de Elena Şerban

Constantin Brâncuşi este printre puţinii români cu care ne putem mândri peste hotare. Despre el putem spune că, deşi s-a născut în România, a cunoscut celebritatea în Franţa.

Oltean get-beget, a venit pe lume în Peştişanii Gorjului, la 19 februarie 1876.  Al cincilea copil al cuplului Nicolae şi Maria Brâncuşi, micul Constantin arată încă de mic talent artistic. Urmează Şcoala de Arte şi Meserii de la Craiova şi apoi Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. Cea mai cunoscută lucrare realizată în perioada facultăţii este „Ecorşeu”. Acest adevărat studiu al corpului omenesc este realizat cu ajutorul medicului Dimitrie Gerota. Detaliile vor face ca opera să fie multiplicată şi folosită în şcolile de medicină.

În 1904 pleacă pe jos la Paris. Se opreşte câteva luni la München, apoi îşi continuă călătoria spre capitala Franţei. Ambiţios, ca orice oltean, Brâncuşi este admis la Şcoala Naţională Superioară de Arte Frumoase. Invitat să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, afirmă: „La umbra marilor copaci nu creşte iarba”. Celebritatea sa trece Atlanticul, astfel că, în 1914, organizează prima sa expoziţie la New York. Americanii sunt încântaţi.

După instaurarea regimului comunist, el este criticat de Academia Republicii Populare Române. Supărat, se mută în Franţa, stat care-i şi oferă cetăţenia în 1952. Moare în 1957 la Paris, oraş care i-a oferit cele mai frumoase momente din viaţa sa.