de Elena Şerban

- La data de 4 august se împlinesc 317 ani de când se bea şampanie

Nimeni nu şi-ar putea imagina acum o sărbătoare la care să nu se bea măcar o cupă cu şampanie. Zi de naştere, nuntă sau botez, parcă nu au niciun farmec fără licoarea care se crede că a fost inventată la data de 4 august 1693 de... călugărul benedictin Dom Pierre Pérignon.

Dom Pierre Pérignon s-a născut în 1638, în orăşelul Saint-Menehould, din provincia franceză Champagne. După moda vremii, tinerii care îşi dovedeau iubirea faţă de Dumnezeu alegeau să se călugărească. Aşa s-a întâmplat şi cu tânărul Pierre, care a devenit călugăr în ordinul benedictinilor pe când avea 19 ani. Primul lăcaş de cult în care a stat Pierre a fost Mănăstirea Saint-Vannes, din apropierea oraşului Verdun. După 11 ani, călugărul este mutat la Mănăstirea Hautvillers.

Şeful cramelor mănăstireşti
Conform obiceiului, fiecare călugăr avea o îndeletnicire specifică, aşa că lui Dom Pérignon i s-a trasat sarcina de a se ocupa de viile şi de vinurile mănăstirii. Totul a fost pe placul său. Astfel, în timpul în care era la „şefia” cramelor, producţia de vinuri a mănăstirii a crescut considerabil. Mai mult, călugărul nu s-a limitat doar la a îmbunătăţi producţia viilor, ci a şi creat noi soiuri de băuturi pe bază de struguri.
Datorită capacităţilor sale deosebite, Pérignon a rămas să conducă partea viticolă a mănăstirii până la moartea sa din 14 septembrie 1715.
Ca o dovadă de mulţumire, conducerea mănăstirii a decis ca Dom Pierre Pérignon să fie îngropat într-un mormânt care era destinat doar călugărilor de rang superior sau stareţilor.

Ideile călugărului
Dom Pierre Pérignon nu a fost prima persoană care a încercat să producă un vin spumant. În ciuda încercărilor repetate efectuate de predecesorii săi, vinul spumant produs până atunci nu avea stabilitate. Mai precis, dioxidul de carbon care se degaja din vinul spumant spărgea sticlele în care era depozitat peste iarnă. Astfel, din cauza refermentaţiei, vinul „nu mai prindea” primăvara.
Călugărul Perignon a realizat că pentru a obţine un vin spumant trebuie să găsească o metodă prin care să oprească refermentarea.
A muncit şi a experimentat. A combinat soiuri de struguri. A folosit soiuri mai dulci sau mai puţin dulci, cu boabe mari sau mici, cu pieliţe tari sau fine. Până la urmă a reuşit. Astfel, conform unui tratat scris în 1718 de Canon Godinot, după ideile lui Dom Pérignon, strugurii folosiţi pentru şampanie trebuie să fie perfect curăţaţi, fără putreziciuni, să fie striviţi cu ajutorul unor prese, şi nu cu picioarele.
De asemenea, recolta strugurilor pentru şampanie trebuia să se facă dimineaţa, pe răcoare, în zilele umede.
Un alt factor important, de la care Dom Pérignon nu se abătea, era acela că nu folosea niciun fel de ingrediente ajutătoare. Dacă ar fi după moda actuală, s-ar putea spune că prepara o şampanie „bio”.
În ciuda faptului că lui Dom Pierre i se atribuie paternitatea şampaniei, în realitate există date ştiinţifice care atestă că inventatorul acestei miraculoase băuturi este un om de ştiinţă şi fizician englez, Christopher Merret.

-l Băutura poartă numele de şampanie după regiunea franceză din care provenea Dom Pierre Pérignon: Champagne