de Georgiana Mihalcea

Cătălina (medalion) este o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului. Mama lui Răzvan, un tânăr de 19 ani, a avut multe obstacole de trecut în viață, dar niciunul n-a reușit să-i șteargă zâmbetul de pe față și speranța din suflet. După ce fiul său a fost diagnosticat cu autism, totul s-a schimbat la 180 de grade. Fiecare zi a adus o nouă „bătălie”, dar ea a găsit mereu soluții ca lui să-i fie bine. I-a propus mereu activități care să-i stimuleze copilului creativitatea, imaginația și să-i crească încrederea în sine. Ultimul lor proiect împreună sunt decorațiunile de Crăciun a căror poveste are o semnificație cu totul aparte.

„De câțiva ani, fiul meu se confruntă cu anxietate, depresie, fobie socială”

- Cine este Cătălina în câteva cuvinte?

- Am să răspund cât se poate de sincer, că sunt un simplu om. De 19 ani sunt mama unui tânăr cu dizabilități, cu autism, asistentul lui personal și, de curând, președintele ONG-ului înființat tot pentru a-l putea sprijini pe el. Întreaga mea viață este clădită pentru binele lui Răzvan. La noi nicio zi nu seamănă cu cealaltă și mereu apare ceva nou, nu mereu în cel mai bun sens. Asta cred că m-a făcut din ce în ce mai puternică și mai capabilă să găsesc soluții la nevoile copilului meu.

- Ești, într-adevăr, o femeie puternică și o mamă minunată. Care a fost cea mai mare provocare pe care ți-a adus-o viața?

- Mulțumesc! Cea mai mare provocare a fost şi este diagnosticul copilului meu, nu în sensul acceptării lui, asta este o chestiune de timp, ci faptul ca o astfel de întâmplare în viața cuiva îl aruncă instantaneu și complet nepregătit într-o cu totul altă lume despre care nu știe nimic. O lume în care provocările sunt inimaginabile si permanente.

- L-ai implicat pe fiul tău în multe activități de-a lungul timpului, cum v-a venit ideea să faceți decorațiuni de Crăciun?

- A fost ceva spontan. De câțiva ani se confruntă cu anxietate, depresie, fobie socială, care, în tot acest timp, s-au manifestat mai mult sau mai puțin, însă, ce a fost destul de constant a fost refuzul de a ieși în lume, de a ieși din casă pentru o banală plimbare. Astfel că, anul acesta, prin luna octombrie când din propria lui inițiativă a cerut să mergem la magazinele de bricolaj și decorațiuni interioare, mi-a venit această idee. L-am întrebat dacă vrea să facem decorațiuni de Crăciun și a fost de acord. Așa că, fără nicio experiență anterioră, am început să cumpărăm ceea ce ne plăcea în acel moment cu scopul de a fi folosite ulterior la creațiile noastre. Deci, cumva de la el a venit această idee. Eu, văzând că are un interes în această direcție și gândind că și aceasta este o formă de artă, aș putea spune, iar aceste activități artistice sunt foarte benefice pentru oricine, decizia a venit aproape de la sine.

„Am făcut coronițe de agățat pe ușă, diferite aranjamente, borcane cu scena Nașterii Domnului”

- Ce modele ați creat până acum?

- Am făcut coronițe de agățat pe ușă, diferite aranjamente, fie pe platouri de lemn, în coșuri de catifea, cutii de metal sau de carton, în vase de ceramică, coșuri de ratan sau lădițe de lemn. Practic, orice poate deveni o decorațiune. Am mai făcut niste borcane cu scena Nașterii Domnului - ceva ce seamănă cu teatrul de umbre, un concept cu care fiul meu era familiarizat de la terapie.

- Care a fost cel mai apreciat?

- Mie mi s-a părut că au fost apreciate în egală măsură, oamenii le-au admirat, și-au exprimat părerea, cineva m-a întrebat de unde îmi vin aceste idei. Eu simt că îmi vin pur și simplu de parcă se „descarcă” asemenea unui document de undeva. Atunci, acea persoană a spus că așa pare, că ne conectăm undeva, altundeva, în afara acestei lumi. 

„Folosim materiale cât mai naturale: lemn, ratan, metal, sticlă, ceramică, fetru, scorțisoară, anason”

- Ce faci tu și ce face Răzvan la fiecare produs în parte?

- Mie îmi vin ideile. Asa cum spunem mai devreme, îmi vin pur și simplu în minte de cele mai multe ori noaptea, în vis. Ele arată bine în capul meu (râde), dar, când încerc să le pun în practică, nu mereu arată la fel de bine. Și atunci încep să mă joc, să caut cea mai potrivită variantă. Aici Răzvan are rolul principal, el face alegerile finale de materiale, culori, ce și unde să fie puse etc. Pe lângă asta, el ajută la așezat fiecare detaliu la locul lui înainte să fie lipit. El are deciziile finale asupra produsului finit plecând de la ideea mea.

- Ce materiale folosiți?

- Încercăm să folosim materiale cât mai naturale: lemn, ratan, metal, sticlă, ceramică, fetru, scorțisoară, anason, lămâie uscată, nuci, licheni, mușchi naturali decorativi etc.

- Tehnică, talent sau magie? De ce are nevoie cineva să-și poată crea propriile decorațiuni?

- Da, de creativitate în primul rând! Magie, da, cu siguranță, căci oricâtă tehnică ai avea, dacă nu există acel strop de pasiune, acel lucrul făcut cu drag rezultatul nu este la fel de plăcut ochiului și sufletului. Pentru noi doi perioada în care confecționăm decorațiunile de Crăciun are un spirit aparte, rupt parcă din farmecul poveștilor spuse odinioară la gura sobei.

„Le oferim contra unei donații pentru asociația noastră”

- Cum reușiți să le comercializați?

- Comercializat este cam mult spus. Eu postez pe pagina mea de Facebook tot ce reușim să lucrăm, iar aceste decorațiuni sunt oferite contra unei donații pentru asociația noastră. Câțiva prieteni, oameni de bine au donat și au primit decorațiunile preferate și cam asta a fost tot. Dar scopul nostru nu a fost comercial, ci ca oportunitate de activitate plăcută, relaxantă, terapeutică atât pentru Răzvan, cât și pentru mine. Decorațiunile rămase vor fi dăruite celor dragi.

- Știu că scopul tău este, pe lângă bucuria creației, strângerea de bănuți în contul asociației voastre, pentru terapii. Că tot este perioada Sărbătorilor, cum pot contribui alți oameni la împlinirea visului tău?

- Oamenii pot contribui făcând o mică donație în contul asociației noastre: Asociația Umanitate pentru dizabilitate, cont bancar - RO57BACX0000002423835000. În acest mod putem continua astfel de activități care se dovedesc terapeutice în completarea ședințelor de la psiholog.  

„Atenţia la micile detalii face diferenţa“

- Cât de... magic arată casa voastră în perioada Sărbătorilor?

- Nu obișnuim să decorăm excesiv, avem și două pisici și nu ar rezista prea multe decorațiuni poftei lor de joacă! De câțiva ani, cromatic am mers pe alb, dar atenția la micile detalii face diferența. Câteva textile și obiecte cu tematică și deja atmosfera este alta. Un ceai cald seara, în căldura căminului, când ne strângem cu toții, este cea mai mare magie.