de Gheorghe Zmaranda

Pe 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele. Este una dintre cele mai vechi sărbători din tradiția populară și poate cea care este cel mai mult înconjurată de mister, de povești şi de legende. Dumitru Parasca (medalion) este organizatorul unui eveniment de amploare prin care se pun în scenă obiceiurile străvechi care au legătură cu Sânzienele. Festivalul Național Regina Sânzienelor, organizat anul acesta pe 29 și 30 iunie, la Vicovul de Sus, județul Suceava, este asemeni unei piese de teatru în care actorii vor pune în scenă povești despre Sânziene. Aflat la ediția a X-a festivalul promite să fie încă o dată o incursiune în lumea legendelor și tradițiilor.

„Tot universul glorifică acest cult al fertilității”

-  Legendele despre Sânziene au trecut peste timp până în zilele noastre. Ce știm acum despre această sărbătoare milenară?

- Se spune că în aceea zi, marile preotese ale Soarelui deschid cerurile și marchează începutul verii astronomice prin solstițul de vară. Are loc o nouă naștere, cea a Sfântului Ioan Botezătorul, iar preotesele devin zâne bune, pământene, protectoare, iubitoare și ursitoare, adevărate sânziene. Natura ne dezmiardă în toate formele, fiind în culmea forțelor germinative, iar parfumul florilor de sânziene vrăjește fetele, transformându-le pe toate în drăgaice. Băieții aprind focuri și-ncepe dansul fecioarelor înmiresmate, împodobite cu coronițe de flori. Energia vitală vindecă, purifică și regenerează, iar plantele și animalele învață graiul oamenilor. Tot universul participă la această nuntă sacră a zilei cu noaptea, a lunii cu soarele, a bărbatului cu femeia, glorificând cultul fertilității.

- Ce credințe aveau oamenii legate de această zi?

- Îmi amintesc cu emoție despre încrederea pe care mama o avea în puterile magice, vindecătoare, ale florilor de sânziene. Le culegea dimineața devreme și avea grijă să nu vorbească cu nimeni în acest demers al ei, ca nu cumva vorbele să știrbească în vreun fel puterile magice ale acestor flori. Le așeza cu grijă la marginea straturilor de legume, la capătul lanurilor de porumb și de cartofi, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să alunge bolile și dăunătorii. Era împăcată cu gândul că florile de sânziene îi vor proteja culturile. Am datoria morală să duc mai departe frumusețea și curățenia sufletească a mamei mele, credințele și tradițiile ei, care sunt și ale poporului meu.

„Strânge într-un buchet obiceiuri şi credinţe dintre cele mai variate legate de această sărbătoare”

- În 2018 ați organizat pentru prima dată evenimentul care avea să devină ulterior Festivalul Național Regina Sânzienelor.

- Sunt poet și activez în mai multe cluburi literare. În anul 2015, sătul de întâlniri prin încăperi prăfuite, pe care le doream terminate cât mai repede, am propus colegilor scriitori, membri ai cenaclului „Obcina Literară” din Rădăuți, o ieșire în natură cu ocazia Sărbătorii Sânzienelor. S-a recitat, s-a cântat, s-a povestit despre tradiții, despre Sânziene... a fost magic. Atunci am ales-o pe prietena noastră, Bogdana Rașcu, trecută de vârsta de 60 de ani, regină a întâlnirii. A fost începutul călătoriei inițiatice printre tradițiile milenare ale românilor legate de Sărbătoarea Sânzienelor și momentul nașterii Festivalului „Regina Sânzienelor”. În anul 2019 acesta a devenit național, iar astăzi festivalul strânge într-un buchet obiceiuri şi credinţe dintre cele mai variate legate de această sărbătoare, din toate zonele țării. Sânzienele din poveste se întrupează, devenind prințese și regine pentru o zi.

„Concurentele trebuie să poarte ie și să interpreteze o poveste”

- Pe lângă punerea în scenă a acestei sărbători străvechi, în cadrul festivalului se organizează și un concurs. Despre ce este vorba?

- Sunt patru secțiuni: Prințese (8-14 ani), Regine (15-101 ani), Grup și Costume inspirate din mitologia românească. Concurentele trebuie să poarte ie tradițională, coroniță din flori de sânziene și să interpreteze o poveste despre Sânziene (cântec/proză/poezie/teatru-dans). Evoluțiile concurenților poartă spectatorii și membrii juriului într-o călătorie emoționantă și educativă prin toate zonele etnografice ale României, printre cuvinte, cântece și tradiții concentrate pe reflectarea patrimoniului nostru național. Misiunea juriului, din care fac parte oameni de cultură valoroși, de a desemna câștigătorii secțiunilor festivalului este mereu extrem de dificilă. Ei punctează autenticitatea costumelor concurenților, prezența scenică, expresivitatea, originalitatea și valoarea etnografică a textului prezentat, dicția, dar și emoția pe care o transmit concurenții celor prezenți.

- Care este tema ediției de anul acesta?

- Anul acesta tema este „Omul și alte leacuri - Vindecări ce au schimbat destine prin veacuri”. Pe 29 și 30 iunie vă așteptăm la Vicovu de Sus, judeţul Suceava, în Bucovina de poveste, să celebrăm zânele bune ale românilor, Sânzienele, și să povestim despre oameni-leac! Va fi lansat volumul „Omul și alte leacuri - Vindecări ce au schimbat destine prin veacuri”, cu 37 de coautori, ne vom întâlni cu personaje ale mitologiei românești, vom cânta, vom recita, ne vom deschide inimile și vom trăi frumos.

„Sânzienele sunt legate de un eveniment astronomic anual, solstiţiul de vară. Născută dintr-un străvechi cult al soarelui, Sărbătoarea Sânzienelor este la fel de veche ca și istoria românilor și reprezintă o punte de legătură între lumea de azi și trecutul milenar al înaintașilor noștri“

Celebrată în toate teritoriile locuite de români, această sărbătoare străveche exercită și azi o mare influență asupra oamenilor

„Am adus laolaltă oameni de valoare care vor să transmită viitoarelor generaţii valorile noastre“

- Ați dus însă și mai departe acest proiect printr-o componentă culturală permanentă.

- Într-adevăr, în anul 2021 am decis și că este momentul să adunăm Sânzienele într-un regat spiritual, Regatul Sânzienelor, care are ambasadori în toate județele României, dar și în zonele locuite de români (Basarabia și Nordul Bucovinei). Blazonul regatului este scutul, pe care apare arma de apărare: floarea de sânziană. Am adus laolaltă oameni de valoare de pe tot cuprinsul țării, dar și din diaspora, însuflețiți de aceleași idealuri, să adune în lada de zestre națională obiceiuri și tradiții străvechi, să transmită generațiilor următoare valorile poporului acesta care trăiește de mii de ani în acest colț de rai carpato-danubiano-pontic. Oamenii care ni s-au alăturat în această călătorie ne întăresc credința că patrimoniul material și imaterial al țării noastre are strajă demnă, adânc înfiptă în țărâna sfântă a României în care se odihnesc strămoșii noștri.