de Cătălina Tăgârță

Într-o lume în care presiunile sociale și așteptările ridicate asupra copiilor cresc constant, părinții sunt adesea tentați să recurgă la critici. Mulți sunt convinși că aceasta este cea mai potrivită modalitate de a-și ghida copiii. Însă critica excesivă poate avea efecte devastatoare asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor. Aflați în continuare cum puteți să valorificați calitățile naturale ale copiilor, să deveniți mai empatici și susținători din punct de vedere emoțional.

Copilul poate dezvolta anxietate

Fie că este explicită sau subtilă, critica poate avea un impact profund asupra unui copil. Atunci când criticăm, fie că este vorba despre notele de la școală, despre comportament sau despre activitățile creative, copiii pot începe să asocieze valoarea lor personală cu performanțele și aprobarea altora. Acest lucru poate duce la o stimă de sine scăzută, frică de eșec și o lipsă de încredere în propriile abilități. Iată câteva exemple de critică subtilă: „De ce nu ai făcut asta mai bine?”, „E bine, dar ar fi fost mai bine dacă...”, „Mereu faci lucrurile în grabă”. Cercetările arată că expunerea constantă la critici poate duce la probleme de anxietate și depresie în adoles- cență și la vârsta adultă. Studiile psihologice subliniază că stima de sine scăzută la copii poate avea un impact direct asupra succesului lor academic și profesional. Și atunci e important să ne întrebăm cât mai repede: ce este de făcut? Și să luăm măsuri.

Valorificați-i calitățile!

Fiecare copil are un set unic de calități care îl ajută să învețe, să crească și să se dezvolte într-un mod sănătos. Am să enumăr doar câteva dintre ele. Curiozitatea - este motorul descoperirii și al învățării. Copiii curioși sunt cei care pun întrebări și explorează lumea din jurul lor. Încurajați-i să exploreze, chiar dacă uneori vă simțiți depășiți de informațiile pe care le solicită. Imaginația - este capacitatea de a visa și de a crea scenariu. Când copiii vin cu idei noi, inovative, despre care părinții nu au mai auzit, aceștia din urmă sunt tentați să le taie avântul, pentru că e vorba despre ceva nou. Mai bine bucurați-vă! Înseamnă că sunteți părintele unui copil cu potenţial de a dezvolta noi concepte și trenduri în domeniul său de activitate când va deveni adult. Încurajați-l, nu îi îngrădiți creativitatea! Vulnerabilitatea - este o trăsătură care, deși este adesea percepută negativ, este esențială pentru formarea relațiilor autentice și pentru exprimarea emoțiilor. Am auzit de multe ori părinți certându-și copiii pentru că: nu trebuie să spună din casă, nu trebuie să se dezbrace de secrete în fața străinilor! Uneori așa este. Însă, pe termen lung, vulnerabilitatea are și ea rolul ei în integrarea în societate și în aventura către destinația dorită. Așadar, în loc să reprimați aceste calități prin critici, ar trebui să le încurajați prin activități care le permit copiilor să își exploreze potențialul. De exemplu, un copil care este curios poate fi încurajat să participe la activități de știință sau artă, unde își poate exprima și dezvolta această trăsătură.

Bazați-vă pe apropiere

Empatia este cheia unei relații sănătoase între părinte și copil. Dar cum putem fi mai empatici în educarea copiilor noștri? Iată câteva tehnici.

• Ascultați activ! Acordaţi-i copilului atenția voastră completă atunci când vorbește. Încercați să înțelegeți nu doar ce spune, ci și ce simte.
• Validați-i emoțiile! Recunoașteți și acceptați emoțiile copilului, chiar dacă nu le împărtășiți. De exemplu, dacă este supărat pentru că un prieten nu s-a jucat cu el, nu minimizați emoția, ci spuneți-i că este în regulă să se simtă trist și că îi înțelegeți durerea.
• Oferiți feedback constructiv! În loc să criticați, oferiți sugestii constructive care să ajute copilul să învețe și să crească. În loc de „Nu ai făcut bine asta”, încercaţi „Ce ai putea face diferit data viitoare pentru a obține un rezultat mai bun?”. Întrebările sunt menite să-l ajute să reflecteze. Iar în momentul în care caută răspunsul în el, răspunsul nu vine ca o etichetă pusă de voi pe fruntea lui, îi veți câștiga și mai mult încrederea.

Fiți disponibil emoțional

Disponibilitatea emoțională este esențială pentru dezvoltarea unei relații de încredere între părinte și copil. Un părinte disponibil emoțional este unul care este prezent nu doar fizic, ci și emoțional pentru copilul său. Acesta este un părinte care răspunde nevoilor emoționale ale copilului, îi oferă confort și siguranță atunci când este nevoie. Lipsa disponibilității emoționale poate duce la o serie de probleme, de la dificultăți în formarea relațiilor, până la probleme de atașament. Este important să fim prezenți emoțional pentru copiii noștri, mai ales în momentele critice ale dezvoltării lor. Iată și un exemplu concret. Să presupunem că o mamă are obiceiul de a-și critica fiica pentru notele primite la școală. În timp, aceasta duce la o scădere a stimei de sine a copilului, care începe să se teamă de eșec și să evite provocările academice. Însă prin autoreflecție și prin învățarea unor tehnici de parenting empatic, mama poate decide să schimbe abordarea. Când începe să-și exprime sprijinul pentru eforturile fiicei sale, lăudând-o pentru progresul făcut chiar și atunci când rezultatele nu erau maxime, aceasta contribuie la creșterea stimei de sine a fetei sale. În loc de „De ce nu ai luat o notă mai bună?”, ea începe să spună „Sunt mândră de efortul tău. Hai să vedem împreună cum putem lucra pentru a obține un rezultat și mai bun data viitoare”. Sunt măsuri mici, dar care dau rezultate foarte bune în timp.

Scopul nostru ca părinți nu este să creștem copii perfecți, ci să le oferim un mediu în care să se simtă iubiți, apreciați și liberi să își exploreze potențialul

Recunoaşteţi-vă propriile obiceiuri

Relația părinte-copil este una dintre cele mai influente legături în dezvoltarea unui individ. Prin renunțarea la critică și adoptarea unei abordări empatice și pline de susținere părinții pot contribui la formarea unor copii încrezători, curajoși și echilibrați emoțional. Pentru asta însă este esențial ca părinții să își recunoască propriile obiceiuri și să fie deschiși la schimbare. Mulți nu realizează că este ceva în neregulă cu ei. De aceea, vă provoc la un exercițiu de autoreflecție! Petreceți zilnic puțin timp reflectând asupra propriilor reacții și comportamente. Întrebați-vă cum ar putea acestea să afecteze copilul pe termen lung. Mai mult decât atât, puteți citi cărți despre parenting empatic, să participați la cursuri sau ateliere, căutați resurse care să vă ajute să deveniți un părinte mai bun. Comunicați deschis! Discutați cu copiii voștri despre sentimentele și emoțiile lor! Învățați-i să exprime ce simt și ascultați-i fără a-i judeca! Schimbarea comportamentului nu se întâmplă peste noapte. Fiți răbdători cu voi înșivă și cu copiii voștri pe parcursul acestui proces. Pe măsură ce implementați aceste schimbări, veți observa o îmbunătățire nu doar în relația cu copiii voștri, dar și în modul în care aceștia se dezvoltă și interacționează cu lumea din jurul lor.