de Roxana-Ioana Ancuța

„Eu sunt Rafael, am 14 ani și locuiesc la țară”, spune Rafael Stanciu (foto) din satul Șoimeni, Cluj, un adevărat artizan, care la vârsta lui a învățat singur să câștige bani. Meșteșugărește, participă la târguri populare și are un canal pe YouTube, cu aproape 10.000 de abonați, unde postează videoclipuri, așa cum descrie chiar el, „cu oameni de la țară, cu animale, și unde puteți vedea cum îmi decurge viața de zi cu zi”, dar și cu produsele din lemn pe care le face în micul lui atelier de artă. Rafael este un fel de Nică a lui Ștefan a Petrei, însă un Nică responsabil, muncitor, antreprenor și modern, preocupat să își folosească timpul într-un mod util, dar totodată conștient de faptul că este foarte important ca atunci când muncește, să o facă cu drag, pentru că doar așa apar rezultate bune.

„Am început afacerea cu o mieluță, iar acum am ajuns să am cinci capre”

- La 14 ani îți câștigi singur banii. Creezi obiecte din lemn și vinzi laptele provenit de la caprele din gospodăria familiei. Ce anume te-a inspirat să faci toate astea?

- Mica afacere a început acum 7 ani, când am vrut să îmi cumpăr un animal și am ales să îmi iau o mieluță. Am găsit pe cineva din sat care vindea mieluța cu 200 de lei, dar eu nu aveam decât jumătate din sumă, adică 100 de lei. Am reușit, până la urmă, să îl conving să mi-o vândă la acest preț. După ce am adus oaia acasă, i-am pus un nume - Andra - i-am construit un mic grajd împreună cu prietenii mei, apoi am dat-o la turmă ca să se împerecheze. A fătat doi miei, au crescut și s-au tot înmulțit. După câțiva ani am primit două capre care s-au înmulțit și ele la rândul lor și acum am cinci capre cu lapte. Sunt foarte mulțumit, îmi place mult să am grijă de ele, sunt cuminți, vin la mine când le strig, vin de pe deal să le mulg, laptele e foarte bun și de pe urma lui reușesc să fac și eu câte un ban. În plus, primăvara vând iezi și ce câștig de acolo se adaugă veniturilor micii mele afaceri. Și uitați, așa am ajuns eu de la o oaie, pe care am luat-o când aveam aproape 7 ani, să dezvolt, de fapt, o mică afacere cu capre. Pe zi, se strâng aproape 10 litri de lapte, iar eu dau litrul cu 10 lei. Sunt zile în care îl vând pe tot, altele în care nu-mi ajunge, dar și zile în care îmi mai rămâne sau în care mai face mama telemea din el. 

„Fac tocătoare din lemn, maşinuţe de jucărie şi scăunele pentru copii, fiind autodidact”

- Ce obiecte din lemn faci mai exact, cum ai învățat asta și unde le comercializezi?

- Fac tocătoare din lemn, numai bune pentru tăiat o ceapă, o roșie sau orice altceva are nevoie gospodina, mai fac mașinuțe de jucărie, iar în trecut am realizat chiar și scăunele pentru copii mai mici. Am învățat să le fac singur, dar recunosc că din când în când am mai vizitat un atelier unde am tras cu ochiul la ce se lucra acolo. Aproape tot ce realizez comercializez la târgurile și festivalurile care se organizează la noi în comună sau în satele vecine. La cel mai recent târg la care am fost cu prietenul meu Vlad, am reușit să vând toate obiectele din lemn, cu excepția unui tocător. A mers totul bine.

- Ce tehnici folosești?

- Nu am neapărat niște tehnici anume, dar, orice aș face, în primul rând finisez lemnele, apoi le tai la dimensiunea dorită și le montez. Tocătoarele din lemn le fac astfel: în primul rând găsesc un lemn potrivit, de preferință din stejar, îl tai la mărimea și forma pe care o vreau și după aceea îl finisez cu aparatul de șlefuit și apoi, de mână, cu șmirghelul. După toate astea, la final, dau tocătorul cu ulei de măsline pentru că îi dă o nuanță mai frumoasă, dar îl și ferește de apă și de mizerii. Scăunelele din lemn le fac astfel: îmi iau niște stinghii de lemn mai groase și mai subțiri și le finisez. Cu alea mai groase fac spătarul și picioarele scaunului și cu cele subțiri realizez șezutul. Montez bucăţile de lemn și gata scăunelul.

- De unde provine lemnul pe care îl folosești în munca ta de artizan?

- Lemnele pe care le lucrez le primesc sau le cumpăr și mai folosesc şi rebuturi pe care le recondiţionez.

A sculptat un miel din piatră, ajutat de daltă şi ciocan

- Participând la diverse târguri, cum percepi experiența trăită acolo, alături de alți meșteri populari?

- La târg e o atmosferă foarte faină, pentru că sunt mulți alți oameni care își vând produsele și e tare frumoasă și interesantă interacțiunea cu tot felul de cumpărători. În urma tuturor acestor experiențe, am învățat că dacă muncești și îți place ceea ce faci și eşti pasionat, la un moment dat o să ai succes. Și chiar dacă uneori nu mi-a mers așa bine cu vânzările, am dobândit experiență și mereu am avut câte ceva de învățat.

- Există un obiect favorit ieșit din mâinile tale dibace?

- Da. Un miel din piatră. Să vă povestesc puțin despre el. Astă primăvară, mergeam o dată pe săptămână la un atelier unde lucram în lemn, piatră și lut. Într-o zi, proprietarul atelierului ne-a zis, dat fiindcă se apropia Paștele, să facem ceva reprezentativ deoarece urma să organizăm și o expoziție. Am tot stat și m-am gândit ce să fac și m-am oprit la un miel din piatră. Cel care ne învăța și ne ajuta în atelier mi-a făcut rost de o piatră - era destul de grea, din moment ce au trebuit doi oameni să o care. Și m-am apucat de treabă. Am tot lucrat și lucrat cu dalta și ciocanul. În fiecare săptămână, lucrarea prindea contur și începea tot mai tare să semene cu un miel. Cu câteva zile înainte de expoziție am tras tare să îl termin și, Slavă Domnului, am reușit. Vreau să vă spun că mielul din piatră a fost foarte apreciat, le-a plăcut oamenilor, iar pentru mine a fost o experiență supertare.

„Îmi place mult că trăiesc la ţară“

- Care sunt provocările întâmpinate în vânzarea laptelui de capră comparativ cu cele ale obiectelor din lemn?

- Cu vânzarea laptelui e puțin diferit față de vânzarea obiectelor din lemn, pentru că obiectele din lemn le duc la un târg, dar laptele trebuie dus la oameni acasă. Dar cu livratul mă ajută tatăl meu. De altfel, trebuie să spun că familia mea mă susține și mă ajută în tot și cu absolut tot ce am nevoie.

- Cum decurge o zi din viața ta?

- Mă trezesc de dimineață, îmi pregătesc oalele pentru muls și apoi merg să mulg caprele. După aceea, le dau drumul în gardul electric să meargă la păscut, apoi strecor laptele și îl pun în sticle. Mănânc, după care îmi fac lecțiile. După ce le termin, ori mai filmez pentru canalul de YouTube, ori merg până în sat să mă văd cu prietenii și apoi vine seara, mănânc, dacă am ceva de editat pentru vreun video al meu, editez, și apoi mă pun la somn.

- Îți place viața la țară?

- Da, foarte mult. Nu mă văd trăind în altă parte. Aici e familia mea, sunt prietenii mei, e mica mea fermă, cu animalele mele de care am grijă. Și am pădurea aproape, acolo unde merg în fiecare zi și unde am construit un adăpost și am supraviețuit cu prietenul meu timp de 24 de ore. Ne-am echipat cu tot ce trebuie, am luat aparaturi, am umplut rucsacii și am pornit către pădure. A fost o experiență chiar de neuitat și o aventură supertare. Altă dată am făcut o plută și am plecat pe râu cu ea. Îmi place mult că trăiesc la țară și cel mai mult îmi place că în spatele casei noastre sunt numai dealuri, este pădure, este plin de natură peste tot, numai bună pentru explorat dar și pentru crescut capre.