de Gheorghe Zmaranda
Muzeul de Pânze și Povești este un mic centru cultural în satul Mândra, din Țara Făgărașului. Un proiect de familie, dedicat oamenilor și poveștilor locului închipuit ca un spațiu multifuncțional, care recuperează, cercetează, păstrează și promovează identitatea culturală locală și găzduiește proiecte de educație și dezvoltare comunitară. Alina Zara (medalion), inițiatoarea acestui proiect, ne-a vorbit despre viitorul acestei moșteniri culturale pe care vrea să o lase generațiilor viitoare, dar și despre tradițiile din timpul Sărbătorilor de iarnă în Țara Făgărașului.
„Căsuța mamei Ruța a devenit locul de referință al comunității”
- Care este istoria Muzeului de Pânze și Povești din Mândra, Brașov?
- Muzeul de Pânze și Povești se găsește în casa Mamei Ruța, bunica mea paternă. Este prima casă din Mândra „cu ciment la temelie, făcută cu bani din America”. La începutul lui 1900, oamenii din zonă plecau la muncă peste Ocean să facă bani cu care să-și construiască o casă. Călătoria dura luni întregi, stăteau acolo un an sau mai mulți și, la final, cei care nu se pierdeau pe drumul acesta anevoios, până la capătul lumii, reveneau acasă cu „mia” de dolari cu care își făceau o căsuță. La fel a făcut și unchiul Gheorghe care a ridicat împreună cu mătușa Maria căsuța care acum a devenit locul de referință al comunității. Casa a suferit o serie de intervenții în perioada comunistă, la fel cu toate celelalte case din sat. După 2010 s-a început o restaurare funcțională în cadrul căreia s-a încercat recuperarea a cât mai multor elemente vechi.
- Ce proiecte au luat viață în cadrul muzeului?
- „Atelierul Mândra Chic” este unul dintre ele. Este un spațiu în care creăm împreună cu doamnele din comunitate piese de zestre contemporană, pe care le livrăm în toată lumea (mix de textile lucrate manual cu mesaje manifest și pledoarie pentru upcycling, reciclare & reutilizare). Este proiectul creat pentru a alina dorul de „acasă” și de rădăcină, dar și pentru a susține financiar toate celelalte proiecte ale noastre de dezvoltare comunitară care sunt nonprofit. Organizăm și ateliere șezătoare gratuite pentru copiii și adulții din comunitate. Proiectul internațional de călătorie, „Suveica Mamei Ruța în jurul lumii”, cu peste 1 milion de kilometri în portofoliu, duce povestea locului și aduce poveștile lumii în inima Transilvaniei. „Urzeala Vremurilor” este un proiect curajos de recuperare a unor meșteșuguri tradiționale aproape pierdute (de exemplu: țesutul și dantelăritul), redarea lor comunității și reintroducerea acestora în rutina creativă a vieții rurale, ca aport la dezvoltarea locală a zonei. Un ecosistem creativ, cu focus pe patrimoniul textil, care să redea comunităților încrederea și forța de odinioară. Proiectul „#Garaj30” este o colecție de obiecte și povești locale din comunism (primul proiect dintr-o serie extinsă de activare a spațiilor cu potențial turistic și cultural din comunitate, coordonat de Muzeul de Pânze și Povești).
„Anul acesta vom cânta un colind vechi de 100 de ani, pe care l-am descoperit de curând”
- Ce activități desfășurați aici în preajma Sărbătorilor de iarnă?
- Principala activitate este cea de documentare a rămășițelor tradițiilor vechi și salvarea acestora sub formă de arhivă din care să se poată inspira generațiile care vin, când vor dori să recreeze obiceiurile locale. Anul trecut am început să publicăm frânturi din poveștile pe care le-am cules în ultimii 10 ani legate de tradiția Cetei de Feciori, obicei aflat în patrimoniul imaterial UNESCO. La fel și dansul fecioresc, care se regăsește și el pe lista UNESCO. Anul acesta, în colaborare cu Biblioteca din sat, facem ateliere în cadrul cărora le povestim copiilor despre tradiția Crăciunului în cultura noastră. Le amintim, an de an, că nu putem crește fără rădăcini. Și, în rădăcina noastră, în cultura noastră, dincolo de brad, cadouri, mese întinse, vacanță și poleială, Crăciunul este, în primul rând, despre nașterea Mântuitorului. Le amintim celor mici că, în perioada asta, suntem și noi vestitori, cum sunt magii și păstorii, învățăm colinde pe care le vom cânta prin sat și la biserică. În același timp, e perioada în care încep șezătorile. Oamenii au terminat cu munca la câmp și se retrag în case. E perioada în care reluăm și noi șezătorile de iarnă, în cadrul cărora avem adevărate ateliere de recuperare a tradițiilor, portului, colindelor și gastronomiei locale. Anul acesta, de exemplu, am hotărât împreună cu părintele Spiridon, preotul paroh din sat, să recuperăm o colindă veche pe care am găsit-o menționată în caietul cu notițe al învățătorului Comșa, la 1933, şi despre care se crede că ar fi veche de 100 de ani. Se numește „Dumnezău cu Sfântu’ Pătru”. O repetăm să colindăm oamenii din sat la biserică, dar o vom și înregistra, astfel încât să rămână în arhiva comunității.
„Comunitatea se întâlneşte la joc în toate zilele de sărbătoare până de Sfântul Ioan“
- Cum sărbătoresc oamenii locului sărbătoarea Crăciunului?
- Tradiția, păstrată doar pe alocuri, este ca oamenii să taie porcul de Ignat și să pregătească toate cele pentru mesele de Sărbători. Mulți dintre localnici țin postul și se împărtășesc la Liturghia de Crăciun. Între timp, în Săptămâna Mare, fac pită, cozonaci cu nucă, plăcinte cu griș sau orez pe vatră, la cuptor pregătesc sarmale și scot vin roșu din beci. În Ajun, copiii mici se pornesc dimineaţa la colindat din poartă în poartă. Apoi colindă copiii mai mari cu o formă de teatru popular numită „Irozii”. Ulterior, vine Ceata de feciori cu colindul lor specific, ostășesc, „Colo, sus, în vremea ceea”, însoțiți și de lăutari pentru că în casele în care sunt și fete de măritat acestea sunt jucate. Pe seară pornesc la colindat familiile de tineri sau grupurile de adulți. Se colindă până în zori. De Crăciun, comunitatea se îmbracă în haine de sărbătoare și merge la Liturghie, unde, la final, grupurile organizate care au colindat și prin sat țin un mic concert festiv, pentru întreaga comunitate. Apoi, oamenii merg acasă, la masă, și așteaptă ca Ceata să scoată jocul în sat. După masă, spre seară, Ceata de Feciori trece pe ulițele satului cu lăutari după ei și cheamă comunitatea „la joc” la Căminul Cultural, unde se joacă până spre miezul nopții. Această tradiție se repetă și a doua, și a treia zi de Crăciun și de Sfântul Ștefan, de Sfântul Vasile, de Bobotează până la Sfântul Ioan, când se încheie oficial perioada Sărbătorilor de iarnă.