de Elena Şerban
- Au trecut 24 de ani de la tragedia Challenger
Au plecat la Ceruri, sperând că se vor întoarce pe Pământ. Nu a fost să fie. O piesă de la un propulsor, un ineluş, s-a opus. Şi cei şapte membri ai echipajului navetei spaţiale Challenger nu s-au mai întors niciodată. Nici la baza spaţială, nici la familiile lor. La 28 ianuarie se împlinesc 24 de ani de la tragedia navetei spaţiale Challenger. Zborul lor s-a frânt după numai 73 de secunde de la lansare!
Moarte în chinuri groaznice
Naveta s-a dezintegrat deasupra coastei statului american Florida. Dezastrul s-a produs după ce o piesă de la un propulsor al navetei a cedat la lansare. Motivul deteriorării acestei piese a fost vremea neobişnuit de rece înregistrată în noaptea lansării la baza spaţială.
Se pare că explozia navetei nu a fost urmată de decesul imediat al echipajului. După tragedie, multe voci au susţinut că cei şapte membri ai echipajului au murit abia după ce capsula în care se aflau s-a izbit cu o forţă uluitoare de apele oceanului.
A doua rachetă a NASA
Naveta spaţială Challenger a fost concepută pentru zborul pe orbită OV-099 şi a fost a doua navetă spaţială construită de NASA (Columbia). Prima misiune a început la 4 aprilie 1983. Naveta a reuşit să efectueze nouă misiuni complete, la cea de-a zecea survenind tragedia. Din cauza acestui accident, timp de doi ani şi jumătate, nicio navetă americană nu a mai realizat vreo misiune spaţială, până la lansarea navetei Discovery în anul 1988, în cadrul misiunii STS-26. Challenger a fost înlocuită de Endeavour, lansată pentru prima dată în 1992. Naveta a fost construită pe scheletul STA-099, ce nu a fost concepută iniţial pentru zborul spaţial. NASA a decis că era mai bine să recicleze acest schelet şi să construiască naveta Challenger.
Un echipaj ghinionist
Cei şapte membri ai echipajului care au vrut să ajungă la stele, dar au sfârşit în ocean au fost Michael Smith, Dick Scobee, Ronald McNair, Ellison Onizuka, Christa McAuliffe, Gregory Jarvis şi Judith Resnik.
Michael Smith, pasionat de bricolaj
Născut la 30 aprilie 1945, Michael reuşise să îmbine viaţa de familie cu cea profesională. Pilotul de pe Challenger era însurat şi avea trei copii. Smith era absolvent al Academiei Navale americane, având şi o specializare postuniversitară în inginerie aeronautică. De asemenea, comandantul avea la activ nu mai puţin de 4.300 de ore de zbor. În timpul liber, lui Michael îi plăcea să efectueze diverse lucrări de... bricolaj.
Dick Scobee, veteran al războiului din Vietnam
Specialist în inginerie aerospaţială, Dick Scobee avea 47 de ani la momentul tragediei. Cap de familie (avea un băiat şi o fată), Dick a fost ales să participe la misiunile NASA în 1978. A urmat apoi un an de antrenament intensiv. Demn de remarcat este că astronautul (cu peste 6.500 de ore de zbor la activ) a participat şi la războiul din Vietnam.
Ronald McNair, deţinător al centurii negre
În vârstă de 36 de ani, Ronald McNair a fost al doilea afro-american care ar fi trebuit să ajungă în spaţiu. El a fost admis ca astronaut la NASA datorită cunoştinţelor sale aprofundate în fizică. Tată a doi copilaşi în vârstă de 4 şi de 2 ani, Ron era unul dintre cei mai buni instructori de karate din SUA, fiind deţinător al centurii negre cu cinci dani.
Ellison Onizuka, vânător şi pescar
Al treilea specialist al echipajului, Ellison, s-a născut în Hawaii, din tată japonez şi mamă americancă. Inginer de profesie, era tată a doi copii. A servit în serviciul aerian american până în 1978, când a fost selectat în forţele NASA. Principalele metode de relaxare ale lui Ellison erau vânătoarea şi pescuitul.
Gregory Jarvis, amator de rafting
Inginer, chitarist, amator de rafting şi de ciclism. Cam aşa s-ar putea descrie în câteva cuvinte personalitatea lui Gregory Jarvis. Însurat cu Marcia G. Jarboe, Gregory nu avea copii. Jarvis, în vârstă de 42 de ani, era specializat în transporturi agabaritice.
Judith Resnik, astronaut pasionat
Astronaut de profesie, Judith a decis să-şi sacrifice viaţa personală pentru profesia pe care o iubea cu disperare. Femeie deosebit de frumoasă, Judith nu era măritată. Îndrăgostită de frumos şi de muzica clasică, de pian, instrument la care cânta de câte ori putea. Ea nu era la prima misiune spaţială, având la activ 114 ore şi 57 de minute în spaţiu.
Christa McAuliffe, cadru didactic
Printre cei şapte se numărau nu doar specialişti. Christa era o simplă profesoară în vârstă de 37 de ani, care ajunsese pe Challenger în urma unui concurs. Scopul concursului a fost acela de a-i atrage pe elevii, studenţii, dar şi pe profesorii americani către studiul spaţiului. Profesoara s-a luptat pentru un loc în naveta spaţială care i-a adus moartea cu alte 11.000 de cadre didactice.
Familiile membrilor echipajului au primit rămăşiţele celor dragi la 29 aprilie 1986, la trei luni de la producerea tragediei. Doi dintre membrii echipajului, Dick Scobee şi căpitanul post-mortem Michael J. Smith, au fost înmormântaţi la Cimitirul Naţional Arlington, în morminte individuale. Locotenent colonel Ellison Onizuka a fost îngropat la Cimitirul Naţional Memorial al Pacificului din Honolulu, Hawaii. Rămăşiţele neidentificate ale echipajului au fost înhumate într-un mormânt comun de la Monumentul Navetei Spaţiale Challenger, din Arlington.
- Prima rachetă lansată pe timpul nopţii;
- Prima navetă spaţială distrusă în timpul unei misiuni;
- Singura navetă ce nu a purtat sigla NASA!