de Mariana Borloveanu

- Să primim Lumina de la Ierusalim!

Lumina Sfântă este un adevărat miracol al Ortodoxiei. Acesta se derulează în fiecare an de Paştele Ortodox la Ierusalim. Deasupra Sfântului Mormânt se aprinde Sfânta Lumină, un foc se pogoară din cer şi se manifestă diferit de la un an la altul. Este un foc viu, ce nu arde în primele minute. Acesta este considerat de creştinii ortodocşi ca fiind o minune ce se întâmplă în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt, miraculoasa Lumină nefiind aprinsă de mână omenească.

Clopotul cel mare se trage singur
Procesiunea este fascinantă. Patriarhul cu sinodul şi toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, aşteaptă într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt. Totul în jur este cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toată biserica candelele sunt stinse. Clopotul cel mare de la Mormântul Domnului, făcut din aur, Îl plânge pe Mântuitor în Vinerea Sf. Paşte. Se trage singur, rar şi cu multă jale.

Se aprind 33 de lumânări
Sâmbătă dimineaţa se sting toate candelele atât la Mormântul Domnului, cât şi pe Golgota. În Mormânt rămâne doar puţină lumină, aceasta venind prin nişte gemuleţe mici. Mormântul Domnului este pecetluit de cu seara şi, abia după a treia înconjurare, se deschide uşa. Călugării rămân de strajă spre a păzi odoarele bisericii, iar, după Prohod, toată lumea se duce acasă, până sâmbătă pe la ora 11:00, când se revine la Sfântul Mormânt. Începând de la această oră, armata se îngrijeşte ca fiecare religie să ocupe locul care i se cuvine. Toţi cei de faţă sunt cuprinşi de o pace adâncă şi deodată intră 20 de mitropoliţi şi 400 de preoţi. Fiecare pelerin are în mână un buchet de 33 de lumânări, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului. Acestea sunt pictate cu Învierea Domnului Hristos.

„Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieşte!”
La orele prânzului vine şi Patriarhul, desculţ şi cu capul descoperit, îmbrăcat într-o cămaşă albă de mătase. Acesta este controlat de armată în faţa tuturor, ca nu cumva să aibă ceva de aprins asupra sa şi să se spună că a el a dat naştere Sfintei Lumini. Imediat, episcopii îl îmbracă. Pe la ora 13:00, Patriarhul se roagă în trei limbi: „Să ne rugăm să vină Sfânta Lumină!“. În momentul în care se termină rugăciunea de chemare, se aude în Biserică: „Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieşte“ - fiecare strigă în limba lui.

Patriarhul adună cu mâinile focul divin
Patriarhul stă în genunchi şi, exact când Vecernia ajunge la cântarea „Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc”, intră un nor albastru în biserică, la care nimeni nu se poate uita, pentru că orbeşte. Din nor fulgeră de trei ori, unul dintre ele ajungând drept la Mormântul lui Hristos. În momentul în care atinge piatra de pe Sfântul Mormânt, vata şi candelele se aprind singure. Patriarhul intră înăuntru, adună cu mâinile bumbacul de pe lespedea Sfântului Mormânt şi iese cu el afară la mulţime. Acesta, împreună cu diaconii şi cu havasii (soldaţii), merge prin mijlocul bisericii cu vasele cu lumină şi strigă: „Veniţi de luaţi Lumină!”. Mii şi mii de lumânări se aprind în acelaşi moment. Un strigăt de uimire cutremură toată suflarea şi aplauzele se răspândesc în văzduh. Celor care se află în balcoanele de sus li se aprind singure lumânările în mâini.

Mii şi mii de lumânări se aprind în acelaşi moment. Un strigăt de uimire cutremură toată suflarea şi aplauzele se răspândesc în văzduh. Celor care se află în balcoanele de sus li se aprind singure lumânările în mâini.