de Roxana Istudor şi Silviu Ghering

Într-o lume plină de mistere nerezolvate și puzzle-uri complexe, se presupune că este apanajul experților sau al profesioniștilor în diverse domenii rezolvarea sau descifrarea acestora. Dar nu întotdeauna. Uneori, oameni obișnuiți au „rezolvat” enigme faimoase, demonstrând astfel că mintea umană nu are limite dacă există curiozitate, perseverență și hotărâre.

Cifrul de 340 de caractere al ucigașului Zodiac

Timp de peste 50 de ani, unul dintre cele mai faimoase mesaje ale ucigașului Zodiac - un cifru de 340 de caractere - a rămas nerezolvat. Zodiac a terorizat nordul Californiei la sfârșitul anilor 1960, bombardând poliția și mass-media cu mesaje criptice care promiteau să-i dezvăluie identitatea - unele dintre cifrurile sale au fost sparte la scurt timp după ce au fost trimise, dar unul a rezistat tuturor încercărilor de decriptare până în 2020, când un muncitor olandez pe nume Gert Jan van ’t Land, care dezvoltase un interes pentru criptografie ca hobby, şi-a unit forţele cu alţi doi amatori - dezvoltatorul american de software David Oranchak şi matematicianul australian Sam Blake - au folosit algoritmi avansați de computer, au testat mii de soluții și de modele potențiale și, după luni de încercări și erori, au decriptat în sfârșit cifrul.

„Cântecul” balenelor

În anii 1960, biologii care studiau viața marină au început să înregistreze „cântecele” complexe ale balenelor-cu-cocoașă, dar nimeni nu și-a putut da seama ce înseamnau sau de ce scoteau cetaceele aceste sunete tânguitoare. Oamenii de știință au teoretizat că sunetele ar putea avea legătură cu navigarea sau hrănirea, dar adevărul nu a fost stabilit. La un moment dat, Katy Payne, o bunicuță și fostă profesoară de muzică, fără pregătire în biologie marină, a auzit înregistrări ale „cântecelor” balenelor și a observat imediat ceva ce le scăpase oamenilor de știință: structura muzicală distinctă. Payne și-a dat seama că balenele „cântau” în modele repetate, similar modului în care păsările folosesc trilurile. Descoperirea lui Payne a revoluționat înțelegerea despre balene, arătând că exemplarele speciei utilizează „cântecele” pentru a comunica pe distanțe mari. Fosta profesoară a devenit astfel peste noapte o figură de frunte în studiul comunicării animale.

Identificare după șapte decenii

În 2018, fotograful australian David Fletcher cerceta vechi arhive când a dat peste un indiciu legat de unul dintre cele mai faimoase cazuri nerezolvate din Australia - „Somerton”. În 1948, cadavrul unui bărbat neidentificat a fost adus pe țărm în Australia de Sud, fără un act de identitate, cazul a rămas nerezolvat și a aprins imaginația opiniei publice decenii la rând. În timp ce examina vechile documente, Fletcher a descoperit o potenţială potrivire: Carl Webb, un inginer care dispăruse cam în acelaşi timp. Descoperirea sa a fost luată în serios și a determinat redeschiderea anchetei, conducând experții criminaliști spre confirmarea, prin teste ADN, că fusese într-adevăr vorba despre Carl Webb.

Misterioasele cifre Beale

Cifrele Beale sunt unul dintre cele mai durabile mistere din istoria Americii. În anii 1800, trei mesaje codificate se presupune că au detaliat locația unei comori ascunse, în valoare de milioane de dolari, îngropată undeva în comitatul Bedford, Virginia. În timp ce primul și al treilea cifru rămân nerezolvate, un „erou” nespecialist a spart al doilea cifru, dând vânătorilor de comori un imbold neașteptat. James B. Ward era un fermier pasionat de puzzle-uri și a descoperit că al doilea cifru ar putea fi rezolvat folosind Declarația de Independență a SUA ca pe o „cheie”. Ward a decriptat cu grijă mesajul, care descria conținutul comorii - mii de dolari și lire sterline de aur, argint și bijuterii - dar, în ciuda rezolvării acestei părți a puzzle-ului, Ward nu a reușit să descopere locația exactă a comorii, iar prima și a treia parte a mesajului plin de cifre rămân nerezolvate până în prezent.

Mecanismul străvechi Antikythera

Un dispozitiv grecesc antic descoperit într-un naufragiu în 1901, cunoscut în toată lumea cu numele de Mecanismul Antikythera și care a fascinat prin complexitatea inexplicabilă, a derutat experții timp de peste un secol. Deseori denumit „primul computer” din lume, mecanismul uluitor nu și-a dezvăluit scopul și funcționarea exacte pentru foarte mult timp. În timp ce oamenii de știință au făcut progrese în înțelegerea unor părți ale Antikythera, o descoperire crucială a venit de la Michael Wright, curator la un muzeu din Londra, pasionat de inginerie mecanică. Wright era ceasornicar amator - proiecta, construia și întreținea orologii - și a elaborat un model funcțional al mecanismului folosind raze X și imagini ale angrenajelor interne ale Antikythera. Reconstrucția pe care a izbutit-o a dezvăluit că mecanismul era mult mai sofisticat decât se credea anterior, prezicând cu exactitate eclipsele de Lună și de Soare și pozițiile planetelor. Abordarea practică și expertiza mecanică a lui Wright au ajutat la dezvăluirea secretelor acestei minuni străvechi, rezolvând un puzzle care i-a uimit pe istorici și pe oamenii de știință atâta vreme.

Cazul Golden State Killer

Ucigașul supranumit Golden State, responsabil pentru cel puțin 13 crime în California, în anii ’70 și ’80, a reușit să rămână necapturat timp de decenii. În ciuda anilor de investigații și a multiplelor încercări de a-l găsi, forțele de ordine nu păreau aproape de soluționarea cazului. Când toată lumea își pierduse speranța, în 2018, un genealog amator a urmărit arborele genealogic al criminalului și a contribuit esențial la restrângerea listei de suspecți. Investigatorii au „urmat firul” și au reușit să furnizeze informații-cheie care au dus în cele din urmă la arestarea lui Joseph James DeAngelo, un fost ofițer de poliție, ca fiind ucigașul „Golden State”. Era sfârșitul unei căutări de zeci de ani...

În 2010, comerciantul de artă Forrest Fenn a anunțat că a ascuns un cufăr plin cu aur, bijuterii și artefacte undeva în Munții Stâncoși din SUA și a dat un indiciu criptic care a declanșat o vânătoare de comori ce a durat un deceniu și a fost câștigată de studentul Jack Stuef, care a „spart” codul

Ultima teoremă a lui Fermat

O „ghicitoare” elaborată de matematicianul francez Pierre de Fermat în 1637, ultima teoremă care îi poartă numele, a rămas în timp una dintre cele mai faimoase probleme nerezolvate din matematică, până în… 2003, când un informatician britanic pe nume Andrew Wiles, care era obsedat de această problemă încă din copilărie, a rezolvat-o. Wiles lucrase în secret mulți ani, dezvoltând o dovadă bazată pe tehnici avansate în geometria algebrică, iar când în sfârșit și-a dezvăluit soluția, lumea matematică a rămas uluită. Ultima teoremă a lui Fermat, în care s-au încurcat unele dintre cele mai mari minți din istorie, fusese rezolvată de un om condus doar de pasiune și de curiozitate. Realizarea lui Wiles i-a câștigat recunoașterea internațională, iar demonstrația sa a devenit un reper în istoria matematicii.