de Elena Şerban

Dacă ar mai fi trăit, Toma Caragiu ar fi împlinit 85 de ani. Născut la 21 august 1925, într-o familie de aromâni, originară din Grecia, Toma s-a mutat împreună cu părinţii la Ploieşti, în copilărie. După ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Drept, dar a renunţat în scurt timp la ea pentru Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În perioada studenţiei a jucat în „Brigada culturală Prahova”. Debutul pe o scenă profesionistă s-a produs în 1948, la Studioul Teatrului Naţional, când a interpretat rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado”. În 1953 a fost numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care a deţinut-o până în 1965, când s-a transferat la Teatrul Bulandra din Bucureşti.

Toma s-a căsătorit în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar, dar relaţia lor nu a durat decât zece ani. În această perioadă, cei doi au adoptat o fetiţă de 3 ani, Maria (Doina) Caragiu. La un an de la divorţ, artistul s-a însurat cu actriţa Elena Bichman, fosta soţie a dramaturgului Paul Ioachim, care i-a fost alături marelui actor până la decesul acestuia. Toma a murit în timpul cutremurului din 4 martie 1977, când imobilul în care locuia (blocul Continental din Capitală) s-a prăbuşit. Actorul, care era împreună cu regizorul Alexandru Bocăneţ, a încercat să fugă pe scări, însă acestea s-au rupt din cauza seismului.

De-a lungul carierei a jucat în 34 de filme şi 124 de piese de teatru, dar a rămas în memoria publicului larg pentru roluri uriaşe precum cele din seria BD, „Actorul şi sălbaticii”, „Gloria nu cântă” sau „Haiducii.