de Roxana-Ioana Ancuța
Conexiunile pe care le avem cu părinții, în special cu mama, pot avea un impact profund asupra modului în care ne formăm relațiile romantice ulterioare și asta din cauza faptului că primele interacțiuni sociale și emoționale au loc în cadrul familiei, iar aceste experiențe devin modele pentru comportamentele și așteptările noastre în relațiile viitoare. Ana Peiu (medalion), terapeut emoțional, explică fenomenul, venind în același timp cu exemple și sugestii care pot ajuta în această direcție.
„Rănile din copilărie ne fac să acceptăm persoane care ne mențin la distanță emoțională”
- Ce legătură este între relația pe care o avem cu mama și aceea pe care o vom avea cu partenerul?
- Relația cu mama ne creează anumite tipare de comportament și de gândire pe care le repetăm inconștient în relațiile adulte. Dacă am crescut într-un mediu toxic, este posibil să fim atrași de parteneri care reproduc aceleași dinamici, deoarece acestea ne sunt familiare, chiar dacă ne fac rău. Rănile emoționale din copilărie pot crea o nevoie constantă de validare și aprobare. Alegem parteneri care, fără intenție, ne pot confirma aceste credințe negative despre noi înșine, cum ar fi „nu sunt suficient de bun” sau „nu merit să fiu iubit”. Alegem parteneri care ne mențin la distanță emoțională, confirmând astfel temerile noastre.
- Cum mai exact ne poate influența relația pe care o avem cu mama în ceea ce privește relaționarea cu cei din jur, dar mai ales cu partenerul de viață?
- Trauma din copilărie poate duce la o frică profundă de intimitate și la dificultăți în a construi relații sănătoase, iar nevoia de validare poate duce la o dependență emoțională față de partener și la o teamă constantă de a-l pierde.
„Am putea avea tendința de a cere prea mult de la prietenii noștri sau să ne subestimăm propriile capacități la locul de muncă”
- Ce tip de parteneri/partenere au tendința să își aleagă (în mod inconștient) persoanele care au relații defectuoase cu mamele și cei care, dimpotrivă, au relații bune cu mamele lor?
- Parteneri abuzivi sau manipulativi, care pot reproduce dinamici de control și abuz similar cu cele trăite în copilărie și parteneri emoțional indisponibili, adică persoane care evită intimitatea și care nu sunt capabili să ofere suport emoțional sau parteneri cu probleme de dependență.
- Este posibil ca o relație dificilă cu mama să afecteze și alte tipuri de relații, cum ar fi cele de prietenie sau profesionale?
- Absolut. Dacă am crescut într-un mediu în care așteptările erau prea mari sau prea mici, s-ar putea să proiectăm aceste așteptări și în relațiile cu prietenii sau colegii. De exemplu, am putea avea tendința de a cere prea mult de la prietenii noștri sau să ne subestimăm propriile capacități la locul de muncă. Iată câteva modalități prin care această dinamică poate influența și alte tipuri de relații: dificultăți în a stabili limite, lucru ce ne poate face vulnerabili la exploatare sau manipulare; dificultăți în a exprima nevoile și sentimentele noastre în alte relații; frica de abandon (o relație marcată de instabilitate și nesiguranță cu mama poate duce la o teamă constantă de abandon în toate relațiile noastre); dificultăți în a construi încredere (dacă am fost trădați sau mințiți de mama noastră, poate fi dificil să avem încredere în ceilalți); tendința de a repeta tipare (suntem predispuși să repetăm tiparele de comportament pe care le-am învățat în copilărie. Dacă am avut o relație conflictuală cu mama, s-ar putea să căutăm în mod inconștient conflicte și în alte relații).
„Copiii care internalizează fricile părinților pot avea o viață plină de griji”
- Care sunt efectele pe termen lung ale unei relații negative cu mama asupra sănătății mentale și emoționale a individului?
- Copiii care cresc într-un mediu critic sau neglijent pot internaliza aceste judecăți negative și pot dezvolta o imagine de sine negativă, persistând inclusiv în viața adultă. Relațiile toxice cu părinții pot duce la anxietate generalizată, atacuri de panică, depresie și alte tulburări de dispoziție. De asemenea, copiii care integrează fricile și nesiguranțele părinților riscă să ducă o viață plină de îngrijorări, urmările fiind izolarea socială, dificultăți în a exprima emoțiile și teama de abandon. Au tendința de a repeta tipare, probleme în a stabili limite și a comunica, izolare socială, stimă de sine scăzută, anxietate și depresie, furie și resentimente, perfecționism, frica de abandon. Ca o mențiune, repetarea tiparelor este unul dintre semnalele principale în cazul în care vrem să identificăm dacă problemele noastre în relațiile actuale sunt legate de interacțiunile nesănătoase cu mama.
- Care sunt semnele că o relație cu mama este considerată defectuoasă din perspectiva psihologică?
- O relație cu mama poate fi considerată defectuoasă din perspectiva psihologică atunci când aceasta are un impact negativ semnificativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a individului. Iată câteva semne care ar putea indica o astfel de relație: lipsa de atașament securizant, care se manifestă atunci când copilul nu se simte în siguranță și protejat în prezența mamei, având dificultăți în a-și exprima emoțiile și în a-i cere ajutor; o comunicare deficitară (și nu una deschisă și sinceră între mamă și copil); controlul excesiv al mamei care limitează autonomia și independența copilului; critici constante asupra copilului ceea ce îi poate afecta stima de sine; mama nu oferă copilului suportul emoțional de care are nevoie, ceea ce poate duce la sentiment de singurătate și izolare; mama folosește manipulare, umilire sau amenințări pentru a-și controla copilul.
„Nu avem puterea de a schimba trecutul, dar avem puterea de a ne schimba perspectiva asupra lui“
- Ce tehnici terapeutice recomandați pentru a aborda traumele legate de relația cu mama?
- Abordarea traumelor legate de relația cu mama poate fi un proces complex și personalizat, care necesită răbdare și susținere. Eu abordez psihoterapia cognitiv-comportamentală, terapia centrată pe corp, combinând tehnici corporale, precum yoga, mudre și masaj, cu psihoterapia tradițională, pentru a elibera tensiunea fizică și emoțională stocată în corp. Mindfulness și meditație, exerciții de respirație. Toate aceste practici ajută persoana în cauză să fie mai centrată în momentul prezent, să reducă stresul și să dezvolte o mai bună înțelegere a propriilor gânduri și emoții.
- Cum putem lucra la vindecarea acestor răni emoționale pentru a îmbunătăți relațiile noastre actuale?
- Fiecare individ este unic și are propriul ritm de vindecare. Cu toate acestea există termeni generali pe care îi putem aplica de sine stătător: țineți un jurnal în care să scrieți despre sentimentele voastre, despre experiențele care v-au marcat și despre modul în care acestea vă afectează în prezent. Repetați zilnic afirmații pozitive despre voi înșivă pentru a vă consolida stima de sine. Fiți blânzi cu voi înșivă și acceptați că vindecarea necesită timp și efort. Evitați autocritica și încurajați-vă în fiecare pas al acestui proces. Înțelegeți că nu sunteți responsabili pentru comportamentul mamei voastre. Voi nu aveți puterea de a schimba trecutul, dar aveți puterea de a vă schimba perspectiva asupra lui. Respectați-vă deciziile reciproc și acceptați că fiecare are dreptul la propria opinie. Iertați experiențele din trecut și nu vă mai agățați de greșelile acesteia. Oferiți o a doua șansă pentru a se schimba și a îmbunătăți relația.