară și mai sofisticată. Se desfășoară astăzi pe aproape întregul teritoriu mexican, în nenumărate comunități, cu variațiuni pe aceeași temă. La Pátzcuaro, un oraș aflat la vest de Mexico City, locuitorii se adună pe malul lacului cu același nume și plutesc pe canoe, purtând în mâini candele și lumânări aprinse, până pe malul pe care se află cimitirul. În Mixquic, o suburbie a Capitalei, bat clopotele vechii mănăstiri de maici, iar membrii comunității duc flori și candele, în procesiune, până la cimitir, unde decorează mormintele celor dragi. Iar la Tuxtepec, în statul Oaxaca, pe timpul festi- vităților, unul dintre elementele definitorii este realizarea unor covoare cu totul speciale, din materiale organice (orez, ace de pin, petale de flori), pe care locuitorii le așază pe străzi, pentru a întâmpina cum se cuvine spiritele dispăruților. Iar în Aguascalientes, în Guadalajara, sărbătoarea ține o săptămână încheiată, incluzând și un Festival al Scheletelor, care culminează cu o paradă impresionantă.