de Roxan Istudor şi Silviu Ghering
Deși se consideră pe scară largă că preoții sunt persoane spiritualizate profund, mai degrabă asociate cu studiul religiei și implicate în tipărituri, unele dintre aceste minți luminate au intrat și în lumea inventicii și, automat, în istoria avansului… tehnic al lumii!
Un precursor al automobilului
Mulți oameni de știință care au contribuit la progresul cunoștințelor științifice au fost preoți. Vaticanul conduce și astăzi Academia Pontificală de Științe. Așa se face că Biserica oferă o listă stelară de preoți-oameni de știință care și-au trecut în dreptul numelor realizări tehnice epocale. De exemplu, înainte de Benz, Daimler și Maybach a existat Ferdinand Verbiest. Dacă definim „automobilul” ca fiind un vehicul autopropulsat care nu este neapărat conceput pentru a transporta un pasager, preotul belgian are meritul de a fi inventat un precursor al mașinii de astăzi în secolul al XVII-lea, realizând, pentru distracția unui împărat chinez, un automobil de 65 de centimetri lungime și care nu putea transporta un șofer uman, dar deținea toate principiile „automobilității”. Un cazan rotund încălzit de un foc plasat dedesubt producea abur care era apoi canalizat printr-o țeavă într-o turbină cu abur, care mișca roțile din spate. Realizarea a fost descrisă de Verbiest în lucrarea sa Astronomia Europea.
Balonul cu aer cald
Bartolomeu Laurenco de Gusmao a fost un preot brazilian care și-a pus întrebări despre diferitele densități ale aerului și s-a „jucat” cu ideea că un obiect mai ușor decât aerul ar putea decola de pe Pământ și ar putea zbura. După hirotonire, Bartolomeu a plecat la Lisabona, pentru a studia științe matematice, astronomie, mecanică, fizică, chimie la Universita- tea Coimbra. Când a anunțat că a creat o mașină de zbor, regele Portugaliei, Joao al V-lea, l-a invitat să o prezinte curții regale. La 3 august 1709 a fost lansat pe terenul palatului un mic balon de hârtie alimentat cu aer încălzit - chiar dacă acesta a luat foc, următoarele încercări au avut succes, iar invenția preotului stă la baza primului balon cu aer cald cu echipaj care s-a înălțat în 1783.
Bateria „nemuritoare”
Guinness World Records o numește „cea mai durabilă baterie din lume”, cea care pornește o sonerie la Laboratorul Clarendon, din Universitatea Oxford, și care sună (deși nu se mai poate auzi) fără oprire din 1840. A fost creată de preotul italian Giuseppe Zamboni, în 1812. La instalare, dispozitivul era format din 2.000 de discuri de folie de staniu lipite pe hârtie înmuiată în sulfat de zinc și acoperite pe cealaltă parte cu oxid de mangan - umezeala din hârtie a servit drept conductor. Zamboni a construit un dispozitiv format dintr-un pendul plasat între două grămezi de astfel de discuri, fiecare a atras pendulul alternativ, rezultând o mișcare regulată înainte și înapoi. Oamenii de știință încă așteaptă ca acest clopoțel să se oprească, pentru a-l demonta și a-l cerceta…
Bobina de inducție, galvanizarea fierului
Preotul Nicholas Callan a urmat știința de dragul cunoașterii, nu de dragul faimei, iar acesta poate fi motivul pentru care este adesea trecut cu vederea ca inventator al bobinei de inducție, de obicei atribuită lui Heinrich Ruhmkorff. Callan a studiat la Colegiul catolic din Maynooth, Irlanda. Fizica, în special electricitatea și magnetismul, l-au fascinat și făcea numeroase experimente. În 1837 a descoperit principiul inducției reciproce pentru a produce peste 60.000 de volți de electricitate, cea mai mare putere la acel moment - era bobina fără de care multe dintre progresele științifice ale secolului al XIX-lea (undele radio, razele X, electronul etc.) nu ar fi fost posibile. Callan a brevetat, de asemenea, un proces de galvanizare a fierului, pentru a-l proteja de rugină, în 1853.
Vesta antiglonț
În 1893, primarul orașului Chicago, Carter Harrison I, a fost împușcat în propria sa casă de un asasin. Casimir Zeglen, un imigrant polonez și paroh la Sf. Stanislau, cea mai mare biserică poloneză din SUA, a hotărât să prevină astfel de tragedii viitoare prin crearea unei veste antiglonț. Printre materialele pe care preotul le-a încercat s-au numărat așchii de oțel, mușchi și păr, dar toate s-au dovedit nesatisfăcătoare. Între timp, medicul George Goodfellow a descoperit că mătasea reduce semnificativ penetrarea unui glonț, iar Zeglen a reluat cercetarea de unde o lăsase doctorul și, la 16 martie 1897, prelatul, purtând vesta antiglonț de mătase pe care o inventase, s-a confruntat cu un bărbat cu un revolver încărcat, într-o piață publică din Chicago. În fața martorilor, bărbatul a tras mai multe gloanțe în preotul care s-a clătinat la impact, dar a rămas nevătămat. Creșterea puterii gloanțelor a făcut ca vesta antiglonț de mătase să fie depășită, la începutul secolului XX, dar ideea că materialul poate fi antiglonț rămâne moștenirea preotului Zeglen.
Strămoșul faxului
Pantelegraful, precursorul faxului modern, a facilitat prima transmisie electronică de imagini și se datorează imaginației, viziunii și muncii unui preot: Giovanni Caselli. Ca profesor de fizică la Universitatea din Florența, prelatul și-a îndreptat atenția către problema trimiterii de imagini prin fire. Principala provocare a fost sincronizarea emițătorului și receptorului - Caselli a folosit un ceas de reglare pentru a rezolva problema, cerneală obișnuită pentru a recrea imaginea transmisă și a combinat „pantograful” - dispozitiv pentru copierea textului și a desenelor - și „telegraful” într-un aparat înalt de 180 de centimetri, care l-a impresionat atât de mult pe împăratul francez Napoleon al III-lea, încât a comandat un serviciu de fax care să facă legătura între Paris și Lyon, înființat în 1865. Doi ani mai târziu, a fost stabilită o conexiune de fax către Marsilia - toate acestea cu un deceniu înainte ca Alexander Graham Bell să inventeze telefonul.
Tehnologia de urmărire a uraganelor
Părintele Jose Maria Algue a fost un preot spaniol hirotonit în 1888, care a studiat astronomia, seismografia și meteorologia la Universitatea din Barcelona. Sosit în Filipine pentru a lucra cu fondatorul Observatorului din Manila, Algue a devenit director al instituției și ulterior a lucrat cu Biroul Meteorologic din SUA. În 1897, preotul inventa barociclometrul, un dispozitiv care a salvat multe vieți în epoca de dinaintea urmăririi prin satelit. Combinând un barometru fără fluid și un ciclonometru, prelatul a realizat un aparat care avertiza navele despre existența unui ciclon, pe baza modificărilor presiunii atmosferice. Algue a modificat barociclometrul pentru a fi utilizat în Atlanticul de Nord, iar Marina SUA l-a adoptat în 1914, pentru ca navele să poată evita uraganele din ocean. De asemenea, preotul a inventat un microseismograf care putea detecta cutremurele mici cauzate de furtunile pe mare.