de Elena Şerban

S-a născut la 14 martie 1879, într-o familie de evrei din oraşul german Ulm. Iniţial nu a dovedit aptitudini deosebite. De fapt, familia a avut impresia că ar fi retardat, pentru că nu a vorbit până la 3 ani. Apoi, creierul său parcă a explodat şi, încet, Albert a început să înţeleagă lumea mai bine decât toţi ceilalţi. La 12 ani a învăţat singur geometria euclidiană. La 16 ani a dat admitere la Universitatea Politehnică elveţiană, dar a picat. A fost admis anul următor, însă a rămas dezamăgit de cursuri.

Aici a cunoscut-o pe Mileva Marić, o colegă de care s-a îndrăgostit şi cu care s-a căsătorit, având împreună trei copii. În 1919 a divorţat de ea, luând-o de soţie, în acelaşi an, pe Elsa, verişoara lui, cu care a rămas până la decesul acesteia, în 1936.

În 1905 a revoluţionat lumea ştiinţifică prin publicarea lucrării „Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare”, ce punea bazele Teoriei Relativităţii. După 1919, meritele i-au fost recunoscute pe plan mondial, vizitele sale în orice ţară transformându-se în evenimente naţionale. În 1921 a primit Premiul Nobel pentru Fizică.

În 1933, după venirea lui Hitler la putere în Germania, s-a stabilit în SUA.
De altfel, de-a lungul anilor, a deţinut o grămadă de cetăţenii: de la cea germană, obţinută prin naştere, la cea elveţiană, austriacă, americană, el fiind chiar şi apatrid la un moment dat.

În 1952 i s-a oferit preşedinţia Israelului, dar a refuzat-o.

A decedat în 1955, în urma unui atac de cord. Înaintea incinerării, i s-a scos creierul, în speranţa că se va descoperi secretul inteligenţei sale.