de Elena Şerban

Născut în prima zi a lunii martie a anului 1837, Ion Creangă este unul dintre cei mai iubiţi scriitori din literatura noastră. El a reuşit să intre în inima românilor datorită stilului colocvial folosit în scrierile sale. Viaţa scriitorului este perfect povestită în volumul autobiografic „Amintiri din copilărie”. Menţionăm câteva date care l-au marcat pe Creangă: anul 1859, în care termină Seminarul de la Socola, căsătoria cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica „40 de Sfinţi”, din Iaşi, şi hirotonisirea la Biserica „Sfânta Treime”. Însă un an care l-a marcat pe Creangă toată viaţa sa este 1871, când este acuzat de erezie şi silit să părăsească preoţia, „până va da probe de îndreptare”.

După ce divorţează de Ileana obţine custodia fiului său, Constantin. Şi pentru că băiatul avea nevoie de o femeie care să îl îngrijească, Ion Creangă o angajează pe Tinca Vartic, alături de care va trăi toată viaţa, fără să se căsătorească.

Cariera artistică a lui Nică a lui Ştefan a Petrii ia avânt abia după ce, în 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu. Dintre scrierile lui Creangă merită amintite: „Povestea lui Harap-Alb”, „Capra cu trei iezi”, „Povestea porcului”, „Punguţa cu doi bani” sau „Povestea poveştilor”.

Scriitorul a murit în noaptea de Revelion 1889-1890, la scurt timp de la decesul prietenului şi mentorului său Mihai Eminescu.