de Simona Lazăr

Unul dintre cele mai fumoase locuri din lume este o insulă germană, situată în Marea Nordului, cu plaje lungi și pitorești, cu piste pentru biciclete care șerpuiesc printre dunele de nisip, cu hoteluri și restaurante de lux și - iată un lucru interesant - cu unul dintre cele mai eficiente servicii de transport public. Ne referim aici la insula germană Sylt, care pe noi, pe români, ne interesează și pentru că aici Regina Elisabeta a României, petrecându-și o vacanță, avea să lase obolul său pentru un monument inedit: Cimitirul oamenilor străzii.

Patrimoniu UNESCO

Sylt este una dintre insulele friziene, arhipelag situat la limita dintre Marea Nodului și linia continentală a Europei de nord, către vest. Această fâșie de mare între uscatul continental și cel insular este cunoscută drept Marea Wadden și se află între coasta de vest a Danemarcei (peninsula Skallingen) și Olanda (Den Helder), urmărind și țărmurile landurilor germane Schleswig-Holstein și Niedersachsen, având o lungime de 450 km și o lățime de 40 km. Mișcarea apelor, între flux și reflux, a condus, cu sute și mii de ani în urmă, la formarea unor insule, despre Sylt cunoscându-se, de exemplu, că s-a format în urmă cu opt secole. Destinată escapadelor de lux, înainte era accesibilă doar cu vaporul sau cu feribotul, azi și cu trenul sau avionul. Bălțile de noroi care rămân în urma refluxului au creat, de-a lungul timpului, un ecosistem unic, de la fluturi la lei de mare, motiv pentru care UNESCO a luat sub protecția sa acest teritoriu. Deși întreaga insulă nu are mai mult de 18.000 de locuitori, se spune despre ea că este, azi, insula cu cel mai mare număr de milionari pe kilometru pătrat, iar cea mai modestă casă care poate fi cumpărată valoarează mai mult de 8 milioane de euro. De altfel, în 2023, insula Sylt a fost inclusă de revista americană „Time” în Top 50 cele mai frumoase locuri din lume.

O regină pe insulă

Datorită sănătății sale precare, Regina Elisabeta căuta refugii, locuri cu aer bun și liniște, pentru a se odihni, în România sau înafara ei. Una dintre aceste călătorii, în toamna anului 1886, avea să fie cea de pe insula Sylt. Unul dintre biografii săi francezi, contemporan cu Elisabeta, E. Sergy, scria astfel despre această călătorie: „Odată ajunsă la destinație, regina avea să fie impresionată de cât de animată era plaja, plăcându-i să urmărească jocurile copiilor. «Toată această bandă de copilași este deja adunată în jurul meu - îi scria ea mamei sale. Mi-au construit o fortăreață, iar eu le spun povești istorice, în timp ce ei se împing unii în alții ca să ajungă cât mai aproape de mine. Sunt precum vrăjitorul din Hamelin, toți copiii mă urmează»”. Acești copii, scrie Sergy, îi dăruiau florile culese dimineața de pe dunele de nisip, iar la plecarea reginei i-au înconjurat mașina plângând și umplându-i brațele cu buchete și însoțind-o până la gară, fluturându-și apoi mâinile în aer de pe peron.

„Friedhof der Heimatlosen”

Însă nu doar copiii au impresionat-o pe Elisabeta, în vacanța de pe Insula Sylt. În drumul său de la hotelul unde locuia la plaja plină de șezlonguri de răchită cu dungi alb-albastre (și azi se păstrează acest peisaj), Carmen Sylva trecea zilnic pe lângă cimitirul celor fără casă, din Sylt. Acolo erau îngropați dezmoșteniții soartei, cei al căror nume nu era cunoscut de nimeni și care nu aveau pe nimeni care să-i plângă. Cei mai mulți erau aduși de valurile mării pe țărmul insulei. Fuseseră victime ale naufragiilor (care aveau destul de des loc în zonă), dar și sinucigași sau pur și simplu oameni ai nimănui, săraci fără adăpost. Impresionată de acest loc, Regina Elisabeta, la plecarea ei din Sylt, avea să dea bani pentru un monument închinat acestora, ca și pentru amenajarea cimitirului (care, azi, este un obiectiv turistic vizitat de turiști, datorită unicității sale, ca și din pricina existenței acestui monument ctitorit de Carmen Sylva). Un „Friedhof der Heimatlosen” sau Cimitirul celor fără adăpost era, de obicei, un cimitir destinat în special victimelor aduse la țărm după naufragii sau furtuni puternice. În astfel de cimitire erau înmormântați cei care nu puteau fi identificați din cauza lipsei de informații despre persoana respectivă. Primele dintre aceste cimitire au luat naștere în secolul al XVIII-lea și au continuat să se înființeze și să fie făcute înmormântări până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Anterior, morții fuseseră îngropați provizoriu, pentru a se evita ca turiștii să fie speriați de cadavrele care zăceau acolo. Existența celui din Sylt - înființat în 1854-1855 de executorul judecătoresc al plajei, Wulf Hansen Decker - nu face excepție decât, poate, prin interesul pe care o regină i l-a arătat. Pe monumentul de care aminteam, care nu e, de fapt, decât un monolit adus de pe una dintre plajele insulei, se află o placă memorială pe care scrie: „Suntem un popor în voia timpului. Spălați de ape, ajungem pe insula de pământ, plini de nenorociri și plini de suferință, însă salvatorul ne duce acasă. Casa părintească ne este mereu aproape, iar soarta, mereu schimbătoare. Este crucea de pe Golgota, casă pentru cei fără adăpost”. Înainte de înființarea cimitirului din Sylt, cadavrele erau lăsate să putrezească. Insula, de altfel, avea puțini localnici și nu prezenta interes pentru străini. O dată cu apariția turiștilor în zonă și cu dezvoltarea activității de agrement, s-a hotărât strângerea acestor cadavre, pentru a nu-i impresiona negativ pe vilegiaturiști. Se estimează că între anii 1600 şi 1870, au fost aduse la țărm 418 cadavre.

Două stele Michelin

Aici există, spre mirarea unora, poate, și un restaurant cu două stele Michelin - Dorint Sol’ring Hof. Din 2013, Jan-Philipp Berner se ocupă de bucătăria restaurantului, fiind un chef multipremiat, care se concentrează pe ingrediente oneste, produse locale și de sezon. Fermierii locali îl aprovizionează cu legume, fructe, verdețuri și pește din împrejurimi. Pentru el, mâncarea de calitate și dorința constantă de a încânta oaspeții sunt cele mai importante aspecte ale muncii sale.

O staţiune în plină ascensiune

Început în urmă cu 175 de ani, turismul pe insula Sylt este în plină dezvoltare. Se promovează, în special, un turism responsabil, protectiv cu natura, în armonie cu mediul înconjurător. Există, de exemplu, 25 km de plaje pe care sunt admise, pentru agrement, doar construcții, șezlonguri, umbrele din materiale ecologice: lemn, paie, pânză de in. Tehnologiile folosite în spa-urile futuriste sunt, de asemenea, prietenoase cu mediul. Amenajările țin cont de nevoia de a proteja țărmurile de eroziune, numărul de turiști este limitat și se plătesc taxe speciale folosite pentru operațiuni care să asigure un ecosistem nealterat pentru viețuitoarele de pe insulă, de la insecte la animale marine, cum sunt marsuinii. Și, ca o curiozitate, una dintre măsurile luate de cei care administrează insula - specificată și într-un ordin local - este următoarea: turiștii trebuie să-și scuture încălțările de nisip, atunci când părăsesc insula!