de Elena Şerban
- La 16 februarie se împlinesc 52 de ani de când Fidel Castro a preluat puterea în Cuba
Luna februarie a anului 1959 este cea în care Cuba şi-a schimbat complet orientarea politică. A devenit primul stat comunist din emisfera vestică. Vinovat de această modificare a fost Fidel Castro, care a ajuns atunci premierul Cubei. Tot în februarie, dar în 2008, Fidel a renunţat, oficial, la putere.
A răsturnat o dictatură şi a preluat puterea
Titlul de prim-ministru al Cubei i-a revenit lui Fidel Castro după ce l-a înlocuit, în această postură, pe Jose Miro Cardona. Până în februarie 1959, statul cubanez fusese condus de Fulgencio Batista, însă Castro a răsturnat dictatura acestuia şi, după ce a preluat puterea, „El Lider Maximo” a naţionalizat industria, a colectivizat agricultura şi a expropriat marii proprietari de pământuri. Deşi a impus politici şi legi despre care a crezut că vor folosi populaţiei, mulţi cubanezi au fugit în SUA. Pentru că Guvernul de la Washington pusese embargo statului din Caraibe, Cuba a devenit din ce în ce mai dependentă de URSS.
Analfabetism redus la minimum
Tot în perioada în care Castro s-a aflat la conducerea Cubei, educaţia şi sistemul sanitar din acest mic stat au fost la îndemâna tuturor cubanezilor. Indiferent de cât erau de săraci, locuitorii insulei au fost învăţaţi să scrie şi să citească. Mai mult, fiecare copil cubanez avea asigurat, gratuit, laptele până la vârsta de 6 ani. Drept recunoştinţă, Castro a devenit primul şef de stat care a primit medalia „Sănătate Pentru Toţi” de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 1988.
„El Lider Maximo” şi cultul personalităţii
La fel ca majoritatea şefilor de state comuniste, şi în Cuba, în jurul lui Fidel, s-au creat adevărate reţele, care fac în aşa fel încât istoricul lider să fie în centrul atenţiei. Dacă în România portretul fostului şef de stat Nicolae Ceauşescu veghea fiecare clasă şi fiecare manual, în Cuba se pare că nu a fost chiar aşa. Castro a apărut doar de două ori pe timbrul cubanez - în 1974, cu ocazia vizitei lui Leonid Brejnev, şi în 1999, la sărbătorirea a 40 de ani de la Revoluţie.
Acuzat de tortură
Regimul lui Fidel Castro a fost acuzat, frecvent, de abuzuri la adresa drepturilor omului, în special tortură, încarcerare arbitrară, procese nedrepte şi execuţii fără judecată. Havana a mai fost acuzată de lipsa libertăţii presei, de scoaterea în afara legii a oricărei opoziţii şi de faptul că împiedică organizarea de alegeri libere şi democratice.
Relaţiile cu SUA s-au stricat
Iniţial, Statele Unite au recunoscut Guvernul de la Havana. Lucrurile s-au schimbat însă după ce dictatorul a decis exproprierea proprietăţilor americane. La un an după preluarea puterii de Guvernul Fidel Castro a fost semnat un acord cu URSS, prin care Cuba cumpăra petrol de la colosul comunist.
Deoarece rafinăriile deţinute de americani pe teritoriul cubanez au refuzat să proceseze petrolul, au fost expropriate. Acela a fost momentul în care SUA au rupt relaţiile cu Cuba. La 17 aprilie 1961 au avut loc debarcările nereuşite ale americanilor din Golful Porcilor, care au fost înfrânte de armata cubaneză.
Criza rachetelor
Un alt moment de cotitură în relaţiile cubanezo-americane s-a desfăşurat în 1962. După ce a discutat cu liderul sovietic Nikita Hruşciov, Castro a acceptat plasarea rachetelor sovietice pe teritoriul Cubei, cu ţinta SUA. Avioanele americane au descoperit instalaţiile la 15 octombrie 1962. La 22 octombrie, SUA au anunţat public acest lucru şi au impus embargoul (numit „carantină“), pentru a opri navele sovietice. Hruşciov a renunţat la rachete în schimbul retragerii în secret a celor americane din Turcia şi promisiunea de a nu invada insula.
Candidat pentru Partidul Ortodox
Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926, într-o bogată familie de fermieri. Absolvent al Facultăţii de Drept, a devenit candidat pentru un loc în Parlament din partea Partidului Ortodox. Lovitura de stat a lui Batista l-a dat jos pe Carlos Prío Socárras, şi alegerile au fost anulate. Castro l-a acuzat pe Batista de violarea Constituţiei în tribunal, dar petiţia a fost ignorată. În schimb, el a atacat „Barăcile Moncada” la 26 iulie 1953, însă a fost arestat şi condamnat la 15 ani de închisoare. Eliberat în mai 1955, a plecat în exil în Mexic şi SUA, unde a format „Mişcarea 26 Iulie”. A revenit în Cuba, clandestin, şi a început să lupte pentru a-l da jos pe Batista. Prima acţiune a avut loc în provincia Oriente la 2 decembrie 1956. Eşec. Doar 16 din cei 81 de atacatori au reuşit să scape şi s-au ascuns în munţi. Printre supravieţuitori s-au aflat şi Ernesto „Ché” Guevara, Raúl Castro (fratele lui Fidel) şi Camilo Cienfuegos. La 24 mai 1958, Batista a trimis 17 batalioane împotriva lui Castro, însă acestea au fost înfrânte, din cauza moralului scăzut şi a numărului mare de dezertori. La 1 ianuarie 1959, Batista a fugit din ţară, iar forţele lui Castro au cucerit Havana.
După aproape 50 de ani de la acel moment, la 19 februarie 2008, Fidel Castro a declarat oficial că renunţă la putere.
Fidel a fost unul dintre cei mai discreţi politicieni în ceea ce priveşte viaţa personală. Printre puţinele lucruri care se ştiu despre el se numără faptul că, de foarte mulţi ani, e însurat cu Dalia Soto del Valle, cu care are cinci copii, dar şi mai mulţi nepoţi. Toţi cei cinci poartă nume ce încep cu litera A: Angel, Antonio, Alejandro, Alexis şi Alex, deoarece Castro este un mare admirator al lui Alexandru cel Mare. Cuplul Fidel-Dalia trăieşte în zona vestică a Havanei, într-o locuinţă modestă. Singurul lux pe care l-a acceptat fostul lider de la Havana este un uriaş televizor cu plasmă. Motivul? Iubeşte să privească la acest tv ştirile internaţionale.
Fidelito Castro este numele primului copil al lui Fidel. În vârstă de 60 de ani, el este rodul iubirii dintre „El Lider Maximo” şi prima sa soţie, Mirta Diaz-Balart. El mai are o fiică, Alina Fernandez, dintr-o relaţie nelegitimă. Alina trăieşte în SUA şi este unul dintre cei mai mari critici ai regimului de la Havana. Şi totuşi nu aceştia sunt toţi copiii lui Fidel Castro. El mai are alţi doi urmaşi: Jorge Ángel Castro, născut de o femeie al cărei nume nu e cunoscut de opinia publică, şi Francisca Pupo (născută în 1953), rezultat al unei relaţii de o noapte.