de Traian Mihai

În centrul oraşului Brad, într-o clădire cochetă, există o colecţie unică pe continentul nostru - cu exponate din aur nativ şi eşantioane de minerale care conţin aur. Aici se află Muzeul Aurului. Cele mai multe exponate provin din Munţii Metaliferi (grupă montană a Munţilor Apuseni, care face parte din lanţul Carpaţilor Occidentali), iar unele dintre acestea sunt uimitoare. Am admirat în acest loc „Şopârla de aur”, „Pana lui Eminescu”, „Steagul dacilor”, „Harta României Mari” - unele dintre aceste exponate fiind din foiţă de aur, altele doar „stropite” cu particule din aur. Toate sunt impresionante prin măiestria naturii de a crea adevărate opere de artă.

O istorie de peste un secol

În recentul periplu prin Ardeal, pe care l-am făcut împreună cu verii mei, am ajuns şi la Brad, localitate din vestul judeţului Hunedoara. Ştiam deja, din clasele de gimnaziu, că „Munţii noştri aur poartă”, cum spunea poetul Octavian Goga. Am intrat, curios, în Muzeul Aurului, ca să aflu de unde provine metalul preţios din care sunt făcute bijuteriile - brăţări, lănţişoare, pandantive, verighete… Şi am făcut o incursiune fascinantă printre exponatele din aur nativ (sau având în componenţă aur nativ) - adică aur neprelucrat. Pe măsură ce treceam prin fiecare încăpere a muzeului, admirând exponatele din vitrinele securizate, am aflat, de la ghid - o doamnă tânără, dar foarte bine informată, care ne-a oferit multe detalii - că Muzeul Aurului din Brad a fost înfiinţat în 1896, dar prima atestare documentară a acestuia apare într-un document din anul 1912, care poartă semnătura unui vizitator. Ea ne-a explicat că Muzeul Aurului este unic în Europa şi al patrulea în lume după cele din Columbia, Taiwan şi Peru, reunind peste 1.300 de exponate din aur nativ şi mai mult de 1.000 de eşantioane minerale. „Valoarea acestor piese este inestimabilă”, a mai spus ghidul, precizând că peste 80% dintre exponatele formate din aur, care a cristalizat sub diferite forme, au fost descoperite în minele din munţii Apuseni, o zonă cu importante zăcăminte aurifere. „Majoritatea exponatelor din vitrine sunt eşantioane descoperite de mineri la exploatările din Brad-Criscior, Ruda-Brad, Gurabarza, Musariu, Brădişor şi Valea Morii, ele fiind prezentate aşa cum au fost găsite în subteranul minelor de aur”, a explicat ghidul.

„Şopârla de aur”, „Pana lui Eminescu”, „Feriga”

Am intrat în sala unde, în vitrine, se află piese în care grăunţe de aur nativ sunt dispuse într-un mod aparte, dar şi exponate care pot fi asemuite unor obiecte sau fiinţe. Aceste piese unice în lume au primit denumiri care reflectă imaginea a ceea ce ar putea reprezenta. Printre cele mai spectaculoase forme de aur neprelucrat (de fapt, în aceasta constă unicitatea exponatelor), sunt foiţele din aur care au nişte forme aparte, pe care muzeografii/specialiştii le-au asociat cu anumite elemente din istorie, din literatură, din biologie, din geografie, din artă numindu-le „Şo- pârla”, „Steagul dacilor”, „Feriga”, „Aripi” sau „Balerina”. Există şi un exponat a cărui formă aminteşte de harta României Mari. Am încercat să le imortalizez în fotografii, dar uneori nu am putut, pentru că ele sunt păstrate în vitrine, iar uneori lumina solară bătea, prin fereasta muzeului, în geamul vitrinei. „«Şopârla» a fost descoperită în 1981, la mina Musariu. Acolo, minerii au găsit două formaţiuni care aveau forma unei şopârle. Una avea un cap foarte frumos, iar cealaltă avea o coadă interesantă. Alte piese din foiţă de aur care impresionează prin forma lor primară sunt «Pana lui Eminescu», «Balerina», «Căţeluşul», «Ursul polar» ori «Răţuşca», datorită asemănării lor cu obiectele ori fiinţele cu care se aseamănă”, a explicat ghidul.  O piesă de o raritate deosebită este „Dodecaedrul de aur” pe care se observă forma cu 12 feţe ale unui cristal plasat la partea terminală a altor cristale alungite. În muzeu se află şi un lingou de aur de peste un kilogram, care semnifică bogăţia ţinutului în resurse minerale aurifere. Da, „Munţii noştri aur poartă”…

În colecţie sunt cam cinci kilograme de aur

Muzeul Aurului are şi o secţie dedicată obiectelor vechi pe care localnicii, principalii angajaţi ai minelor aurifere din zonă, le foloseau, cândva, la extragerea şi prelucrarea minereului aurifer în urmă cu două secole, toate acestea fiind însoţite de imagini sugestive. Tot aici există şi o secţiune dedicată minereului de aur, aşa cum apare el sub diferite forme: fin dispersat, liber sau concrescent cu alte minerale, dar şi una care „reuneşte rarele combinaţii chimice naturale ale aurului cu telurul, între care silvanit şi nagyagyt, care s-au identificat pentru prima dată în lume în zăcăminte din Munţii Apuseni”, am aflat de la ghid. Un alt loc din Muzeul Aurului cuprinde şi o colecţie mineralogică cu exponate care provin din mai multe ţări ale lumii, extrem de interesantă. „Muzeul Aurului din Brad este unic în Europa, iar colecţia sa de exponate din aur cântăreşte aproape cinci kilograme”, a mai spus ghidul. I-am mulţumit pentru explicaţiile oferite şi am plecat, impresionat de tot ceea ce am văzut la Muzeul Aurului şi de exponatele unice pe care le-am descoperit acolo. Dar şi emoţionat, uimit de ceea ce poate crea natura. Recunosc, exponatul meu favorit este „Pana lui Eminescu”, pentru că am fost şi rămân admirator al poetului nepereche. Dacă ajungeţi la Brad, vă invit să vizitaţi acest muzeu. Pe mine m-a lăsat fără cuvinte. Şi rar mi se întâmplă asta.