de Roxana-Ioana Ancuța

Ceangăii din România reprezintă o comunitate etnică distinctivă, cu o istorie bogată și tradiții care își au rădăcinile adânc ancorate în trecut, recunoscută pentru contribuțiile sale culturale și pentru modul unic în care își păstrează identitatea în cadrul societății românești moderne. Despre ceangăii de azi, care trăiesc în zona Brașovului, dar și în municipiile Roman, Bacău și, de asemenea, pe Valea Trotușului, Tazlăului și Valea Siretului, povestește Mihaela Paliuc (medalion), muzeograf în cadrul Muzeului de Etnografie Brașov.

„Cea mai importantă ocupație a lor era cărăușia”

- Cine sunt ceangăii și câți mai există, dacă mai există, în prezent?

- Ceangăii reprezintă un grup etnic maghiar, așezați de Regele Sigismund de Luxemburg în zona Șaptesate, fiind credincioși Coroanei maghiare. Inițial au reprezentat o comunitate importantă de agricultori, dar în secolul al XIX-lea au început să practice și alte ocupații printre care cea mai importantă a fost cărăușia. Cărăușii ceangăi asigurau o parte a transportului de mărfuri și bunuri din Transilvania peste Carpați și aduceau de acolo mărfuri, pe care le tranzitau spre cele mai importante centre comerciale din Transilvania, Ungaria și Austria (Brașov, Sibiu, Buda, Bratislava, Viena). În timp, ceangăii au dezvoltat identități specifice care se manifestă și astăzi mai ales în grai, obiceiuri și confesiunea religioasă evanghelică. Ei sunt și astăzi prezenți în zona Săcele, alături de mocanii săceleni. Conform Enciclopediei României, termenul „ceangăi” desemnează și populația roma- no-catolică din Moldova, care se împarte în principal în două categorii etnice diferite: „ceangăii români de religie romano-catolică, originari din Transilvania, concentrați în regiunea municipiilor Roman (grupul nordic) şi Bacău (grupul sudic), care reprezintă majoritatea ceangăilor (aproximativ 200.000 în 200 de localități), și ceangăii de origine secuiască așezați pe Valea Trotușului și Tazlăului, precum şi câțiva pe Valea Siretului (circa 25.000 de locuitori în 30 de localități).

- Care sunt elementele distinctive ale costumului lor tradițional?

- Se remarcă, în costumul de femeie, cămașa din pânză de bumbac cu mânecile din tul și manșete brodate cu fir metalic auriu, rochiile plisate albe sau negre prinse în bretele, fustele și laibărele din atlas. Podoaba capului reflectă aceleași influențe urbane, deosebindu-se fetele de femeile măritate astfel: fetele confirmate purtau un cilindru negru din catifea, numit „parta”, și panglici multicolore, femeile purtau „ceapsa” și voalul din borangic prins cu ace. Cele mai bogate aveau ca accesorii brâul și pafta pe piept din metal argintat cu pietre semiprețioase. Bărbații ceangăi purtau cioareci din dimie albă, cămașă cu guler brodat cu fir galben, brâu lat din piele, haină din postav negru sau alb.

„Starea materială le era reflectată și prin decorarea interioarelor caselor”

- Ce semnificație au culorile, modelele sau materialele folosite în confecționarea costumelor tradiționale ale acestei comunități?

- Costumul ceangăiesc din satele săcelene este similar, ca materiale sau croi, celui specific mediului urban săsesc și ilustrează o mare putere de asimilare a modelelor urbane și transformarea lor, în timp, într-un costum identitar. Starea materială înfloritoare le-a permis cărăușilor ceangăi să-și etaleze bunăstarea după modelul elitei celorlalte etnii din Țara Bârsei (sași, români), nu numai prin dimensiunile caselor și prin decorarea interiorului acestora cu tăblii pictate și mobilier pictat, ci și prin vestimentație, inclusiv prin preluarea podoabelor din aur și argint aurit ale patriciatul săsesc (heftelul, acele de păr și brâul cu paftale aurite). Acest proces a avut loc în secolul al XIX-lea pentru că elita orașelor săsești, așa-numitul Patriciat, formată dintr-o clasă socială de oameni bogați şi educați, membri de frunte ai breslelor, își marca statutul social deosebit în secolele al XVII-le-a și al XVIII-lea prin regulamente de îmbrăcăminte. Prin intermediul acestora, erau reglementate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, materialele, culorile, precum și podoabele care puteau fi purtate de o anumită clasă socială, în funcție de starea civilă și circumstanțe.

- Cum au evoluat tradițiile de sărbători ale ceangăilor de-a lungul timpului? Existau influențe culturale externe care au contribuit la modelarea obiceiurilor lor?

- Specificul mental al localităților aflate în apropierea marilor centre comerciale, cum a fost Brașovul, a făcut ca, în timp, caracterul conservator al locuitorilor să se diminueze în intensitate. Cele mai vizibile efecte s-au reflectat în îmbrăcăminte, prin adoptarea unor materiale diferite de cele utilizate inițial, prin renunțarea la unele accesorii de port, de cele mai multe ori din cauza lipsei meșterilor care să le confecționeze, dar și în organizarea interiorului casei, prin adoptarea unui mobilier mai modern, care treptat a făcut ca textilele decorative realizate în gospodărie să fie înlocuite cu unele mai simple, din materiale industriale, mai puțin decorate. De asemenea, au fost adoptate manifestări noi ale comunității ori au intervenit schimbări în modul de desfășurare a anumitor obiceiuri.

Artizani care duc mai departe tradiţia

- Mai există artizani ceangăi?

- Un exemplu concret este doamna Gödri Anna, originară din Turcheș, Săcele, care confecționează cămăși femeiești și bărbătești, laibăre și fuste pentru costumul femeilor. De asemenea, doamna Pasztori Anna confecționează căițe împletite, un element obligatoriu utilizat și în trecut de femei, la acoperirea capului, iar în ultimii ani domnul Sipos Gaudi Istvan, artizan bijutier, originar din Satulung, Săcele, care a redescoperit meșteșugul aurarilor din Țara Bârsei și cunoaște bine valoarea pe care au avut-o aceste podoabe, realizate mai demult din argint aurit, decorate cu pietre semiprețioase, confecționează podoabe și accesorii atât pentru costumul ceangăiesc al femeilor din zona Săcele, cât și pentru costumul românesc purtat de femeile din Scheii Brașovului. În micul său atelier de acasă, lucrează paftale, cingători, ace pentru prins voalul și broșe, toate lucrate din alamă și împodobite cu pietre de cristal Swarovski și email colorat.

Proiecte realizate de Muzeul de Etnografie Braşov

- Care sunt evenimentele sau proiectele organizate de muzeu pentru a evidenția importanța şi frumusețea tradițiilor ceangăilor?

- O parte din proiectele realizate de Muzeul de Etnografie Brașov s-au axat pe valorificarea patrimoniului ceangăiesc în rândul tinerilor, atât din zona Săcele, cât și din Brașov. Astfel, în preajma unor sărbători importante s-au organizat ateliere practice și concursuri cum ar fi: ateliere de încondeiat ouă, prin desenarea motivelor ceangăiești cu condei și ceară, urmat de cufundarea oului în culoare și apoi îndepărtarea cerii la cald, la care au participat elevi din clasele primare și gimnaziale; atelier de învățare a dansurilor din cadrul obiceiului Borița, practicat de tinerii ceangăi din Săcele, a doua zi de Crăciun, la care au participat elevi de la Liceul „Zajzony Rab Istvan” din Săcele și „Maratonul basmelor populare maghiare din cele şapte sate săcelene” - concurs prin care copii și elevi au repovestit basme din colecţia de basme populare ceangăieşti culese de profesorii Horger Antal, Sipos Bella şi Seres András, pe care le-au pus în scenă prin joc, dans sau teatru de marionete.