Main menu

header

966 16 1de Traian Mihai

Mihai Constantinescu este şi rămâne unul dintre artiştii de marcă ai muzicii uşoare româneşti. De-a lungul anilor, a creat sute de melodii, fredonate de multe generaţii. Absolvent de educaţie fizică şi sport, a iubit mai mult muzica şi a dedicat acestei arte întreaga lui viaţă, fiind compozitor, instrumentist, textier, interpret. Viaţa i-a dat multe încercări dure, chiar de când era copil, dar le-a depăşit fără să-şi piardă optimismul, veselia, acestea însoţindu-l mereu. Mihai Constantinescu, de la a cărui naştere se împlinesc - la 4 ianuarie - 78 de ani, este, fără îndoială, unul dintre artiştii foarte iubiţi de copii, de tineri, de adulţi în egală măsură. Mihai a iubit foarte mult copiii - cărora le-a dedicat cea mai cunoscută piesă a sa. Poate că singurul regret al său a fost acela că nu a avut copii.

De la ASE la IEFS a trecut... cântând

966 16 2Mihai s-a născut la 4 ianuarie 1946, în Bucureşti. Copilăria lui a fost marcată de evenimente triste. Primul a fost acela în care familia sa - deşi tatăl fusese colonel, scos la pensie după abdicarea Regelui Mihai - a trăit, o perioadă lungă, într-o singură cameră (adică patru persoane - mama, tatăl, Mihai şi sora lui, Ileana), după ce locuiseră într-o casă mult mai încăpătoare din care au fost evacuaţi. Artistul îşi amintea, peste ani: „Deşi avea o voce dumnezeiască şi cânta în corul bisericii, tata a trăit mari umilinţe. Un om care a luptat pentru ţara lui, în cele două războaie, a ajuns - împreună cu noi, familia -, să nu aibă unde să locuiască”. Apoi, Mihai a trecut prin alte două cumpene - tatăl său a murit când Mihai avea doar 14 ani, iar mama i-a murit când el avea 27 de ani, ambele pierderi lăsându-i „cicatrici” profunde în suflet. Tânărul Mihai şi-a găsit „refugiul” în muzică. Fiind talentat, a fost cooptat în corul de copii al Radiodifuziunii. După ce a absolvit liceul, s-a gândit să dea admitere la ASE - Comerţ exterior. „Mi-a fost respins dosarul, pentru că eram fiu de fost ofiţer din perioada regalităţii. Aşa că am dat admitere la Finanţe-Bănci, unde am intrat al 33-lea. Mama era fericită, că am intrat cu bursă, dar după trei zile i-am spus că nu am ce să caut la acea facultate. Între timp, eu deja cântam - fără să mă gândesc ce meserie o să am sau dacă voi fi vreun mare talent. Apoi am dat admitere la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport”, povestea Mihai. El deja era membru al formaţiilor Mondial, Dixie ’74, Modern Group. Tot în această perioadă i-au apărut primele piese, Mihai fiind şi elev al Şcolii Populare de Artă - la clasa profesoarei Floricăi Orăscu - pe care a absolvit-o în 1972. Un an mai târziu, a absolvit şi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti.

Debutul? „Am făcut trei bisuri”

Debutul lui Mihai la televiziune a fost în 1971. Primele sale compoziţii, „Păpuşa” şi „Anotimpuri”, s-au bucurat de mare succes. „Titus Munteanu, care era un tânăr redactor muzical la TVR, a venit la Şcoala Populară de Artă, ne-a ascultat, iar după vreo două zile am mers în studioul muzical de la televiziune. Eu, Olimpia (n.r. - Panciu) şi Marius (n.r. - Ţeicu). Bineînţeles că Titus a preferat-o pe Olimpia, cu melodia «Păpuşa». Şi eu, văzând că îmi dispare şansa, l-am rugat: «Lasă-mă să cânt într-o emisiune de varietăţi. Dacă am succes, poate mergem mai departe. În caz contrar, renunţăm». A fost de acord şi m-am trezit într-o emisiune de varietăţi cu cei mai mari artişti de la vremea respectivă. Nu pot să spun ce emoţii aveam! Am cântat melodiile «Porumbiţa» şi «Anotimpuri». Am făcut trei bisuri! Absolut incredibil pentru un personaj care nu apăruse niciodată într-o emisiune de varietăţi...”, îşi amintea Mihai.

„Marius, Olimpia şi Mihai, de trei ori cântec, trio, tinereţe”

966 16 3Mihai a apărut în numeroase emisiuni de divertisment tv regizate de Alexandru Bocăneţ şi de Titus Munteanu, iar mai târziu, împreună cu Marius Ţeicu şi Olimpia Panciu, a alcătuit un „trio formidabil” care a apărut în multe show-uri de televiziune. „Trebuie să spun că după atâta amar de vreme, sunt oameni care mă întreabă de Olimpia, de Marius, mă întreabă de ce nu încercăm să refacem trio-ul... Dau un exemplu: la un spectacol din Păltiniş, mulţi dintre spectatori, când am intrat pe scenă, au strigat «Marius, Olimpia, Mihai». Am cântat acel refren şi cânta foarte multă lume cu mine. A fost ceva incredibil! Povestea acestui trio a început în ’74 şi s-a terminat prin ’77-’78. Dar după atâţia ani, oamenii îl ţin minte... Chiar îmi pun întrebarea ce am făcut noi, de ne ştiu oamenii şi acum în acea formulă. Poate faptul că făceam emisiuni foarte vesele”, spunea Mihai. El amintea că pe lângă acest trio, a realizat şi multe duete muzicale cu Olimpia Panciu, dar şi faptul că ea era nu doar o cântăreaţă talentată, ci şi „o fată care desena uluitor”. „O copertă a unui disc al nostru e desenată de ea... Olimpia desena extraordinar - din alb-negru, din creion, realiza şi culoarea ochilor, era aproape o poză”, completa Mihai.

„O lume minunată” a fost compusă pe stradă

Poate cea mai cunoscută melodie a lui Mihai Constantinescu rămâne „O lume minunată”. Cum s-a născut ea? În 1979, Mihai a fost invitat să cânte la un spectacol dedicat copiilor, la Sala Polivalentă. „Titus Munteanu mi-a spus: «N-ai vrea să scrii şi tu o piesă pentru copii?». «Ba da, o să încerc», am răspuns. Eu aveam melodia refrenului imprimată acasă, pe un magnetofon, ca să nu uit liniile melodice. Am plecat de la repetiţie - locuiam într-un bloc vizavi de Parcul Tineretului - şi de la ieşirea din Sala Polivalentă până acasă, eram obsedat ce şi cum să spun ca să fie foarte cuprinzător. Şi mi-a venit ideea: «E o lume minunată în care veţi găsi numai copii…». Tot textul refrenului l-am făcut pe drum. Am luat-o la fugă până acasă, am pornit magnetofonul, am luat chitara şi am cântat refrenul, ca să nu-l uit. Aşa am făcut cântecul, a ieşit frumos şi a avut un succes extraordinar. Dar n-am crezut că acesta o să fie un cântec de referinţă pentru mine, nici nu mi-a trecut prin cap!”, mărturisea Mihai. El adăuga că mereu a fost înconjurat de copii, a fost iubit de ei. „Până să apară «O lume minunată», au venit la mine, în fiecare spectacol, câte 50-60 de copii, care îmi aduceau flori. Uneori le luam... cu roaba de pe scenă”, spunea Mihai. În 1981, artistul a participat la realizarea filmului pentru copii „Maria Mirabela” (n.r. - regia Ion Popescu Gopo), unde Mihai a semnat melodia din genericul filmului şi a fost vocea personajului Scăpărici.

„Ba da, ba nu” şi copii talentaţi susţinuţi de Mihai

În anii ’90, Mihai prezenta la TVR, împreună cu Anca Ţurcaşiu, emisiunea pentru copii „Ba da, ba nu!”, în care s-au lansat copii care azi sunt nume cunoscute în muzică sau în teatru/film. Două dintre copilele de la acea vreme, care au devenit vedete, sunt Andreea Bălan şi Adela Popescu. „Pe Andreea am adus-o de la Ploieşti. Mi-a plăcut cum dansa. La 10-12, Andreea dansa extraordinar!”, spunea Mihai. El adăuga că o altă fetiţă pe care a selectat-o este, în prezent, actriţă, cântăreață şi moderator de televiziune. „Adela acum este artistă. Înseamnă că am făcut o alegere bună!”, adăuga el. De altfel, Mihai s-a ocupat multă vreme de promovarea copiilor, de educaţia lor muzicală.

„În turnee era frig, dar oamenii ne aşteptau cu drag”

966 16 4De-a lungul carierei sale, Mihai a efectuat multe turnee în ţară, dar şi în străinătate. „Am avut ocazia să colaborez cu un domn deosebit din Târgu Mureş, organizator de spectacole. Ţin minte că înainte de 1990, am cântat două ierni în tot judeţul Mureş, iar cineva de la OJT (n.r. - Oficiul Judeţean de Turism) ne pusese la dispoziţie un microbuz cu care puteam să circulăm. Doamne, ce frig era! Noi mergeam şi în comune, în cămine culturale... Uneori aveam senzaţia că e mai plăcut afară decât în sală. Dar sălile erau arhipline, nu pleca nimeni, toţi stăteau şi erau fericiţi să ne vadă pe scenă. Dacă nu aveam mănuşi, ne îngheţa mâna pe microfon, dar a fost atât de frumos! Oamenii ne aşteptau cu drag, ne aduceau la cabină lemne să punem în godin... Iar după spectacol ne invitau acasă, unde ne puneau pe masă pâine, zacuscă, brânză şi nelipsita pălincă. Era extraordinar, nu poţi să uiţi aşa ceva!”, povestea Mihai.

Melodia „Sus în deal” a fost interzisă

Una dintre cele mai cunoscute piese compuse şi cântate de Mihai a intrat în „colimatorul” cenzurii dinainte de 1990 şi a fost interzisă difuzarea ei la posturile radio şi tv. „Melodia «Sus în deal» am scris-o în compartimentul de tren, la Lehliu Gară - când eram în drum spre mare. Aveam chitara la mine, un mic reportofon și am cântat melodia cap-coadă. Am imprimat-o imediat, ca să n-o uit. Până am ajuns la mare, am scris şi textul. M-a inspirat o imagine din județul Argeș, unde pe uliță, locuia o femeie singură, într-o căsuță mică. Sunt inspiraţii care - zic eu - vin de undeva”, explica Mihai. El adăuga că a cântat această melodie la Constanţa, unde a făcut trei bisuri. Ulterior, melodia a fost interzisă la posturile radio şi tv, fiind percepută drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu şi «Casa Poporului», aflată în construcţie, care era… în deal. În Dealul Mitropoliei… În anii ’90, Mihai a avut colaborări cu Anastasia Lazariuc, concretizate prin multe concerte, emisiuni radio şi de televiziune, lansând melodii de succes, cea mai cunoscută fiind „Maria”.

Boala nu întreabă dacă eşti artist

Probabil toate suferinţele, toate necazurile acumulate pe parcursul vieţii şi-au pus „amprenta” în sufletul artistului. În noiembrie 2008, Mihai a fost supus unei intervenţii chirurgicale pe cord, sub grija unei echipe de medici de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş, condusă de profesorul Radu Deac. Un an mai târziu, artistul a avut un spectacol aniversar - numit „O lume minunată” - la Sala Palatului, unde au fost prezente pe scenă multe personalităţi din lumea artistică - Margareta Pâslaru, Angela Similea, Anca Ţurcaşiu, Andreea Bălan, Mirabela Dauer, Alexandru Arşinel. În octombrie 2017, Mihai a trecut printr-o altă intervenţie chirurgicală, în care medicii i-au înlocuit o valvă care îi punea viaţa în pericol. Un an mai târziu, artistul a fost spitalizat din nou, după un puseu de tensiune. În ultimii ani ai vieţii şi în toată această perioadă dificilă, alături de Mihai a fost soţia lui, Simona (n.r. - artistă, fostă membră a trupei Etno). Cei doi s-au căsătorit în discreţie, în 2017. „Nu a ştiut nici vântul, nici pământul. Am avut câţiva invitaţi. Ne-am simţit foarte bine”, povestea Mihai. În februarie 2019, artistul a fost din nou internat în spital pe fondul mai vechilor afecţiuni. După cinci luni de spitalizare, în care s-a aflat în situaţie critică, Mihai a plecat la Dumnezeu, în 29 octombrie 2019. A fost înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar. A fost decorat, postmortem, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

„M-am întrebat întotdeauna de ce copiii au venit atât de mulţi împrejurul meu. Şi-am găsit un răspuns. Copiii simt dacă cineva este bun“

„Nu ştiu cum se face, dar copilul din mine a rămas foarte prezent. De multe ori mă surprind şi mă întreb ce se întâmplă. Cu trecerea anilor, ar trebui să fiu altfel. Nu, eu sunt tot copil şi mă bucur că sunt aşa. N-aş putea să fiu altfel. Tot mai copil, tot mai luminos, tot mai sincer, tot mai iubitor de absolut orice se numeşte viaţă“

„Mihai a lăsat în muzica românească o amprentă foarte puternică. Generații întregi de copii, de tineri și de îndrăgostiți au crescut cu muzica lui. Am preluat, în octombrie 2023, două piese din repertoriul lui Mihai - «Înger de lumină» şi «O dimineață în culori». Le-am păstrat abordarea, actualizându-le doar din punct de vedere al sunetului, al ritmului. Le-am interpretat așa cum am simțit eu, dat fiind faptul că de la 15 ani am crescut lângă Mihai, îi știam piesele pe de rost și le cântam alături de el… Am făcut asta pentru că muzica lui Mihai trebuie să meargă mai departe, să fie ascultată mereu” (Sanda Ladoşi)

„Pe Mihai îl cunosc de când eram amândoi studenţi. Am cântat în aceeaşi trupă, prin ’65, cu Petre Magdin. Apoi mi-a devenit elev la Şcoala Populară de Artă, unde eu eram profesor corepetitor la clasa profesoarei Florica Orăscu şi unde am avut marele noroc să întâlnesc o serie întreagă de elevi extraordinar de talentaţi care au devenit mari vedete în muzica românească.

La un moment dat, a venit la noi în vizită Titus Munteanu de la TVR şi văzându-ne pe mine, pe Mihai şi pe Olimpia jucându-ne şi cântând pe trei voci, a zis: «Ce-ar fi să cântaţi împreună?». Aşa au început primele emisiuni. Am fost în multe turnee toţi trei, am avut multe spectacole în ţară şi în străinătate, multe emisiuni de televiziune. Mihai rămâne în sufletele tuturor generaţiilor, pentru că era un tip sincer în ceea ce făcea, cânta din inimă şi publicul a simţit asta, de aceea era iubit şi va fi iubit întotdeauna de toate generaţiile. Era ca un vulcan, compunea aproape zilnic. Simt că odată cu plecarea lui s-a rupt o bucată din mine, din tinerețea mea, din cariera mea” (Marius Ţeicu)

966 16 5„Mihai mi-a colorat copilăria, mi-a condus pașii în adolescență și m-a primit în sufletul său ca prieten drag toată viața! L-am iubit de când eram copil şi cântam «Baloane colorate». Iar când am intrat sub aripa lui ocrotitoare, am înţeles ce fel de om este. Am împărtăşit cu atâta bucurie sute de momente pe scenă, în platouri de filmare… La emisiunea «Ba da! Ba nu!» ne împărţeam copiii şi publicul în două «tabere» - echipa roşie şi echipa albastră -, pentru ca puștii să se întreacă în cele mai distractive jocuri. Sper că ne vom mai juca, undeva, precum doi copii, așa cum am făcut-o mereu aici, pe pământ” (Anca Ţurcaşiu)

Simona Constantinescu: „Lumea lui Mihai era veselă, ca el. Lumea lui era muzica“

966 16 6Simona, a doua soţie a lui Mihai, i-a fost alături acestuia după ce artistul s-a despărţit, de Mihaela, prima lui soţie. „L-am cunocut pe Mihai prin naşul surorii mele, care mi l-a prezentat ştiind că îmi place foarte mult să cânt. Am cântat la mare, în deschiderea spectacolului său, apoi ne-am împrietenit în toamna anului 1995. Şi de atunci am rămas împreună. Mihai era ca un copil, se juca tot timpul. Te făcea să râzi mereu. Dacă se supăra, nu arăta asta, era mereu vesel, bucuros, râdea din tot sufletul. Îi plăcea să iasă în natură, să mergem la munte, să ne plimbăm. Iubea copiii, iubea animalele, iubea oamenii. Îi plăcea să stea la o terasă, să privească oamenii, să discute cu ei. Mihai era foarte sincer, foarte deschis, nu avea lucruri de ascuns. Şi acasă era vesel, el pregătea micul dejun, cânta dimineaţa şi mă trezea. Iar seara, ieşeam în oraş, pentru că era greu de ţinut în casă. Aşa am trăit cei 25 de ani împreună - superbi, din punctul meu de vedere -, pentru care îi mulţumesc lui Mihai şi îi voi fi recunoscătoare toată viaţa. Mulţi nu ştiau că Mihai era un tip foarte timid, pentru că el ştia să ascundă asta prin bucuria şi veselia lui. Avea foarte mulţi prieteni, pe care i-am simţit aproape în toate perioadele critice ale sănătăţii lui. Acum prietenii lui Mihai sunt prietenii mei. Lumea lui Mihai era veselă, ca el. Lumea lui era muzica. El trăieşte în continuare prin creaţia sa”.