de Sorin Dumitrescu şi Silviu Ghering
Au existat în istoria literaturii scriitori faimoși care în viața de toate zilele s-au îndeletnicit cu totul altceva decât ceea ce avea să le aducă celebritatea, meserii care le-au făcut aproape la fel de bine cum au scris.
Franz Kafka
Soarta scriitorului Franz Kafka, care a explorat toate fațetele absurdului luptei omului în opere precum „America”, „Procesul” și „Castelul”, a fost modelată de tragedie. Cei doi frați mai mici ai săi, Georg și Heinrich, au murit în copilărie, când Franz avea 6 ani, rămânând astfel singurul băiat al unui cuplu care mai avea trei fiice (toate aveau să moară în lagărele de concentrare naziste sau în ghetoul polonez). Admis la Universitatea Karl-Ferdinand din Praga în 1901, Kafka a început să studieze chimia, dar a trecut la Drept după doar două săptămâni. Deși acest domeniu nu îi aducea satisfacții deosebite, i-a oferit o serie de posibilități de carieră care l-au încântat mai ales pe tatăl său. În plus, studiile de Drept necesitau o perioadă mai îndelungată, oferindu-i lui Kafka timp să audieze și cursuri de germanistică și de istoria artei. Tatăl său i-a influențat profund și viața, și opera. Franz Kafka l-a perceput ca pe un adevărat tiran, cu un temperament violent și puțină apreciere pentru latura creatoare a fiului. După terminarea studiilor juridice, Kafka s-a angajat la „Generali”, o companie de asigurări, având un program care îl forța să scrie doar în timpul liber. În 1908 a obținut un loc de muncă la Institutul de Asigurări pentru Accidente din Regatul Boemiei. Kafka a rămas la această instituție aproape zece ani, timp în care s-a făcut cunoscut printr-o enormă putere de muncă, devenind mâna dreaptă a șefului său. De asemenea, a continuat să scrie, publicând una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, „Metamorfoza”, în 1915.
Herman Melville
Aflându-se în imposibilitatea de a obține locul de muncă dorit, Melville a urmat sfatul fratelui său și a cerut să facă parte din echipajul unei nave. În 1839, a urcat pe corabia „Saint Lawrence”, care parcurgea ruta New York - Liverpool. Devenit cunoscut pentru un șir de romane pitorești inspirate din aventurile sale pe mare, Melville a trecut la ficțiuni tot mai serioase și mai complexe începând cu sfârșitul anilor 1840. Drept urmare, a rămas în scurt timp și fără cititori, și fără bani. Dincolo de faptul că i-a atras un adevărat bombardament de critici negative, romanul „Moby Dick” (1851) l-a împins pe Melville în pragul unei crize nervoase. „M-au blestemat dolarii”, avea să-i scrie el prietenului său Nathaniel Hawthorne despre eforturile depuse pentru întreținerea familiei. În 1866, a reușit, în sfârșit, să își asigure un venit constant ca inspector vamal adjunct la docurile din New York. A ocupat postul respectiv timp de 22 de ani, continuând să scrie seara, la sfârșit de săptămână și în vacanță. Melville a murit în 1891, în mare măsură uitat de lumea literară, însă publicarea mult întârziată a ultimului său roman, „Billy Budd”, în 1924, a ajutat la revigorarea interesului pentru opera sa.
Anton Cehov
În 1879, Anton Pavlovici Cehov a fost admis la I.M. Secenov, prima Facultate de Medicină din Moscova. În 1884 a devenit medic, o profesie căreia i-a dedicat cea mai mare parte a timpului, deși a câștigat puțini bani ca doctor și i-a tratat gratuit pe săraci. Cehov a fost principalul stâlp de susținere al familiei sale, întrucât tatăl său și-a mai găsit doar locuri de muncă prost plătite după ce a intrat în faliment. În 1892, Cehov cumpără o proprietate în Melikhovo, lângă Moscova, unde va sta până în 1899. În această perioadă, el a scris sub pseudonimul Shcheglov. Conform publicației online „The Famous People” scriitorul s-a concentrat asupra unor activități filantropice în zona de reședință: a înființat școli, clinici, o stație de stingere a incendiilor și o asociaţie de sprijin. Aici a desfășurat activități medicale și de îngrijire a celor suferinzi și nevoiași, și a cunoscut o perioadă artistică înfloritoare. În decursul celor șase ani a scris povestiri scurte precum „Fluturele”, „Vecinii”, „O poveste anonimă”, „Călugărul negru”, „Adriana”, printre multe alte capodopere. Viața satului a devenit tema principală în lucrarea sa intitulată „Țăranii”. Considerat unul dintre cei mai mari autori de proză scurtă din istorie, Cehov a scris și piese de teatru devenite clasice, precum „Pescărușul”, „Unchiul Vanea”, „Trei surori” sau „Livada cu vișini”. Alături de Henrik Ibsen și August Strindberg, Cehov este adeseori menționat ca părinte al teatrului modern. A avut și beneficii literare indirecte din viața de doctor: practica medicală i-a îmbogățit scrisul, punându-l în contact cu oameni din toate straturile societății din Rusia, de la țărani la aristocrați.
Arthur Conan Doyle
Tradiția familiei ar fi impus urmarea unei cariere artistice, însă tânărul Arthur Conan Doyle a decis să o urmeze pe cea medicală. Această decizie a fost influențată de Bryan Charles Waller, un tânăr medic pe care mama lui Arthur îl acceptase drept chiriaș ca să-și mai rotunjească veniturile. Waller studiase la Universitatea din Edinburgh și acolo a fost trimis și Arthur la facultate. La Edinburgh, tânărul student a întâlnit o serie de viitori scriitori, printre care James Barrie și Robert Louis Stevenson. Cu toate acestea, omul care l-a impresionat și l-a influențat cel mai mult a fost, fără îndoială, Joseph Bell, unul dintre profesorii săi. Acest doctor era un as în materie de logică, deducție și diagnosticare. Toate aceste calități aveau să se regăsească, ulterior, în celebrul detectiv Sherlock Holmes. Primul loc de muncă al lui Doyle în calitate de medic a fost la bordul navei „Mayumba”, călătorind de la Liverpool spre Africa. După perioada petrecută pe Mayumba, Doyle s-a stabilit la Plymouth, Anglia. În cele din urmă, rămas fără bani, s-a mutat la Portsmouth, unde și-a deschis primul cabinet. A petrecut câțiva ani încercând să găsească un echilibru între cariera de doctor și cea de scriitor aflat în căutare de renume. Ulterior, Doyle va renunța la practica medicală, dedicându-se cu totul scrisului.
Bram Stoker
Astăzi, Bram Stoker este faimos pentru romanul „Dracula”, scris în 1897, dar în timpul vieții a fost mai bine cunoscut ca asistent personal al actorului Henry Irving și ca manager al „Lyceum Theatre” din Londra, care se afla în proprietatea lui Irving. În copilărie, până la vârsta la care a mers la școală, Stoker a suferit de o boală necunoscută. La 7 ani, însă, și-a revenit complet. Despre această perioadă, avea să scrie mai târziu: „Eram foarte grijuliu, iar timpul liber pe care mi-l îngăduia boala era o bună ocazie să dau curs nenumăratelor gânduri care, în anii de mai târziu, aveau să dea roade”. După recuperare, a crescut fără alte boli grave, excelând chiar ca sportiv la „Trinity College” din Dublin, unde a studiat din 1864 până în 1870. A absolvit cu note maxime, fiind licențiat în matematică. Inspirându-se din călătoriile întreprinse și din lumea artei, Stoker a debutat în 1875 cu romanul „The Primrose Path”, în care un tâmplar devenit alcoolic ajunge să-și omoare soția, după care se sinucide. Stoker a continuat să publice, ocupându-se în paralel de administrarea teatrului.