de Sorin Dumitrescu şi Silviu Ghering

Într-o lume din ce în ce mai nebună, apariția a încă unui mod de viață șocant nu mai are un efect zguduitor asupra oamenilor, care înțeleg tot mai limpede că tot ceea ce a fost o dată frumos nu mai are șanse să se întoarcă. O știre difuzată nu de mult timp a parvenit din Arad, referitor la o adolescentă costumată să arate cât mai mult a pisică și care a atacat un cățel într-un parc, reușind să îl zgârie cu ghearele artificiale care făceau parte din recuzită. Tânăra s-a declarat a face parte din rândul therienilor.

Psihiatrii susţin că nu este o boală patologică

„Therian” este prescurtare pentru „therianthrope”. Înseamnă o persoană care se identifică integral ca fiind o ființă nonumană, cum ar fi un lup, urs polar, o pisică sau chiar o râmă. Se mai numesc și alterumani, dar cel mai frecvent termenul care îi definește este de therian. De fapt, în categoria alterumani se includ și personaje fictive, de basm, precum elfii, dragonii sau orice alte personaje), nu doar cei care se identifică strict cu un animal. Therienii pretind că identitatea nonumană, ca și alte fațete ale identității, tind să treacă printr-o perioadă de dezvoltare (de obicei în adolescență) și să rămână stabilă pe toată durata vieții. Unele cercetări sugerează o posibilă suprapunere cu alte forme de neurodiversitate, dar identitatea în sine nu este o boală patologică. Cel puțin așa susțin, în mod ciudat, medicii psihiatri, deși a te identifica drept a fi un animal parcă nu ar face totuși parte din sfera normalității.

Merg în patru labe, poartă cozi sau urechi și au comportamente pe care le atribuie identității lor de animale

Un rol incredibil de nociv în dezvoltarea acestui segment de persoane îl joacă rețelele de socializare. Sunt forța cea mai mare de transmitere a informațiilor și de a atrage alți adepți cu mare ușurință, pentru că și așa trăirea din ce în ce mai intens mai ales a tinerilor, în special adolescenți, în lumea virtuală, cu pierderea uneori aproape în totalitate a conexiunilor cu lumea reală, a deteriorat mult conștiința și modul de a vedea viața ale acestora. Deocamdată acest fenomen s-a extins amenințător de mult în SUA și Canada, dar invazia altor continente deja a început. În Japonia un bărbat a plătit nu mai puțin de 12.000 de dolari pentru un costum de câine, care să fie cât mai apropiat cu înfățișarea unui patruped și a anunțat că dorește să treacă la habitatul animalului, inclusiv cu procesul de hrănire. Pe TikTok, hashtag-ul therienii a explodat, adunând aproape 1 milion de postări și un număr uimitor de 3,7 miliarde de vizualizări. Este o lume în care utilizatorii împărtășesc fragmente din viața lor, mergând în patru labe, purtând cozi sau urechi și având comportamente pe care le atribuie identității lor de animale.

Această identitate face parte integrantă din ceea ce sunt ei

Spre deosebire de „blănoși”, care îmbrățișează personalitățile animale mai mult ca pe niște personaje, therienii simt o legătură profundă, adesea spirituală, cu unul sau mai multe animale specifice, considerând că „această identitate face parte integrantă din ceea ce sunt ei”. Spectrul de identități theriene este vast, cuprinzând „politeriani”, care se identifică cu mai multe specii, și chiar pe cei care simt o înrudire cu creaturi dispărute. Conținutul variază de la sfaturi despre cum să navighezi prin complexitatea ieșirii în evidență ca therian în fața familiei și a prietenilor, până la prezentarea comportamentului lor animalic în spațiile publice. Comunitatea promovează un sentiment de apartenență, oferind o platformă pentru ca indivizii să se conecteze cu alte persoane care le împărtășesc experiențele și perspectivele unice. Fenomenul a stârnit un spectru de reacții online. În timp ce unii privesc comunitatea theriană cu multă curiozitate și deschidere, alții își exprimă scepticismul sau respingerea totală, catalogând tendința drept bizară. Acest clivaj evidențiază provocarea societală mai largă de a înțelege și de a accepta identitățile care se află în afara normei. Apariția therienilor în spații publice, cum ar fi școlile, unde copiii poartă în mod deschis cozi și urechi, subliniază un peisaj în schimbare al exprimării personale și nevoia de dialog și empatie.

O soră vulpe, alta girafă

Un caz la fel de dureros pentru părinți este relatat din SUA, povestea unei mame depășite de situația în care una dintre fetele sale care se consideră vulpe a reușit să o determine pe sora mai mică să ajungă la convingerea că ea, de fapt, este o girafă. Doctor John Delony are un podcast unde a dezbătut complex acest caz. Mama lor, Jill, recunoaşte că nu a ştiut cum să reacţioneze atunci când a descoperit că fiica ei vitregă este un „therian”. „Poartă o mască și o coadă și are un canal YouTube în care se postează sărind ca o vulpe, în pantaloni scurţi”, a povestit femeia îngrozită, adăugând că mama biologică a fetei pare să încurajeze comportamentul la ea acasă. Doctorul John a subliniat că în afara emisiunii sale, „în lumea reală”, el încearcă să arate compasiune și a adăugat că „am lucrat cu tineri toată cariera mea, cum ar fi adolescenții și tinerii adulți, așa că nimic nu mă surprinde. Dar faptul că există un nume pentru asta… simt că suntem în zona Twilight”, a recunoscut el.

Episodul din Arad

O stăpână a unui cățel din Arad a avut parte de șocanta întâlnire cu o adolescentă care se consideră pisică, deci theriană. „Situația bizară a fost surprinsă de un localnic, iar în imagini se observă cum fata umblă în patru labe prin parc. Totul a devenit și mai ciudat, însă, în momentul în care adolescenta a atacat din senin câinele unei persoane din parc. Fata a început să zgârie patrupedul, care lătra speriat”, a relatat Special Arad. „Eu eram atentă la câine, să nu mănânce lucruri de pe jos și dintr-o dată s-a blocat. M-am speriat, m-am uitat în față și am văzut un fel de creatură, nici nu știu cum să o numesc. S-a apropiat mai mult și mi-am dat seama, de fapt, că este o fată. Nu știu să zic vârsta exactă, în jur de 16, 17, 18 ani. Avea coadă, mustață de pisică, mască de pisică și se comporta ca o pisică, mergea în patru labe. Bineînțeles, câinele meu s-a speriat, a început să latre, iar fata, cumva, a imitat pisicile, a început să miaune la el şi a vrut să-l zgârie. La un moment dat s-a pus pe iarbă, a început să-și lingă labele, iar când a plecat s-a frecat de un stâlp, cum fac pisicile de obicei”, a explicat şi proprietara câinelui.