de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Cafeaua - și cofeina pe care o conține - este cel mai popular „medicament” de pe planetă. Încă de la descoperirea sa, în Etiopia, în jurul anului 800 d.Hr., polemica a urmat îndeaproape cafeaua, pe măsură ce băutura creditată astăzi cu numeroase beneficii și-a făcut drum spre nord, răspândindu-se în Orientul Mijlociu și, de acolo, în întreaga lume. Ca stimulent, a provocat secole la rând suspiciuni din partea autorităților religioase, guvernamentale și medicale. Astăzi, o lume fără cafea este de neimaginat, dar nu a fost mereu așa…
Intrare în ilegalitate
Cafeaua a fost introdusă în Mecca în secolul al XV-lea și a devenit rapid populară, ducând la deschiderea multor cafenele. La o ceașcă din băutura lor preferată, clienții puteau discuta despre știri, jucau șah, cântau și dansau. Dar guvernatorul din Mecca, Khair Bey, a privit aceste adunări cu multă suspiciune, așa că într-o seară de vineri, în 1511, Khair a convocat un consiliu de teologi și avocați pentru a doua zi dimineață - doi medici au adus „mărturie” că băutul cafelei „a tulburat echilibrul umorilor organismului și a provocat boli”, iar alți „martori” au spus că le-a „alterat simțurile și spiritul”. Pe baza acestor afirmații, adunarea a votat interzicerea cafelei și închiderea cafenelelor. Cei prinși bând cafea au fost… bătuți, dar oamenii au continuat să o bea, pe ascuns. În anul următor, Khair stârnise atâta animozitate publică, încât a fost demis din funcție.
În fața instanței
Prima lege împotriva cafelei a fost decretată în Cairo în 1512, dar oamenii erau atât de fascinați de această băutură, încât pur și simplu au ignorat obligațiile. La începutul anilor 1530, savantul și predicatorul Abd al-Haqq al-Sunbati a spus că delicioasa băutură „intoxică”. Un grup de agitatori violenți a ieșit în stradă și a atacat cafenelele - nu a durat mult până când s-a încăierat cu susținătorii cafelei. Riscul de escaladare a violențelor l-a determinat pe un judecător să rezolve problema odată pentru totdeauna printr-un experiment: a ordonat să se bea cafea în prezența lui și a rămas toată ziua alături de băutori, pentru a observa orice schimbări în comportamentul lor. Niciunul dintre participanți nu a arătat un comportament inacceptabil, iar magistratul a decretat cafeaua legală.
Sentințe capitale în… Turcia!
Poate părea straniu, dar cafeaua a fost interzisă în unul dintre locurile cu care este cel mai des asociată: Turcia. Sultanul Suleiman Magnificul a interzis cafeaua în 1546, în Alep și Damasc, iar în 1565, a ordonat închiderea cafenelelor din Ierusalim, spunând că acestea au devenit „locul de întâlnire al ticăloșilor”. Dar deși autoritățile au scufundat navele care aduceau delicioasele boabe, pentru locuitorii din Istanbul era prea târziu - erau cuceriți de cafea, așa că au ocolit închiderea cafenelelor cu ajutorul cărucioarelor de cafea mobile. În ciuda mai multor încercări repetate de interzicere, cafeaua a supraviețuit… doar până la interdicția următoare. Dacă mult timp cei care încălcau legea erau doar bătuți sau arestați, odată cu ascensiunea la tron a sultanului Murad al IV-lea, lucrurile au devenit… mortale, pentru că în cafenele se făcea politică, ceea ce îl îngrozea pe suveran. Așa că a decretat că este ilegal consumul de cafea, iar cei care nu respectau ordinul erau uciși. După moartea sultanului, în 1640, nimic nu a putut opri efectul pe care delicioasa băutură îl avea asupra turcilor. Așa se face că astăzi varietatea turcească de cafea și modul de preparare din Turcia sunt faimoase în toată lumea.
Paranoia regală
Regele Charles al II-lea al Angliei avea motive să fie paranoic - un Parlament rebel îi decapitase tatăl, iar acum, dușmanii săi politici se adunau în mod obișnuit în cafenelele din Londra. Prima se deschisese în 1652 și erau tot mai multe - dobândiseră reputația de „seminarii de răzvrătire”. Charles avea ca aliați o parte însemnată a populației: gospodinele, care susțineau, într-o petiție, că băutul cafelei le făcuse soții „leneși, beți, enervanți, absenți și, cel mai rău, impotenți”. Așa că la 12 iunie 1672, monarhul a emis o proclamație pentru „Restricționarea răspândirii de știri false și a vorbirii licențioase despre probleme de stat și guvernare”. Spionii au fost dislocați în cafenele, iar în 1675, acestea au fost închise cu totul. Dar gândul că se despart de cafeaua lor a provocat proteste ample, iar interdicția nu a putut fi susținută. 11 zile mai târziu, sub presiunea străzii, același rege abroga decretul. Cafenelele au continuat de-a lungul anilor să răspândească idei de disidență și revoluție - primele schițe ale planului Războiului de Independență al Americii, de exemplu, a avut loc la cafeneaua Green Dragon, din Boston...
Papa a cerut să guste „invenția Satanei”
Cafeaua a ajuns în Europa creștină din lumea musulmană, așa că nu este de mirare că lichidul misterios, întunecat și amar a fost primit inițial cu suspiciune. Efectul său ciudat și revigorant asupra corpului și minții îl făcea să pară de sorginte necurată pentru autoritățile Bisericii, care au numit cafeaua „invenția Satanei”. Înainte de a decide să interzică strania băutură, capii Bisericii Catolice l-au consultat pe Papa Clement al VIII-lea - suveranul pontif a cerut o ceșcuţă cu cafea și, gustând băutura, ar fi exclamat: „Această băutură a Satanei este atât de delicioasă! Ar fi păcat să-i lăsăm pe necredincioși s-o folosească exclusiv!”. Ca la un semn, episcopii și-au schimbat părerea și prima cafenea s-a deschis la Roma la scurt timp după acest episod, în 1645. Astăzi, unii spun că în Italia se poate consuma cea mai bună cafea din lume.
O sentinţă care n-a fost „pentru cine se pregăteşte“…
În 1746, anul nașterii Regelui Suediei Gustav al III-lea, oficialii suedezi au restricționat vânzarea și consumul de cafea și ceai, pentru a nu concura cu industria berii și a vinului. Cafeaua și ceaiul au fost demonizate, iar prințul a crescut crezând că această băutură făcută din boabe de cafea este o otravă periculoasă. Dar, în ciuda presei negative, consumul de cafea devenise popular în momentul în care Gustav a preluat tronul. Regele și-a propus să demonstreze supușilor săi cât de mortală era cafeaua într-o manieră potrivită Iluminismului: printr-un experiment științific. Suveranul a ordonat să fie comutată sentința unei perechi de gemeni și le-a ordonat în schimb să bea cafea și ceai în fiecare zi, toată viața, convins că s-ar fi… otrăvit. Experimentul a fost supravegheat de doi medici. Primul care a murit a fost… Gustav, asasinat în timpul unui bal mascat, în 1792! Ani mai târziu, cei doi medici au murit și ei. Băutorul de ceai a trăit până la vârsta de 83 de ani, într-o epocă în care speranța de viață era în jur de… 40 de ani! La scurt timp a urmat fratele care băuse toată viața cafea. Suedia a continuat pe această cale o vreme, impunând taxe mari cafelei, dar timpul nu a făcut decât să aducă victoria deplină a delicioasei băuturi, iar astăzi, suedezii sunt printre campionii mondiali ai consumului de cafea.