de Elena Şerban

Un chinez în vârstă de doar 23 de ani a şocat juriul unui concurs de talente din China după ce a interpretat, la pian, o piesă destul de dificilă scrisă de Richard Clayderman. Până aici nimic deosebit, însă protagonistul nu are... mâini.

Infirm de la vârsta de 10 ani
Liu Wei şi-a pierdut ambele braţe în urma unui accident, când avea doar 10 ani. Băieţelul de atunci se juca alături de alţi puşti de vârsta sa şi s-a electrocutat. „În câteva secunde viaţa mea s-a schimbat total”, a declarat tânărul la concursul „China’s Got Talent” („China are talent”). „Am avut de ales între a muri şi a avea o viaţă frumoasă. Am ales viaţa frumoasă. Nu înţeleg de ce oamenii cred mereu că traiul meu este oribil doar pentru că nu am braţe. Sunt un om fericit, care are o existenţă interesantă, la fel ca toţi ceilalţi tineri”, a mai spus Liu Wei, pentru publicaţia Shanghai Daily, după concurs.
Tânărul chinez a început să ia lecţii de pian la vârsta de 19 ani. Primul său profesor a renunţat însă la scurt timp, considerând că nimeni nu poate să cânte la pian cu degetele de la picioare. Liu nu s-a dat însă bătut. Acum are un repertoriu limitat, din cauza dimensiunilor reduse ale degetelor de la picioare, însă, în ciuda acestui lucru, a impresionat publicul prezent în studioul unde era înregistrată emisiunea „China’s Got Talent”, interpretând, la începutul lunii august, piesa „Mariage d’amour”, de Richard Clayderman.

„Îmi folosesc picioarele pentru a face diverse lucruri”
Iată ce a declarat Liu la concurs: „Numele meu e Liu Wei şi sunt din Beijing, China. Visul meu este să activez în industria muzicală şi să fiu un producător muzical de top. Când aveam 10 ani mi-am dat seama cât de fragilă este viaţa. Poate fi distrusă în doar câteva secunde. Îmi amintesc şi acum când, accidental, am suferit un şoc electric în timp ce mă jucam cu prietenii. După 45 de zile în care medicii m-au catalogat drept o situaţie critică din punct de vedere medical, mi-am recăpătat cunoştinţa. Însă, preţul a fost foarte mare, am gândit eu atunci. Îmi pierdusem braţele. După ce am aflat, am izbucnit instantaneu în lacrimi. Mi-am dat seama ce înseamnă asta, în ciuda faptului că eram doar un copil. Prima întrebare pe care am pus-o atunci a fost adresată părinţilor mei, care plângeau în jurul meu: «Cum o să mai mănânc?» Ei mi-au spus că ar trebui să exersez singur, pentru că altfel, atunci când ei vor îmbătrâni sau vor muri, nimeni nu va mai fi aproape să aibă grijă de mine. De atunci, mama mi-a spus mereu că nu sunt cu nimic diferit de alţii. Şi de aceea întotdeauna simt că nu s-a schimbat nimic, că sunt la fel ca orice tânăr de vârsta mea. Îmi folosesc picioarele pentru a face lucruri pe care voi, ceilalţi norocoşi, aşa cum eram şi eu, le faceţi cu mâna. Mama nu se aşteaptă să fac prea multe în viaţă, în ciuda declaraţiilor sale optimiste. Vrea doar să am un trai sănătos şi fericit. Dar, în ceea ce mă priveşte, ce pot face eu pentru părinţii mei este să încerc să am succes. Să realizez ceva. Atunci când am intrat în această competiţie, scopul meu a fost să termin în primii trei, pentru ca mama să fie cât se poate de mândră de fiul său”.

„Repetând, am avut zgârieturi şi crampe”
Membrii au fost impresionaţi de curajul şi de talentul lui Liu. Pentru o mai bună acurateţe a situaţiei, vă vom prezenta exact dialogul purtat între ei şi tânăr:

Juriul: Chiar ne întrebam de ce au aşezat pianul în felul acela. Pentru ca tu să îl foloseşti…
Liu Wei: Cu picioarele.

J.: Să cânţi la el cu picioarele?
L.: Da. (Juriul aplaudă, la fel şi sala, şocată)

J.: Cât de dificil ţi-a fost să înveţi să cânţi la pian în aceste condiţii?
L.: Foarte, foarte greu. Dar nu m-am dat bătut.

J.: Te-ai rănit cumva?
L.: Da, repetând, am avut zgârieturi şi crampe.

J.: Şi noi ne răneam când cântam la pian. Dar tu foloseşti picioarele...
L.: Cred că pianul este hobbyul meu şi insist asupra lucrurilor pe care vreau să le fac.

J.: Să te vedem cântând. (După audiere, juriul s-a arătat mai mult decât surprins plăcut de prestaţia lui Liu)
J.: Totuşi, cum poţi face asta? Cum poţi cânta la pian fără mâini? Chiar şi cu mâinile e nevoie de ani să înveţi să cânţi...
L.: Am constatat de-a lungul anilor că am doar două opţiuni în viaţă: să mor acum (n.r. - imediat după accident) sau să am o viaţă minunată. Nu există nicio regulă care să spună că la pian se poate cânta doar cu mâinile.

J.: Să ne uităm la Liu, să îi ascultăm muzica şi cred că toate plângerile şi insatisfacţiile noastre, ale tuturor trebuie anulate. Uitaţi-vă la acest tânăr şi veţi vedea cum atinge sufletul oamenilor. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să nu se mai plângă de neplăcerile vieţii. După cum ai spus şi tu, Liu, să trăim o viaţă minunată! Mulţumim!
Tu eşti talentul dintre talente. Cred că cei cu adevărat înzestraţi de la natură ar trebui să îşi petreacă viaţa demonstrând talentul lor, nu doar arătând câte ceva. Ne simţim atât de mişcaţi de ceea ce ai tu de oferit şi noi, cei care avem copii, vom arăta prestaţia ta copiilor noştri. Mulţumim pentru că ne-ai adus o muzică atât de frumoasă şi, mai ales, pentru ce ai putut să demonstrezi! Tu eşti adevăratul talent din acest concurs. Nu am putea folosi nişte cuvinte simple precum „Da” (n.r. - semnul că un participant din concurs trece într-o etapă superioară) ca să judecăm evoluţia ta. În schimb, ar trebui să te binecuvântăm. Aşadar, mulţumim!!

„Am avut de ales între a muri şi a avea o viaţă frumoasă. Am ales viaţa frumoasă“

Comparat cu Susan Boyle

Liu Wei a fost selecţionat printre cei 40 de finalişti ai acestei emisiuni-concurs şi a fost comparat cu scoţiana Susan Boyle, devenită un adevărat star mondial după ce a interpretat o arie din „Mizerabilii”, în cadrul emisiunii „Britain’s Got Talent”.

Înregistrarea evoluţiei lui Liu a fost vizionată de peste 1.600.000 de ori pe YouTube şi pe alte site-uri chineze