de Roxana-Ioana Ancuța

Persoanele toxice reprezintă o realitate cu care ne confruntăm frecvent în viața de zi cu zi, fie că este vorba despre relații personale, profesionale sau sociale. Acestea pot influența negativ starea noastră emoțională și mentală, provocând stres, anxietate și chiar depresie. În acest articol vom explora caracteristicile persoanelor toxice, cu ajutorul psihologului Cornelia Stroie (foto), care ne vorbește despre impactul pe care îl au asupra celor din jur, modalitățile prin care putem gestiona interacțiunile cu ele și, de asemenea, importanța stabilirii limitelor sănătoase.

„Pun propriile nevoi înaintea nevoilor altora”

- Ce sunt persoanele toxice?

- Sunt acele persoane care aduc o energie negativă în viețile altora. Ele pot fi critice, manipulatoare sau, pur și simplu, dăunătoare din punct de vedere emoțional. Aceste comportamente pot varia de la sarcasm constant și critici dure până la manipulări subtile care afectează stima de sine a celor din jur. O persoană toxică este o persoană care într-o relație produce suferință, stres și, pur și simplu, nu contribuie la menținerea unei relații sănătoase. Nu văd toxicitatea persoanei ca o trăsătură binară: sunt toxică sau nu, ci mai degrabă, se manifestă în grade. Toți suntem mai mult sau mai puțin toxici și e foarte sănătos să ne gândim la asta. Cât de toxic/ă sunt eu?

- De ce atragem persoane toxice în viața noastră?

- Există mai mulți factori psihologici. De la stima de sine scăzută, traume, nevoia de aprobare, la dependența emoțională, teama de abandon, percepția distorsionată despre dragoste, lipsa limitelor per- sonale clare, dorința de a evita confruntările sau conflictele, dificultăți în reglarea emoțiilor. Fiecare dintre noi avem anumite tipare și anumite credințe ce au luat naștere din experiențele noastre încă de când eram bebeluși. Atragem persoane toxice sau situații ciudate în viața noastră pentru că interiorul nostru ne împinge la a rezolva ceva ce nu ni se potrivește, ce nu ne definește, ce nu ne face bine, adică tiparele, credințele noastre dăunătoare, iar aceste contexte sunt căile cele mai clare de a ne îmbunătăți. Să luăm un exemplu: am un partener care mă jignește. Cum ajunge el să facă asta? Pentru că eu nu mă opun. De ce nu mă opun? Pentru că nu știu că merit sau că pot să o fac. Deci practic, eu consider că nu am prea mare valoare și atunci accept tratamente de acest gen. Sau poate chiar nu știu cum să fac asta. Ceea ce am eu de rezolvat aici este felul dăunător în care mă percep, cât mă apreciez eu pe mine și ce credințe am eu despre ce se face sau nu se face într-o relație.

„Cel mai mare aliat în viața noastră ne este corpul”

- Cum recunoaștem cel mai ușor persoanele toxice?

- Toxicitatea se manifestă prin mai multe trăsături. Când cineva încearcă să ne manipuleze, să ne mintă, să ne înșele, să ne acuze, să ne jignească, să ne invadeze spațiul personal, să nu se oprească atunci când îi cerem, să pretindă de la noi o mulțime de lucruri, să ne trateze cu tăcere, să nu depună efort pentru a îmbunătăți relația. Bineînțeles, avem momente când reacționăm în feluri de care nu suntem mândri, dar trebuie să fim atenți la tipare, repetiții ale comportamentelor și la alții, dar mai ales la noi înșine. Cel mai mare aliat în viața noastră ne este corpul. Corpul ne transmite mesaje despre noi înșine și despre relații. Cum se simte corpul meu în general în relația cu această persoană? Simt tensiune? Frică? Sau mai degrabă relaxare? Ceea ce simt în corp simt doar în această relație sau în toate?

 „În familie învățăm despre limite personale”

- Există vreo legătură între traumele din copilărie și tendința de a atrage relații toxice în viața adultă?

- Răspunsul scurt este: da, una foarte strânsă. Mai pe larg, experiențele din viața noastră ne fac să vedem lumea prin anumite lentile și ajungem să credem că lentilele noastre sunt realitatea pură, adevărul absolut și ne comportăm într-un fel în care să ne protejăm, să suferim cât mai puțin, iar comportamentele noastre ne duc exact în punctul de care ne temem. De exemplu, un copil căruia i s-a spus în mod repetat că nu este în stare de nimic, că „te las aici dacă nu mă asculți”, poate deveni un adult care se agață de alții pentru a nu simți abandonul, pentru a se simți ocrotit de alții. Și atunci când stă agățat de alte persoane, poate deveni sufocantă relația cu el, iar oamenii încep să se retragă sau să reacționeze agresiv pentru că se pot simți invadați, copleșiți, sufocați. Ce se întâmplă atunci? Se repetă istoria, se simte abandonat sau abuzat. Când folosim termenul de relații toxice, e bine să avem în vedere că relațiile nu se nasc doar între persoane, ci putem avea relații toxice, de exemplu, cu mâncarea, cu telefonul, cu banii, dar și cu propria persoană.

- Ce rol joacă modelele comportamentale din familie în atragerea unor parteneri sau situații nesănătoase?

- Ce vedem în familie, luăm de bun. În mintea noastră, se produc credințe de genul: „Așa e viața”, „Așa e lumea”, „Așa e iubirea”, chiar dacă ceea ce am văzut acasă e departe de a fi ceva sănătos. Dacă în relația părinților am văzut în mod repetat ceartă, reproșuri, jigniri, asta devine ceva normal: „Așa e iubirea!”. Tot în familie învățăm despre limite personale: dacă ne sunt respectate, cât permitem, cum ne purtăm cu limitele celorlalți.

„Schimbarea tiparelor este un proces greu, de durată”

- Cum pot fi identificate și schimbate tiparele de gândire care duc la atragerea persoanelor toxice?

- Când zicem persoane toxice sau situații ciudate, cel mai adesea ne uităm la exterior: „Mi-a zis”, „Mi-a făcut”, „Celălalt este...”, adică ne concentrăm atenția pe ce este în afara noastră. Punem lupa pe exterior. Dacă însă punem lupa pe noi și ne punem întrebări, facem primul și cel mai important pas spre o viață mai bună. Începem cu: „De ce permit asta?”, „Cum am ajuns aici?”, „Ce înseamnă asta pentru mine?”, „De ce mă deranjează asta?”, „Ce anume se repetă în viața mea?”, „Ce responsabilitate am în această situație?”. Schimbarea tiparelor este un proces greu, de durată, care funcționează bine cu ajutorul unui psihoterapeut compatibil cu persoana doritoare de schimbare. Începe cu acceptarea ideii că nu funcționăm așa cum ne-am dori și e normal să fie așa, încercând să vedem și alte perspective, iar treptat, având alte viziuni, automat ni se lărgesc orizonturile. Ne poate ajuta și observarea modului în care funcționează alte persoane sau relații sănătoase. Cum fac ei? Ce fac diferit? Ce viziune au ei despre relații?

„Primul lucru ar fi pauza de la relaţii“

- Care sunt pașii practici recomandați pentru a ne reconstrui încrederea în noi înşine după o relație toxică?

- Primul lucru ar fi pauza de la relații romantice. Nu sună prea plăcut și nu e ușor de gestionat, dar pauza înseamnă să mă scutur de ceea ce nu îmi este clar, de ceea ce doare, pentru a nu căra cu mine într-o relație următoare. În această pauză, persoana are prilejul de a învăța lucruri despre propriile nevoi, limite, preferințe, dorințe, valori. Autoîngrijirea este un alt pas care se suprapune parțial cu primul. Aici putem include ieșitul în natură, sportul, masajul, alimentația corectă, sănătoasă, activități realizate cu prezență conștientă sau mindfulness, cum i se mai spune. De asemenea, discuții cu persoane pe care le percepem echilibrate. Mai mult, este necesară dezvoltarea personală și psihoterapia. Recomand cititul și, pe cât posibil, reducerea timpului de utilizare al device-urilor, cumpărăturilor compulsive, activități care distrag atenția și ne îndepărtează de la obiectivele sănătoase.