de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Campaniile politice sunt cunoscute pentru promisiunile grandioase și declarațiile îndrăznețe, iar oamenii s-au obișnuit cu eternele solicitări de asistență medicală universală și de îmbunătățire a economiei sau a vieții electoratului etc. Dar, uneori, candidații fac promisiuni de-a dreptul… trăsnite, la care nimeni nu se așteaptă.
Ronald Reagan: „Voi fi treaz”
Atunci când a candidat pentru funcția de președinte al SUA, Ronald Reagan era destul de înaintat în vârstă (69 de ani), dar a decis să fie neconvențional și a riscat încercând să întoarcă acest aspect în favoarea sa. În loc să facă promisiuni standard, a făgăduit… că va rămâne treaz. Era anul 1980, iar viitorul președinte a promis că va fi vigilent și conștient în timpul mandatului său. Reagan a abordat problema vârstei în timpul unei dezbateri cu adversarul său, Jimmy Carter: „Nu voi exploata în scopuri politice tinerețea și lipsa de experiență a adversarului meu”, a glumit Reagan, „dezamorsând” controversa. Oricât a fost de ciudată promisiunea, a funcționat în favoarea sa.
Michelle Bachman: „Ne vom retrage din Africa!”
În cursa prezidențială din 2012, Michelle Bachman, o candidată republicană, a declarat că, dacă va fi aleasă, se va retrage din Libia și își va lua rămas bun de la întregul continent african. Mulți s-au întrebat dacă a existat o confuzie pe hartă sau o comunicare greșită undeva pe parcursul campaniei. În timp ce candidații se străduiesc adesea pentru claritate în pozițiile lor politice, această promisiune a sfidat orice logică - Africa este un continent vast și divers, care cuprinde zeci de țări, iar a sugera o retragere dintr-o regiune atât de mare și de complexă a demonstrat serioase lacune de abilitate politică - pe lângă faptul că a pierdut cursa, Bachman a devenit și subiect de glume.
Alan Caruba a făgăduit „să pună capăt plictiselii”
Promisiunea de campanie a lui Alan Caruba de a pune capăt plictiselii este cu siguranță una dintre cele mai ciudate din istoria politică - nu doar americană. Caruba, decedat între timp, a luat o cale diferită față de candidații tipici care s-au concentrat adesea pe taxe, asistență medicală și politică externă. În timpul campaniei sale din statul New Jersey, el a declarat că va eradica plictiseala din viețile alegătorilor săi. Caruba a propus tot felul de idei neconvenționale, cum ar fi pauze de dans obligatorii la locul de muncă și parcuri de distracție sponsorizate de guvern în fiecare oraș. Viziunea sa includea o lume în care fiecare cetățean avea acces la divertisment constant. A rămas în analele istoriei reacția alegătorilor, care chiar dacă nu l-au votat cât să-i îndeplinească dezideratul politic, l-au… plăcut foarte mult.
Hunter S. Thompson: „Voi pune gazon în loc de șosele în Aspen”
Una dintre cele mai excentrice promisiuni ale unei campanii politice din istorie a venit de la legendarul jurnalist și scriior Hunter S. Thompson. În anii 1970, acesta a candidat pentru postul de primar în Aspen, Colorado, și a dus stilul său neconvențional în politică - a promis nici mai mult nici mai puțin că va pune gazon în locul străzilor din oraș, ca să nu mai fie accidente rutiere și localitatea să fie mai liniștită. Pe de altă parte, când alegătorii au auzit de promisiunea de dezincriminare a consumului de droguri, i-au spulberat visul politic.
Sarah Palin, neclintită lângă aliații… nord-coreeni
Dacă unele confuzii mai pot fi trecute cu vederea atunci când vine vorba despre promisiuni politice, diferența dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud este totuși mult prea mare pentru ca o astfel de încurcătură să nu provoace prejudicii. I s-a întâmplat faimoasei Sarah Palin, guvernatorul statului Alaska, ale cărei visuri de a deveni vicepreședinte al SUA (candida în tandem cu John McCain în anul 2008), care în campanie a făcut uluitoarea promisiune de „a sta ferm alături de aliații nord-coreeni”. Dat fiind istoricul relațiilor dintre SUA și Coreea de Nord, această afirmație absurdă a costat-o enorm pe Sarah Palin, care a demisionat din funcție un an mai târziu.
Barack Obama: „Nu-l voi numi pe Romney «ciudat»”
Deși Barack Obama s-a dovedit unul dintre cei mai eleganți în comportament și în discurs președinți ai SUA, se află pe lista declarațiilor politice incredibile cu o remarcă personală. În cursa prezidențială din 2012, Obama a promis că nu-și va numi adversarul, pe Mitt Romney, „ciudat”. Se presupune că strategia de campanie a lui Obama ar fi inclus un plan de a-l eticheta astfel pe contracandidat, aluzie la blugii săi skinny. Dar în final, Obama a promis că nu va face acest lucru, făcând asta… în timpul unui interviu acordat revistei „Rolling Stone”. Promisiunea a rămas neobișnuită în contextul unei curse prezidențiale cu mize mari, dar Obama și-a ținut-o.
Dan Quayle: „Vom avea cei mai bine educați americani din lume”
Promisiunea fostului vicepreședinte american Dan Quayle de a oferi „cei mai bine educați americani din lume” în timpul campaniei sale din 1988 rămâne unul dintre cele mai ciudate angajamente politice ale istoriei promisiunilor deșarte și ciudate. Candidând alături de George H.W. Bush, Quayle s-a confruntat cu o reacție semnificativă și s-a acoperit de ridicol pentru acest jurământ ambițios, pe care evident nu l-a putut duce la îndeplinire și care i-a rămas agățat pentru totdeauna, ca o etichetă, de cariera politică. Criticii au susținut imediat că a fost un obiectiv prea înalt, fără un plan clar de implementare - realizarea unei astfel de performanțe ar necesita investiții masive în educație, o reformă cuprinzătoare și o transformare radicală a întregului sistem de învățământ. În cele din urmă, promisiunea lui Quayle a contribuit la reputația sa de candidat predispus la gafe.
John Edwards: „Voi găsi remedii pentru diabet, Parkinson şi Alzheimer“
Fostul senator al SUA și candidat democrat la Președinție, John Edwards, a avut destul succes în ciclul electoral din 2004, dar nu și-a asigurat nominalizarea, întrucât afirmațiile sale medicale erau cam prea… grandioase. Politicianul a promis că „va vindeca diabetul, boala Parkinson și Alzheimer”. Găsirea de remedii pentru aceste afecțiuni devastatoare putea fi un plan ambițios și lăudabil, dar o garanție în acest sens - și în doar câțiva ani - era o utopie suficient de mare încât să-i pună pe gânduri pe electori. Promisiunea îndrăzneață a lui Edwards a atras, fără îndoială, atenția, dar nu în mod pozitiv.