de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu
Lucrări de artă uimitoare au fost descoperite în vechiul oraș Pompei, îngropat într-o erupție a Muntelui Vezuviu în anul 79 d.Hr. Arheologii afirmă că frescele sunt printre cele mai frumoase care se găsesc în ruinele sitului antic, cu scene mitice grecești superbe prezente pe pereții înalți ai unei săli mari de banchet, care a fost supranumită „camera neagră”.
„Picturile aproape că prind viață”
Sala recent descoperită în Pompei este considerată una dintre cele mai frumoase dintre vestigiile orașului distrus de Muntele Vezuviu și a cărui tragedie a devenit legendă. Podeaua de mozaic - aproape completă - încorporează mai mult de un milion de plăci albe individuale. Culoarea închisă a pereților a fost aleasă pentru a ascunde depunerile de fum de la lămpile folosite în timpul divertismentului de după apus. Dar „în lumină strălucitoare, picturile aproape că prind viață”, afirmă Gabriel Zuchtriegel, directorul sitului. O treime din orașul pierdut sub cenușă vulcanică trebuie încă să fie curățat. Actuala săpătură, cea mai mare dintr-o generație, subliniază poziția orașului Pompei ca principală fereastră din lume asupra culturii Imperiului Roman.
Zeul Apollo, preoteasa Casandra, Paris și Elena
Două fresce-decor domină „camera neagră”: într-una, zeul Apollo este văzut încercând să o seducă pe preoteasa Casandra, iar respingerea care a dus la ignorarea profețiilor sale are consecința ilustrată în a doua frescă - prințul Paris o întâl- nește pe frumoasa Elena, uniune despre care Casandra știa că va condamna Troia. De asemenea, o frescă de tavan a fost recuperată dintr-o altă cameră a casei - zdrobite în timpul erupției, piesele recuperate au fost așezate pe o masă mare și stropite cu o „ceață” de ipsos, care a relevat peisaje cu personaje egiptene, flori și măști superbe de teatru. „Această frescă este complexă și rară, de înaltă calitate, pentru o persoană cu statut înalt”, detaliază arheologul Alessandro Russo.
Proprietatea unui politician „superbogat”
Casa impozantă care avea această sală de banchet îi aparținea unui om care avea inițialele încrustate peste tot: ARV. Conacul se afla într-un complex care includea o spălătorie și o brutărie. „Știm cine era: Aulus Rustius Verus. Era un politician superbogat”, explică arheologul principal Sophie Hay. Faptul că aceste proprietăți erau în renovare este ilustrat de rămășițele care arată drama umană din momentul erupției catastrofale: muncitorii au lăsat țigle de acoperiș stivuite, vasele cu mortar, mistriile și târnăcoapele parcă așteaptă să fie folosite…
Lucrări preţioase pentru întreaga omenire
Aducerea la lumină a acestor fresce este o muncă laborioasă, uimitoare. Pentru picturile care trebuie să rămână pe poziție se injectează în spate un adeziv de ipsos, pentru a preveni desprinderea lor de pereți. Zidăria este întărită cu schele și acoperișuri temporare trec peste vârf. Roberta Prisco, restauratorul-șef, susține că, dată fiind răspunderea pentru păstrarea unor lucrări atât de prețioase pentru întreaga omenire, stresul restauratorilor și al arheologilor este enorm: „Avem o dragoste profundă pentru ceea ce facem, dar și o responsabilitate uriașă, pentru că tot ce descoperim și protejăm este și pentru generațiile care vin după noi”.