de Claudia Stan

Sărbătoarea Naşterii Domnului, Crăciunul, este celebrată diferit în fiecare colţ al lumii. 25 decembrie este un prilej de bucurie pentru toţi oamenii, indiferent de modul în care îşi petrec ziua sfântă. Chiar dacă de-a lungul anilor tradiţiile s-au mai modernizat, atmosfera de veselie şi de petrecere domneşte pretutindeni.

În Australia, sania e trasă de… canguri
Moş Crăciun în limba engleză se traduce prin Santa Claus, iar în SUA, în opt state, există 11 oraşe denumite astfel. De asemenea se mai găsesc alte 50 de locuri cu numele de Noel, americanii arătând astfel cât preţ pun pe Sărbătoarea Crăciunului. Cu cinci săptămâni înainte de 25 decembrie, în fiecare duminică, oamenii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte o dorinţă. Tot peste Ocean se obişnuieşte ca fiecare clădire să fie luminată cu instalaţii electrice şi să fie împodobită cu brazi, pentru a-L aştepta pe Iisus în lumină şi cu bucurie.
În Australia, deşi în decembrie nu e strop de zăpadă, locuitorii acestui continent s-au adaptat condiţiilor de mediu şi au impovizat un Moş cu o sanie trasă de opt... canguri!

Suedezi Jul, un pitic îmbrăcat în roşu
În Suedia, cea mai importantă zi din cadrul Sărbătorilor de Iarnă o reprezintă Ajunul Crăciunului. Suedezii pun mare preţ pe unitatea familiei, pe credinţă şi armonie. Pe masa festivă  îi aşteaptă preparate din şuncă, peşte şi fasole, iar în ziua de Crăciun se duc la biserică, mulţumindu-i Maicii Domnului pentru că ni l-a dăruit pe Hristos. Moşul poartă numele de Suedezi Jul, fiind reprezentat de un pitic cu barbă, îmbrăcat în roşu, despre care se spune că este mare amator de orez cu lapte, mâncarea tradiţională de Crăciun în Suedia.
În Liban, credincioşii reconstruiesc scena Naşterii Mântuitorului. Oamenii sădesc în ghivece boabe de grâu cu mai bine de o lună înainte de Crăciun, pe care le vor pune în Seara Sfântă sub bradul împodobit. Libanezii au cele mai multe ornamente legate strict de momentul Naşterii Domnului.

Cubanezii frig porcul pe cărbuni şi frunze de bananieri
Noche Buena, adică „Noaptea cea Bună” este Seara de Ajun, pe care cubanezii o sărbătoresc cu sfinţenie. Masa tradiţională de Crăciun este bogată în preparate din carne de porc, fasole neagră cu orez şi planta tradiţională Yucca, făcută piure. Familiile, numeroase de regulă, se reunesc şi sapă o groapă în pământ pe care o umplu cu cărbuni încinşi şi cu frunze de bananier în care vor frige porcul. Cubanezii se aşază în jurul mesei şi ascultă toată seara numai muzică tradiţională de Crăciun.
Filipinezii intră în spiritul Sărbătorii Naşterii Domnului cu nouă zile înainte de 25 decembrie. În fiecare zi, în Filipine, se organizează un teatru religios ce se termină cu colinde cântate de cei mici.

Pohntokawa, simbolul prosperităţii
Noua Zeelandă sărbătoreşte Crăciunul în stil... american. Masa tradiţonală este alcătuită din friptură de curcan, budincă de stafide şi salate reci. Totuşi, oamenii au ceva al lor, fără de care nu consideră sărbătoarea încheiată: prăjitura Pavlova, ce este preparată din bezea şi ornată cu kiwi, căpşuni şi frişcă. Mai mult, bradul ce se împodobeşte în Ajun se numeşte Pohntokawa, iar oamenii spun că cine nu are un astfel de brad va fi sărac în anul ce urmează.
Creştinii din India au grijă ca până la 25 decembrie să fie împodobiţi toţi pomii de mango şi bananierii. Bisericile sunt pline de flori (Crăciuniţe), iar bogaţii vin în Lăcaşul Sfânt pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi cu bani, cu mâncare şi cu îmbrăcăminte.

Săniuţa, pecetea Crăciunului la norvegieni
Încă de la începutul lunii decembrie, norvegienii pregătesc podoabele pentru brad, decorând totodată şi casa. Încheierea pregătirilor se semnalizează cu o coroniţă de brad aşezată deasupra uşii, astfel Moşul va şti că este aşteptat. Mai mult, în faţa casei se vor presăra paie şi câteva boabe de grâu pentru un an nou îmbelşugat. Pe masă trebuie să se găsească prăjiturele în formă de inimă, făcute de mame împreună cu copiii. În plus, tradiţia spune ca de Crăciun să se organizeze diverse jocuri şi întreceri pentru copii, cum ar fi săniuşul.

Copacii de lumină din China
Chinezii încep pregătirile din 22 decembrie, decorând copacii cu lampioane şi ornamente multicolore din hârtii în formă de ghirlande. Sub copăcei, fiecare membru al familiei aşază câte un ciorap, aşteptând darurile de la Moş Crăciun. Pomii de Crăciun din China se mai numesc pomi de lumină, iar Moşul poartă numele de Che Lao Ren.

Polonezii şi paiele de sub faţa de masă
Polonezii aşteaptă în Ajunul Crăciunului apariţia primei stele pe cer pentru a începe festinul. Înainte de a aşeza masa se trece un smoc de paie sub faţa de masă, pentru a-şi aminti că Iisus s-a născut într-un staul. Înainte de a gusta bucatele, membrii familiei rostesc rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu.
În Iran, creştinii sărbătoresc Micul Praznic, Crăciunul, după o perioadă de post. De la începutul lunii decembrie, iranienii se abţin să mănânce carne şi lactate, având diferite metode de a medita. În ziua de Crăciun primesc împărtăşanie, după care se aşază la masă şi mănâncă preparate din carne de pui. Din păcate, copiii din Iran nu ştiu cine este Moş Crăciun, dar se bucură de hăinuţe noi, pentru a-i prinde Anul Nou „înnoiţi”.