de Gheorghe Zmaranda

Am vizitat de curând Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” din București, un loc care emană prin toți porii farmecul vremurilor de odinioară, când eleganța era în definiția fiecărui lucru. Clădirea este un melanj de elemente arhitecturale, iar interiorul este îmbogățit cu elemente decorative specifice secolului trecut. Printre obiecte de artă, mobilier, vase, tablouri se află și o colecție de 200 de ouă încondeiate pe care doctorul Minovici le-a adus la București din diferite regiuni ale țării. Colecția, cu o vechime de un secol, are și câteva ouă care ies în evidență prin tehnica de încondeiere și prin motivele redate pe ele. Muzeul are porțile deschise de miercuri până duminică, așa că vă așteaptă să pătrundeți în lumea unui doctor ilustru. În vizita făcută aici, discuția cu muzeograful Mădălina Manolache s-a concentrat pe colecția de ouă pentru că urmează o perioadă în care oul devine un simbol al jertfei Mântuitorului.

„În tradiția populară, oul dă naștere cosmosului, soarelui, lunii, cerului și pământului”

- Simbolistica oului în tradiția populară a românilor este puternic înrădăcinată în trecut. Așadar, ce reprezintă oul din această perspectivă?

- Semnificația oului în tradiția populară este una destul de complexă din punct de vedere cultural și istoric, iar aceasta se naște din tradiții străvechi care au la bază mituri cosmongolice. Altfel spus, la fel ca în alte tradiții culturale vechi de la începutul timpurilor, în tradiția populară oul este privit şi din perspectiva cosmongolică. Oul dă naștere cosmosului, soarelui, lunii, cerului și pământului. Oul este definit și din perspectivă creștină, dar și din perspectiva fanteziei, spiritualității și imaginației populare. Oul este și un aliment ritualic, iar atunci când este încondeiat se crede că el poate să aibă funcții magice, chiar protectoare. Atunci când este vopsit în roșu el amintește de jertfa Mântuitorului, de sângele lui Iisus. În tradiția populară oul este chiar un fel de talisman și este folosit ca protecție împotriva farmecelor, a diavolului, iar fetele, pentru a fi frumoase, se spală adesea cu apa în care stă un ou roșu.

- Colecția de ouă încondeiate de la Muzeul de Artă Populară Mina Minovici are în jur de 200 de astfel de exemplare. Care este istoria ei?

- Colecția de ouă încondeiate a doctorului Nicolae Minovici datează de la începutul secolului trecut și a fost agonisită de-a rândul a trei sau patru decenii, perioadă în care acesta pune bazele întregului muzeu și a tuturor colecțiilor. El călătorește foarte mult în țară cu ocazia diferitelor congrese științifice la care participă. În Primul Război Mondial este mobilizat ca medic de front și cu acest prilej călătorește foarte des în zona Moldovei, Bucovinei, de unde a și adus foarte multe ouă. Altă parte a ouălor încondeiate din colecție provine din Muntenia, Oltenia, dar și din Transilvania. Detalii foarte specifice despre modul în care au fost găsite și achiziționate nu avem, din păcate.

„Cele vopsite în roșu, monocrome, sunt numite «merișoare», iar celor policrome li se spune și «necăjite»”

- Prin ce tehnică de încondeiere au fost acestea realizate?

- Ouăle din colecția muzeului nostru sunt încondeiate fie într-o singură culoare, fie sunt policrome. În cazul ouălor monocrome, cea mai veche culoare întrebuințată adesea este roșu, iar acestea se numesc popular „merișoare”. În schimb, ouăle policrome, încondeiate cu mai multe culori, sunt numite și „necăjite” sau „muncite”. Acestea fac trimitere către întregul traseu al patimilor Mântuitorului. De obicei, ouăle încodeiate nu se fierb și nu se mănâncă, ele sunt păstrate tocmai datorită acestei încărcături simbolice pe care o poartă. Încondeierea este o tehnică destul de dificilă pe care o stăpâneau destul de puține gospodine și se folosea un instrument relativ primitiv numit chișiță. Este practic vorba despre o bucată de lemn la capătul căruia se aflau câteva fire de origine animală, de obicei erau fire de porc care erau înfundate în ceară de albine. Cu ajutorul acestei chișițe se desenau tot felul de motive, puncte și linii, se compartimenta compoziția întregului ou și se foloseau simultan ambele mâini. Cu mâna stângă se întorcea oul, lucru ce necesita o dexteritate foarte mare, iar cu mâna dreaptă se desenau toate aceste motive. Ceara rămânea la locul său atunci când oul era pus într-o baie de culoare. De obicei, se începea cu o culoare galbenă, urma apoi roșu, verde și negru. Culoarea albastru se realiza separat. După ce ouăle se uscau, ceara era îndepărtată la căldură și rămânea la suprafață fie albul ouălor, fie culoarea care a fost aplicată anterior. Astfel, apăreau tot felul de motive, unele mai simple, altele mai stilizate, altele foarte complexe.

„Cele mai des întâlnite motive sunt simbolurile creștine, cruce, pește”

- Care sunt motivele mai deosebite regăsite în colecția de ouă de la muzeu?

- Ouăle din colecția doctorului Nicolae Minovici prezintă numeroase tipuri de motive, pornind de la cele mai simple către cele mai complexe atât ca realizare, cât și ca morfologie. Avem ouă cu motive geometrice simple, cu motive animaliere, pe cele care redau lumea florilor și a plantelor. Există însă și câteva motive mai speciale care redau unelte folosite în gospodăria țăranului român, dar și unele care au fost încondeiate cu forme de geografie fantastică. Calea ocolită sau Calea rătăcită, spre exemplu, are o simbolistică foarte bine înrădăcinată în tradiția noastră. Totuși, cele mai interesante sunt cele care redau motive antropomorfe, adică figura umană. Avem, spre exemplu, un ou încodeiat pe care este reprezentată o țărăncuță ce toarce. Este un motiv relativ nou, inovator și este propriu tradiției de secol XX. Atunci a fost introdusă figura umană în arta populară. Un alt ou este încodeiat cu o horă, un motiv iarăși foarte special, regăsit în multe alte elemente ale muzeului. Încă de la intrarea în muzeu există un vas cu o lampă decorată cu motivul horei care este, de fapt, un soi de interpretare a horei unirii. De altfel, întregul muzeu stă sub acest însemn al naționalității pentru că Minovici era un colecționar care se înscrie în această atmosferă culturală națională. Nu în ultimul rând, poate cele mai des întâlnite motive, dar care nu sunt neapărat proprii tradiției vechi a încondeierii ouălor, sunt simbolurile creștine, cruce, pește etc.

„Să le privim mereu cu ochi noi şi să le descoperim substraturile“

- Cum este conservată colecția de aici?

- Polița pe care este expusă colecția este realizată astfel încât să păstreze foarte bine aceste ouă, din punctul de vedere al conservării. Polița datează din secolul în care muzeul ia naștere, iar astăzi, pentru o protecție suplimentară, polița este acoperită cu un plexiglas. Desigur că urmărim microclimatul în sălile de expunere unde trebuie să fie anumiți parametri ai temperaturii, ai umidității și, cel mai important, încercăm să ferim de lumină obiectele expuse. Celor care vor vizita muzeul aș vrea să le aduc în atenție vorbele lui Alexandru Țigara Samurcaș, omul de muzeu, care spunea că „ochiul este pedepsit atunci când nu privește cu atenție scoarțele oltenești care îl obosesc”. Cred că este același lucru și cu ouăle încondeiate. Atunci când suntem suprasaturați de vederea lor, în special cu ocazia Sfintelor Paști, trebuie să încercăm să le privim cu ochi noi și să încercăm să descoperim substraturile care le colorează.