de Elena Şerban

A fost considerat unul dintre cei mai iubiţi, deşi puţin înţeleşi, dramaturgi europeni, a inventat teatrul absurdului şi a scris majoritatea operelor sale în limba franceză. Eugen Ionescu (sau Eugene Ionesco - după cum era cunoscut de francezi), autorul celebrelor piese „Cântăreaţa cheală”, „Rinocerii” şi „Scaunele”, s-a născut la 26 noiembrie 1909, dintr-o mamă franţuzoaică şi un tată oltean. La vârsta de 4 ani a plecat în Franţa, unde a rămas până în 1924, când părinţii săi au divorţat. Îndemnat de tată, a urmat Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti şi Facultatea de Litere din Bucureşti. La absolvirea cursurilor universitare a fost numit profesor de franceză la Cernavodă şi apoi a fost transferat la Bucureşti.

În 1936 a decis că e cazul să se căsătorească şi a făcut acest lucru cu Rodica Burileanu. În 1938 a plecat la Paris ca bursier, dar a fost numit şi ataşat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. La aproape opt ani de la nunta cu Rodica, Eugen Ionescu a devenit tată. Fiica sa, Marie France Ionesco, a venit pe lume la 26 august 1944.
După război a decis să se stabilească definitiv în Franţa. Chiar dacă la început a fost obligat să lucreze ca şi corector tipografic, între timp operele sale au început să placă publicului. Recunoaşterea talentului său de scriitor a venit în 1970, când a fost ales membru al Academiei Franceze şi a primit Marele Premiu Austriac pentru Literatură Europeană.
Marele dramaturg a murit în 1994, la 28 martie, şi a fost înmormântat la Cimitirul Montparnasse.