de Cristina Tache

- A opta minune a lumii, pierdută fără urmă

Proiectată de Prusia şi făcută cadou Rusiei, Camera de Chihlimbar este un simbol pentru relaţiile diplomatice exemplare dintre cele două ţări. Impresionanta construcţie a fost ridicată din chihlimbar şi alte pietre semipreţioase, care acum ar valora mai mult de 150 de milioane de dolari. Această „bijuterie” a dispărut fără urmă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, devenind una dintre cele mai vânate comori din lume.

Un moft împărătesc
În 1701, împăratul Prusiei Friedrich I de Hohenzollern a vrut să-şi satisfacă un moft - să aibă în palatul său o cameră cu pereţi îmbrăcaţi în chihlimbar. Arhitectul Andreas Schülter a primit sarcina să înfăptuiască acest capriciu. Ca urmare, în 1707, Gottfried Wolfram, un meşteşugar maestru în chihlimbar, a fost invitat la Copenhaga pentru a lucra la proiectul care a fost terminat în şase ani. În acest timp, Wolfram a fost înlocuit de Gottfried Turau şi Ernst Schlacht, iar părţile finalizate au fost mutate în Palatul Charlottenburg.

Cadou diplomatic extravagant
Impresionanta Cameră a fost dăruită în 1717 ţarului Rusiei, Petru cel Mare, de împăratul Friedrich Wilhelm I, ca un gest diplomatic, devenind totodată şi cel mai extravagant cadou oferit la acest nivel politic. A fost amenajată într-una dintre camerele Palatului de Iarnă din St. Petersburg abia în 1743, de designerul italian Bartolomeo Francesco Rastrelli. Acesta a modificat întreaga faţadă în stil Rococco, foarte la modă în acele vremuri.
Camera a putut fi vizitată pentru prima dată în 1746, fiind „găzduită” de Palatul de Iarnă până în 1755, an în care a fost mutată la reşedinţa de vară a ţarinei de la Tsarskoe Syolo. Deoarece încăperile palatului erau mult mai mari decât plăcile de chihlimbar, pereţii au fost umpluţi cu oglinzi şi mozaicuri din cuarţ, jad şi onix, aduse din Munţii Ural şi reprezentând cele cinci simţuri ale omului. În plus, a fost montat un candelabru cu 565 de lumânări a căror lumină se reflecta în pereţii şi pardoseala de chihlimbar, oferind un spectacol incredibil de lumină şi culoare.

Copia a fost inaugurată la Sankt Petersburg
Construcţia a fost încheiată în totalitate abia în 1913, fiind tapetată cu opt planşe, fiecare având câte 3,69 metri înălţime şi 1,5 metri lăţime.
În 1942, nemţii au mutat Camera în castelul din Krolewiec (Koenigsberg). În urma bombardamentelor Marii Britanii din 1944, au fost nevoiţi să o dezasambleze şi să o împacheteze în 27 de cutii, încercând să o transporte cu vaporul până în Germania. De atunci, urma acestei valori a fost pierdută şi, în ciuda căutărilor continue ale oamenilor de ştiinţă şi ale vânătorilor de comori, nu a fost găsită niciodată.
În jurul acestei dispariţii misterioase s-au născut mai multe teorii. Unii cred că în timpul transportului ambarcaţiunea s-ar fi scufundat în mare, alţii susţin că „minunea” a ars în timpul bombardamentelor, că s-ar afla în Thuringia într-o mină de argint abandonată sau că este ascunsă în malurile unei lagune din Marea Baltică.
Neputând să găsească toate plăcile pentru a reface Camera, specialiştii au început în 1980 să o reconstituie în Palatul Ecaterina după fotografii, amintiri, descrieri şi rămăşiţele existente. Încăperea a fost inaugurată de Vladimir Putin la împlinirea a 300 de ani de la înfiinţarea oraşului imperial Sankt Petersburg.
În 1997 a fost recuperată o bucată din plăcile originale de chihlimbar de la un avocat din Bremen, care intrase în posesia acestei valori cu ceva timp înainte. Piesa a ajuns într-un muzeu din Rusia.

- Măsura în total 1.080 de metri şi era tapetată cu foiţă de aur şi chihlimbar

Piatra care poartă în ea istoria lumii

Legenda spune că ambra sau chihlimbarul a apărut din corpul fiului Soarelui, Phaeton. Acesta a fost născut din dragostea astrului cu o pământeancă. Astfel, cunoscându-şi originile, el i-a cerut tatălui o dovadă de afecţiune. Soarele i-a dat lui Phaeton frâiele carului în care survola cerul. Fiul a scăpat carul de sub control şi a fost cuprins de flăcări. Pentru a salva Universul, Soarele a aruncat carul într-un râu, unde Phaeton s-a solidificat, dând naştere astfel chihlimbarului. Se spune că el iese la lumină sub forma bucăţilor mari de ambră în timpul solstiţiului de vară.
În realitate, chihlimbarul este o răşină translucidă, formată din mai multe specii fosilizate de pini, colorată în special în nuanţe de galben, care s-a format acum 50-60 de milioane de ani. În interiorul pietrelor se găsesc deseori şi fosile de animale sau vegetale, furnici, păienjeni, frunze şi alte resturi. Mai există varietăţi alb-lăptoase, verzi, brune, incolore, negre (ambra de Sicilia).