de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu

Majoritatea oamenilor poartă întreaga viață ecourile și învățămintele trecutului propriu, iar experiențele din copilărie pot avea un impact de durată. Critica frecventă în timpul copilăriei poate fi de mare anvergură, modelând persoana adultă de mai târziu în feluri neașteptate. În timp ce unii devin complexați, temători și au dificultăți mari în a-și exprima emoțiile, alții dezvoltă o rezistență uimitoare și calități personale neașteptate.

Rezistența și capacitatea de a se ridica după eșecuri

Pentru copiii care s-au confruntat cu critici frecvente în primii ani, călătoria spre viața de adult este mai grea. Dar, în funcție de construcția psihologică a fiecăruia și de reacțiile din interior la ce se întâmplă în exterior, unii dintre acești copii ajung adulți cu calități personale care sunt greu de anticipat într-un mediu în care nimic din ceea ce face copilul nu pare să fie suficient de bun. În mod paradoxal, criticile consecvente construiesc în interiorul copilului o anumită duritate, ca un mușchi mental care îi permite să facă față greutăților în mod eficient. Ca adulți, acești oameni pot prezenta o capacitate impresionantă de a reveni din eșecuri și de a depăși provocări. Experiențele lor din copilărie i-au pregătit pentru a face față adversității, ceea ce îi poate face mai rezistenți decât majoritatea și capabili să se ridice mai puternici după fiecare etapă dificilă.

Empatie și compasiune

Unul dintre efectele surprinzătoare ale criticilor din copilărie este empatia adultului care a primit numeroase observații când era mic. În timp ce unii dezvoltă o sensibilitate la critică sau își iau „revanșa” devenind la rândul lor critici aprigi, alții dezvoltă un sentiment crescut de empatie, o capacitate sporită de a înțelege și de a împărtăși sentimentele celorlalți. Știind prin ce trece o persoană criticată sau care se confruntă cu respingere, acești oameni care au îndurat atâtea remarci dure atunci când creșteau au deschiderea mentală și afectivă spre a fi înțelegători. Potrivit specialiștilor, această reacție psihologică este asemănătoare unei lentile speciale prin care aceste persoane văd lumea în care detectează rapid suferința emoțională a altora - concret, acești copii care au suportat critici pot deveni adulți plini de compasiune. Oricât ar părea de neașteptat, după ce au experimentat înțepătura cuvintelor aspre și feedback-ul negativ, dezvoltă o înțelegere profundă a durerii prin care ar putea trece alții. Ca adulți, acești oameni oferă sprijin și încurajare celor din jur.

Perseverența, dorința extraordinară de a reuși

Persoanele care s-au confruntat cu critici frecvente în copilărie învață adesea să treacă peste obstacole folosind un sentiment puternic de perseverență. Sunt de notorietate cazuri de personalități de anvergură globală care au fost aspru criticate în primii ani de viață, Thomas Edison sau J.K. Rowling fiind doar două exemple ilustre. Pe unii dintre copiii criticați, aceste remarci nu îi descurajează și nu îi fac să dea înapoi; dimpotrivă, le dezvoltă o dorință extraordinară de a reuși împotriva tuturor sorților și chiar dacă criticile i-au rănit cândva și poate le păstrează amintirea dureroasă toată viața, reacția este una formidabilă, de canalizare a energiei negative spre o determinare personală neclintită. Când au un obiectiv, aceste persoane care au fost izbite frontal de critici când erau copii îl urmăresc fără oprire, nedescurajate de obstacole sau de eșecuri.

Încrederea în propriile forțe

Când un copil crește auzind mai multe critici decât laude, învață rapid să se bazeze pe el însuși, adesea din necesitate. Neputând conta pe validarea externă, acești copii ajung adulți care știu precis că trebuie să aibă propriul sentiment al valorii de sine. Deși mulți ajung să se devalorizeze în forul interior, acesta este efectul cedării în fața criticilor. Cei care trec peste acestea învață în timp să aibă încredere în propria lor judecată și să ia decizii în mod independent. Ca adulți, aceste persoane nu se lasă ușor influențate de opiniile altora și au o credință fermă în propriile abilități. Automotivați, capabili să își mențină poziția atunci când este necesar, acești indivizi cândva aspru criticați devin maeștri în a depăși obstacolele vieții pe cont propriu, sunt independenți și rareori cer ajutor.

Perfecționismul

Pentru cei care au fost criticați frecvent când erau copii, perfecționismul poate deveni adesea o căutare subconștientă. Ca adulți, acești oameni pot manifesta standarde foarte înalte în tot ceea ce fac, aspect important în viața lor profesională. Practic, această reacție este una la critici: copilul luptă constant, de mic, pentru perfecțiune, pentru a nu mai fi bombardat cu observații. Ca orice exercițiu practicat constant, și căutarea perfecțiunii poate, așadar, deveni un reflex, în cazul unor persoane transformându-se chiar în credința că orice lucru mai puțin decât perfect este nu doar inadecvat, ci fundamental greșit și o pierdere de vreme. Mai mult, acești oameni tind să aibă așteptări mari nu doar de la ei înșiși, ci și de la ceilalți, ceea ce le poate aduce dezavantaje în relațiile personale. Dar din perspectiva valorii pentru societate, persoanele care reușesc să transforme criticile din copilărie într-un exercițiu de perfecționism ajung deseori la realizări remarcabile.

Creativitatea

Unii copii care se confruntă cu critici frecvente și numeroase se pot refugia în propria imaginație, de unde dau naștere unor lucruri frumoase. Acest prim gest de reacție de apărare prelungit în viața adultă se poate transforma într-un izvor de creativitate. Aceste persoane păstrează obiceiul de a crea lucruri frumoase și atunci când criticile au rămas undeva în urmă, iar creativitatea este, la fel ca multe alte obiceiuri umane, rezultatul unui exercițiu. Psihologii au remarcat faptul că mulți copii criticați în primii ani de viață își găsesc bucuria și pacea interioară în activități creative, fie că este vorba de scris, de pictură sau chiar de gătit. Nevoia de a scăpa de o realitate în care copilul pare să nu poată face nimic care să-i aducă o vorbă bună poate duce la dezvoltarea unui debușeu creativ ce devine o pasiune pe tot parcursul vieții - și uneori chiar o carieră.

Criticile consecvente construiesc în copil o „duritate” ca un „muşchi mental” care îl ajută să se ridice mai puternic după fiecare etapă dificilă în viaţa de adult

Potrivit psihologilor, una dintre cele mai frapante calități personale care se pot dezvolta la oamenii care au fost frecvent criticați în copilărie este curajul

Perspicacitatea

Obișnuiți de mici să detecteze starea celor din jur, ca și cum ar avea un radar interior, copiii criticați dezvoltă ca adulți o perspicacitate care poate fi de-a dreptul uimitoare. Foarte abili în observarea și înțelegerea acțiunilor și intențiilor celorlalți, acești oameni sunt foarte conștienți de subtilități comportamentale care altora le pot scăpa ușor. Adulții care au fost criticați pe vremea când erau copii devin experți ai „cititului printre rânduri”, ai depistării nuanțelor și ai motivațiilor care stau la baza acțiunilor celor din jur. Cu această perspectivă de excepție asupra comportamentului uman, persoanele care au fost criticate în copilărie se pot transforma deopotrivă în lideri eficienți și în prieteni neprețuiți.