de Cătălina Tăgârță

Somnul de prânz al copiilor mici este o temă centrală în viața multor părinți. Indiferent din ce motiv - că vor o scurtă pauză de relaxare sau că au treburi de rezolvat - adesea mama și tatăl își doresc ca cei mici să aibă o rutină de somn constantă. Însă, deși somnul de prânz este esențial pentru dezvoltarea copiilor mici, el poate deveni o provocare pe măsură ce aceștia cresc și devin mai energici sau pur și simplu își pierd treptat nevoia de a dormi în timpul zilei. Cum să facă părinții ca această tranziție să fie mai ușoară și, mai ales, să evite frustrarea atunci când cei mici refuză cu desăvârșire să adoarmă? În continuare aflați mai multe despre rolul somnului de prânz, principalele obstacole în calea lui și strategii practice, ușor de implementat, pentru a face această rutină mai plăcută și pentru copil, dar și pentru părinte.

Mit sau necesitate fiziologică?

Somnul de prânz nu este un mit! Pentru copiii mici, el este o necesitate fiziologică. În primii ani de viață, somnul de zi contribuie direct la dezvoltarea sănătoasă a copilului. De la 1 la 3 ani, creierul copiilor este extrem de activ, iar somnul de prânz îl ajută să proceseze informațiile și să integreze experiențele de peste zi. Un studiu recent a arătat că somnul de zi ajută la consolidarea amintirilor și la reducerea iritabilității și a oboselii. Pe măsură ce micul omuleț crește, nevoia de somn de zi scade, iar refuzul acestuia devine comun în jurul vârstei de 4-5 ani. În loc să forțăm somnul, putem înțelege că refuzul lui este parte din dezvoltarea copilului și să adaptăm rutina pentru a obține o pauză valoroasă atât pentru cei mici, cât și pentru adulți.

Principalele obstacole

Există câteva cauze principale care fac somnul de prânz să fie dificil pentru copii și frustrant pentru părinți. În primul rând este vorba despre curiozitatea și energia crescută, specific acestei perioade de dezvoltare. Copiii mici sunt într-o fază intensă de explorare și descoperire. Ei percep somnul ca pe o „pauză” de la aventurile lor zilnice, așa că pot refuza să adoarmă din dorința de a nu pierde nimic din ce se întâmplă în jur. Pe de altă parte este vorba despre frica de separare. Mulți prichindei se simt nesiguri când sunt separați de părinți, chiar și pentru un somn de prânz. Sentimentul de siguranță este esențial pentru a-i ajuta să se relaxeze și să adoarmă liniștiți. Nu trebuie ignorată nici lipsa rutinei. Dacă programul copilului variază prea mult, îi va fi greu să anticipeze momentul de odihnă și să se pregătească mental pentru el. O rutină zilnică de somn îl ajută pe cel mic să înțeleagă ce urmează și să se obișnuiască mai ușor cu somnul de prânz.

Cum poate fi evitată frustrarea

Când copiii refuză să adoarmă la prânz, frustrarea părinților este de înțeles. Iată câteva strategii care pot ajuta părinții să gestioneze situația cu calm și înțelegere.

1. Acceptați refuzul ca parte din dezvoltare. În loc să considerăm refuzul de a dormi o problemă de „disciplină”, este mai ușor să-l privim ca pe un pas firesc în procesul de dezvoltare al copilului. Micuții își exersează independența și, în această etapă, a refuza somnul poate fi pentru ei o modalitate de a-și afirma autonomia.

2. Redefiniți somnul ca un „timp de liniște”! Dacă nu place ideea de „a dormi”, propuneți un timp de liniște, în care să stați împreună întinși în pat, în tăcere. Eventual puteți face o activitate relaxantă, precum să răsfoiți o carte ilustrată, să ascultați o melodie calmă sau îi dați să se joace cu o jucărie moale. Această perioadă îl va ajuta pe cel mic să-și recapete energia și oferă adulților un moment de răgaz. Dacă micuţul reușește să respecte „timpul de liniște”, apreciați acest lucru și acordați-i o mică recompensă, chiar și una simbolică. Încurajarea și aprecierea îl pot ajuta să accepte înțelegerea mai ușor și să devină o activitate constantă în programul zilnic.

3. Nu vă setați așteptări rigide! Acestea pot amplifica frustrarea. Fiți flexibili, iar astfel veți putea accepta mai ușor faptul că, în unele zile, copilul nu va dormi la prânz. Flexibilitatea vă ajută să treceți mai ușor peste momentele în care copilul refuză somnul. Asta presupune și să găsiți soluții pentru propria pauză! Dacă somnul de prânz devine o provocare zilnică, căutați soluții alternative pentru a obține câteva momente de relaxare. O rudă sau un partener poate prelua pentru scurt timp grija copilului. Dacă nu aveți la cine să apelați, plănuiți o activitate comună liniștită - cum ar fi să colorați sau să răsfoiți o carte împreună.

Creaţi un mediu relaxant, fiţi alături de copil la somnul de prânz, orice alte activităţi vă solicită

Perioada de după prânz, care adesea este văzută ca o provocare, poate fi transformată într-un timp liniștit pentru întreaga familie

Sfaturi practice de luat în seamă

• Un ritual de somn simplu și consecvent poate face minuni în rutina copilului. Iată câțiva pași pentru un somn de prânz mai liniștit și previzibil. Stabiliți o oră fixă de culcare! Astfel corpul copilului se va adapta mai ușor la un ritm stabil, iar el va deveni somnoros în acest interval în mod natural. Întrebați-vă: „Care este cea mai potrivită oră de somn pentru copilul meu?”, „Cum îi pot transmite într-un mod clar, pe înțelesul lui, că somnul este un timp de care să ne bucurăm, pentru că îl petrecem împreună?”. Copilul nu trebuie să simtă că este o activitate impusă, ci un ritual pe care să-l aștepte cu drag. Fiți prezenți nu doar fizic, ci și emoţional alături de cel mic!
• Creați un mediu relaxant! Camera de somn ar trebui să fie liniștită, cu o lumină redusă și fără surse de stimulare. Zgomotul alb poate ajuta, deoarece maschează sunetele de fundal care ar putea distrage copilul. Puteți chiar să introduceți activități liniștitoare înainte de somn! Jocurile energice sau utilizarea ecranelor înainte de culcare pot excita prea mult copilul. În schimb, încurajați activități calme, precum cititul unei povești sau un cântec de leagăn. Întrebați-vă: „Care sunt activitățile preferate ale copilului meu? Ce îl liniștește cel mai bine?”. Din păcate, în acest punct mulți părinți descoperă, cu uimire, că nu prea își cunosc copiii.
• Fiți răbdători și perseverenți! Orice schimbare în rutina de somn necesită timp. Răbdarea și consecvența sunt esențiale pentru a-l ajuta pe copil să-și dezvolte obiceiuri sănătoase de somn. Întrebați-vă: „Ce pot face eu pentru a-mi dezvolta răbdarea?”. În general, principala greșeală a părinților este aceea că au așteptări de la copii, însă foarte greu se uită înspre ei, să schimbe ceva sau să adapteze.