de Traian Mihai
Aşezat pe 7 coline, ca și Roma şi... Iaşi, oraşul la malul Dunării, unde se deschid gurile de vărsare ale fluviului către Marea Neagră, fascinează nu doar prin istorie, ci şi prin „aerul” când boem, când tradiţional, când modern. O plimbare pe faleza din Tulcea - care acum poartă numele marelui campion olimpic Ivan Patzaichin - e tot o îmbinare a trecutului cu prezentul. Pornind de la gara oraşului până aproape de locul unde Dunărea se desparte în braţele care îi duc apele spre mare, apoi intrând pe străzi din vechiul ori din noul centru al urbei, dai „nas în nas” atât cu istoria, cât şi cu prezentul.
Vechea cetate Aegyssus
Când ajungi la Tulcea şi cobori din tren, imediat ce ieşi din gară ajungi pe faleză şi vezi Dunărea, cu toate ambarcaţiunile care străbat fluviul în amonte sau în aval. E o imagine fascinantă. Am ajuns şi eu la Tulcea, cu trenul, iar în gară mă aştepta Graţiela, prietena mea. I-am spus: „Te rog să-mi arăţi cele mai frumoase şi importante locuri de aici! Şi să-mi dai amănunte, că eşti profesor de istorie!”. Aşa că am pornit amândoi, la pas, din zona falezei, pe o stradă paralelă cu aceasta, şi am ajuns la situl arheologic. „Aici era vechea cetate Aegyssus, numele provine de la întemeietorul Caspios Aegyssos. A fost un important centru comercial și militar, iar sub stăpânirea romanilor a devenit o importantă fortăreață”, mi-a spus Graţiela. Aceste ruine pot fi vizitate, iar multe dintre materialele cu istorie bogată se regăsesc în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Arheologie. „De fapt, Tulcea actuală a fost fondată în dreptul unui vad pe Dunăre, în timpul stăpânirii otomane a regiunii, care a durat mai bine de 400 de ani. Fiind într-o zonă de graniță, orașul a fost adesea distrus în timpul războaielor”, mi-a explicat ea.
Monumentul Independenţei - emblematic pentru oraş
În vecinătatea sitului arheologic, am remarcat o construncţie impunătoare. Graţiela mi-a spus că acest monument este situat pe fostul colnic Hora (n.r. - în prezent Dealul Monumentului) şi că a fost ridicat în memoria militarilor români care au luptat în Războiul de Independenţă, dar şi pentru a evoca reunirea Dobrogei cu România. Conceput sub forma unui obelisc înalt de 22 de metri şi aşezat pe un soclu cu două trepte, monumentul a fost executat de sculptorii George Vasilescu şi Constantin Bălăcescu. La baza obeliscului, în păr- ţile laterale, au fost fixate două elemente sculpturale: un dorobanţ cu arma pe umărul stâng şi o goarnă în mâna dreaptă, respectiv un vultur impunător, cu aripile deschise. Am urcat cele 27 de trepte ale scării care duce la monument şi l-am privit de aproape. „Inaugurarea oficială a avut loc în 1904, în prezența Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Pe faţada principală a piedestalului era montată o placă pe care era scris textul: «Ridicatu-s-a acest monument de cetăţenii tulceni ai ţării, în anul MDCCCXCIX spre vecinica amintire a readucerii Dobrogei la căminul strămoşesc prin vitejia armatei române sub conducerea Regelui Carol I». Dar în timpul Primului Război Mondial, monumentul a fost distrus. Apoi a fost refăcut în 1933, dar şi în 1977. A mai fost o inaugurare, în 2012, în forma actuală. De aici poţi avea o vedere panoramică a orașului”, mi-a spus Graţiela. Am intrat şi în Grădina Monumentului. Aici este Muzeul de Istorie şi Arheologie, care adăpostește colecții din nordul Dobrogei şi din perioada greco-elenistică, daco-romană, medievală, care include exponate din ceramică, sticlă, unelte, arme, podoabe, precum şi numismatică (tezaure monetare cu piese romane, genoveze, tătăreşti), lapidariu (monumente epigrafice şi sculpturale).
Acvariul - o teleportare în mijlocul unui recif de corali
„Trebuie să vezi acvariul din Tulcea!”, mi-a spus Graţiela. Aşa că am ajuns la cădirea care face parte din Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării. Am aflat că acest acvariu reuneşte o colecție formată din peste 20 de specii de pești din Deltă și din Marea Neagră, alte peste 20 de specii de pești de recif, dar şi specii de nevertebrate marine ori de corali aduse din Indonezia. „Printr-un sistem de două acvarii cilindrice, dispuse concentric, aici poţi să te simţi teleportat în mijlocul unui recif, înconjurat de pești și corali. Iar dacă mergi prin tunelul acesta - uite! - eşti înconjurată de sturioni și anghile!”, mi-a explicat prietena mea, adăugând că acvariul are o capacitate de stocare a apei de 150 de tone. Am admirat şi expoziția permanentă care prezintă elemente caracteristice patrimoniului natural din Delta Dunării - zeci de specii de plante, de reptile, de păsări și de mamifere.
Aproape 8.000 de picturi, icoane, gravuri
Apoi am ajuns la o cădire impresionantă, care adăposteşte Muzeul de Artă. Graţiela mi-a explicat că este o construcţie în stil neoclasic, dar îmbinând armonios elemente greco-romane. „Clădirea a rămas în memoria localnicilor ca fiind «Conacul Pașei», aşa s-a numit până în 1982. Acum, aici se află peste 7.800 de lucrări - picturi, icoane, grafică, artă decorativă și orientală, plăci de gravură”, ne-a spus ghidul muzeului.
Lăcașuri de cult de diferite religii
În centrul oraşului, am văzut trei dintre cele mai vechi şi importante clădiri de cult. Impunătoare şi monumentală, construită în stil bizantin, în formă de cruce, Catedrala ortodoxă „Sfântul Nicolae” domină zona prin turlele sale. „A fost ridicată pe locul unei vechi bisericuţe, zidită de oierii ardeleni, şi a trecut prin multe vremuri ostile. Clopotele sale au fost turnate în Bavaria, în 1882”, am aflat de la Graţiela. Mergând mai departe, am ajuns la Sinagoga - Templul Coral -, care a fost ridicată în 1888. Construcţia, cu o faţadă simetrică şi două turnuri robuste, are o arhitectură nemaiîntâlnită la alte sinagogi din ţara noastră. „Aici este un Aron Kodesh amplu (n.r. - sanctuarul unei sinagogi, în care sunt păstrate sulurile cu textele Torei). Candelabrele şi mozaicul de pe podea sunt de aceeaşi vârstă cu sinagoga”, mi-a spus ea. În apropiere am văzut un minaret. Era al Geamiei Azizyie, zidită din piatră cioplită şi având peste 30 de ferestre. „Geamia a fost construită în 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată, şi reprezintă una dintre cele mai mari geamii construite de Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, ba chiar şi al ţării noastre. Minaretul este din 1897”, am aflat de la profesoara de istorie.
Satul pescăresc - în forma braţelor Dunării
Spre seară, Graţiela m-a dus într-un loc aparte, din marginea oraşului, la ieşirea spre Mahmudia. Aici am găsit un fel de parc tematic, întins pe o suprafaţă de două-trei hectare: Satul pescăresc tradiţional. În acest parc am descoperit nu doar case tipic dobrogene, ci şi moară de vânt, cherhana, bisericuţă. Mi s-a părut interesant faptul că parcul are trei alei principale care, cumva, reconstituie braţele Dunării - Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe. Pe fiecare dintre aceste alei sunt amplasate construcţii reprezentative localităţilor din Deltă - Ceatalchioi, Periprava, Chilia, Jurilovca, Mila 23, Crișan, Sulina, Sfântu Gheorghe, Murighiol, Letea - toate fiind vopsite în tradiționalele combinații de alb-albastru-verde şi acoperite - tot tradiţional - cu stuf.
Faleza - loc de promenadă
Plimbarea mea prin oraş, alături de Graţiela, s-a încheiat seara, pe faleză. Ne-am aşezat pe o bancă şi am privit multele ambarcațiuni, mari și mici, din port. „Să ştii că mai întâi a existat portul. Şi, după aceea, orașul. Sau, dacă nu ar fi existat portul, nu ar fi fost nici orașul. Cât priveşte faleza, prin anii 1860, portul a fost dotat cu prima porțiune a acesteia, ca loc de promenadă ori manifestări de amploare. De fapt, faleza este o construcție artificială executată peste malul de pământ al Dunării, cu scopul de a-l ridica pentru a face mai simplă andocarea navelor. Până în anii ’50, faleza era alcătuită din pământ și piatră, apoi suprafața ei a fost acoperită cu plăci turnate din beton. Prin anii ’80, faleza era din plăci patrulatere din mozaic turnat. Anul trecut a fost inaugurată aşa cum o vezi - cu pavaj nou, cu fântâna arteziană care seara e plină de culori”, mi-a spus Graţiela. După aproximativ o oră, ne-am uitat amândouă la spectacolul luminos al acestei fântâni. Apoi privirea mi s-a îndreptat spre „Columna lui Ivan” - alcătuită din pagăi. Şi am înţeles, încă o dată, de ce acum faleza din Tulcea poartă numele lui Ivan Patzaichin.
Casa Avramide - o casă a colecţiilor
Ne-am îndreptat spre centrul Tulcei, unde am admirat Casa Avramide - o bijuterie arhitecturală din secolul al XIX-lea. „Clădirea are o structură tipică vechilor palate ori conacuri boiereşti, fiind ridicată pe trei niveluri. Are influenţe neoclasice, iar faţadele sunt deosebite”, a spus Graţiela. Vizitând-o, am aflat că a fost construită de Alexe Avramide, un renumit industriaș local la acea vreme, iar mobilierul și decorațiunile au fost aduse de la Viena. Am privit cu încântare toate încăperile de la parterul clădirii - decorate cu stucatură pictată, unde plafoanele sunt tot pictate. Am remarcat că una dintre faţadele principale are o scară impresionantă din mozaic de marmură. În prezent, după ce a fost reabilitată, Casa Avramide oferă vizitatorilor exponate legate nu doar de istoria mo- dernă a orașului, ci şi de povestea familiei Avramide, punând în valoare obiecte de patrimoniu din colecțiile Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.
Inaugurarea traseului de turism lent „Delta lui Ivan“
Caravana Apele Unite ale României a inaugurat, recent, traseul de ecoturism „Delta lui Ivan”, circa 70 de persoane aflate în bărci cu vâsle şi canotci călătorind pe traseul Tulcea - Mila 23. Evenimentul a avut loc la finalul Festivalului Ivan Patzaichin (n.r. - ajuns la a XIII-a ediţie), desfăşurat la începutul lunii septembrie, la Tulcea. „Inaugurăm traseul Delta lui Ivan, primul traseu pentru turism lent care are alocate trei puncte autorizate de înnoptare. Sperăm ca în sezonul următor să devină una dintre infrastructurile importante ale turismului lent în Deltă”, spunea Teodor Frolu, vicepreşedintele Asociaţiei Ivan Patzaichin - Mila 23. Traseul Delta lui Ivan a fost gândit chiar de Ivan Patzaichin. El spunea: „Ce vrem, de fapt? Să învățăm oamenii din Deltă să practice un turism de bun simț. Să respectăm tradițiile, dar să aducem și confortul din secolul XXI alături de excepționalul potențial al naturii și de îndeletnicirile vechi ale lipovenilor. Am construit canotca, o combinație între lotca pescărească și canoe. Noi încurajăm turistul educat, care vrea să cunoască tradițiile locului. Dar acestui gen de turist trebuie să-i oferi ceva decent. Așa ar câștiga și localnicul, și călătorul”. Tot atunci a avut loc un târg dedicat Punctelor Gastronomice Locale (PGL). „Tatăl meu şi-a dorit foarte mult acest lucru, pentru că i se părea absolut bizar să mergi în Deltă şi să mănânci peşte congelat. După o vreme, cu sprijinul oamenilor, am ajuns să demarăm acest proiect. Tata a susţinut întotdeauna oamenii simpli, care-şi doresc să facă ceva pentru ceilalţi oameni. Acesta a fost idealul, principiul pe baza căruia tata a pornit în construirea acestui demers”, spunea Ivona Patzaichin, fiica lui Ivan, care duce mai departe visurile şi proiectele tatălui său, fiind preşedinte al Asociaţiei Ivan Patzaichin-Mila 23.
Proiecţia filmului „IVAN - omul cu rădăcini în ape”
Festivalul a inclus şi proiecţia filmului „IVAN - omul cu rădăcini în ape”, realizat de Ana Preda, precum şi „Seara lui Ivan” - o rememorare a ediţiei Jocurilor Olimpice din 1984, de la Los Angeles, la care au participicat campioni olimpici - Maricica Puică, Toma Simionov, Agafia Constantin. Fiecare seară a festivalului s-a încheiat cu concerte rock’n’ row, pe scenă urcând artişti pe care Ivan îi aprecia. „Simt că tata este în continuare cu noi şi lucrul acesta ne motivează şi ne dă forţă şi perseverenţă în tot ceea ce facem. Cu încărcătură emoţională au fost «Seara lui Ivan», concertele, pentru că au fost invitaţi prieteni ai tatălui meu pe care i-a apreciat”, afirma Ivona. Festivalul a inclus şi o vizită la Muzeul Ivan Patzaichin de la Mila 23, care a fost inaugurat în primăvara acestui an. Organizat pentru prima dată în 2011, sub denumirea RowmaniaFEST - Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle, festivalul a preluat numele lui Ivan Patzaichin la ediția din 2022. Acest eveniment anual promovează protejarea naturii, a patrimoniului hidrografic și a biodiversității, precum şi educarea copiilor și a adulților privind valoarea capitalului natural și cultural, susţinând turismul responsabil, beneficiile mișcării în aer liber și ale sporturilor pe apă, încurajând comunitățile să își valorifice atuurile și multiculturalitatea.