de Elena Şerban

În urmă cu 58 de ani, la 5 martie 1953, omenirea a răsuflat uşurată. Unul dintre cei mai cruzi oameni din lume, acuzat de moartea directă sau indirectă a milioane şi milioane de oameni, a decedat. Este vorba despre Iosif Vissarionovici Djugaşvili-Stalin.

Mort în urma unei beţii?
Oficial, decesul lui Stalin, fost şef al Uniunii Sovietice, a fost cauzat de o hemoragie cerebrală. În fapt, hemoragia a survenit în urma unei straşnice beţii. Noaptea de 1 martie 1953 nu era prima în care Stalin chefuia alături de Lavrenti Beria (şeful Poliţiei sovietice şi omul care ducea la îndeplinire toate execuţiile pe care le ordona Stalin), de Nikita Hruşciov (viitorul lider sovietic), dar şi de Gheorghi Malenkov (fost premier al URSS). Doar că de data aceasta, probabil şi din cauza vârstei destul de înaintate a lui Stalin (73 de ani), beţia s-a prelungit nu cu o mahmureală, ci cu o... hemoragie cerebrală, dar care nu l-a omorât pe loc, ci a stat patru zile în comă.
După deces, corpul lui Stalin a fost îmbălsămat şi mumificat. Apoi, a fost păstrat până în 1961 în Mausoleul lui Lenin, şi ulterior îngropat lângă Zidul Kremlinului.

Se suspectează otrăvirea
Fiind toată viaţa un personaj controversat, nici moartea lui Stalin nu avea cum să fie clară. Astfel, de-a lungul timpului, au existat o serie de oameni care au declarat că „marele conducător”, aşa cum îi plăcea să i se spună, ar fi fost asasinat. Unul dintre oamenii care s-a sugerat că l-ar fi omorât pe Stalin a fost chiar Beria. Într-un volum de memorii, fostul ministru sovietic, Viaceslav Molotov, scria că Beria s-ar fi lăudat în faţa lui că a scăpat Rusia de Stalin. De asemenea, în 2003, un grup mixt de cercetători ruşi şi americani a făcut o afirmaţie surprinzătoare: Stalin a băut o soluţie de otravă de şobolani. Dacă vreuna dintre aceste afirmaţii este adevărată se va putea stabili doar dacă cineva va decide autopsia cadavrului.

Fiu de cizmar
Iosif Vissarionovici Djugaşvili s-a născut la 21 decembrie 1879, în localitatea georgiană Gori. Tatăl său, Vissarion Ivanovici Djugaşvili, un cizmar crud şi beţiv, nu a fost deloc alături de Iosif în copilăria acestuia. Cea care l-a ajutat şi care l-a susţinut a fost mama sa, Ekaterina Geladze, care nu a ezitat să spele podele sau haine la diverse familii doar pentru a-şi creşte copilul. Una dintre aceste familii era cea a lui David Papismedov, un evreu care l-a îndrăgit foarte tare pe micul Iosif. De altfel, i-a dăruit copilului primele cărţi, care i-au deschis lui Iosif apetitul pentru cunoaştere. Deşi sărac, nu s-a lăsat impresionat de colegii săi de şcoală mai bogaţi şi, în scurt timp, a devenit cel mai bun din şcoala sa.
Datorită rezultatelor sale, la 14 ani a primit o bursă la Seminarul Teologic din Teflis. Se întâmpla în 1894. O dată cu mutatul la Teflis, tânărul a luat contact cu mişcarea socialistă, care a devenit mai târziu comunistă. În perioada 1902-1917 a fost exilat de mai multe ori în Siberia, acuzat că încerca să convertească oamenii la comunism, însă de fiecare dată a reuşit să scape. În 1913, Iosif Vissarionovici a renunţat la numele de familie în favoarea celui de Stalin (Omul de oţel).

Ascensiune rapidă în vârful puterii
Se pare că decizia de a-şi schimba numele a fost mai mult decât benefică. Ferm convins că numele „Omul de oţel” se potriveşte doar unei persoane dure şi fără scrupule, Stalin s-a transformat încet-încet într-unul dintre cei mai cruzi oameni.
După ce, în 1912, a fost ales în Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic, a început ascensiunea. La început înceată, apoi, de-a dreptul fulminantă. În doar zece ani a devenit secretar general al Partidului Comunist, post iniţial neimportant, dar transformat de el în cea mai puternică funcţie. După decesul lui Lenin nimic nu l-a mai oprit şi a devenit conducătorul URSS. Şi al mai bine de jumătate de Europă.

A făcut şi fapte bune
Chiar dacă sunt multe lucruri rele ce i se pot imputa lui Stalin, există şi unele bune. Cel mai important dintre ele, industrializarea rapidă a Rusiei. Apoi, colectivizarea. Graţie primelor două planuri cincinale, Rusia s-a transformat într-unul dintre statele puternice ale lumii. Un alt lucru cu care Stalin s-a mândrit şi cu care a ajuns rapid în inimile ruşilor de rând a fost accesul gratuit al maselor la serviciile medicale. De asemenea, din dorinţa de a creşte mândria ruşilor, a apelat la următoarea stratagemă: a atribuit oamenilor de ştiinţă ruşi patentul unor invenţii realizate de alte persoane. Astfel, ruşii au fost convinşi multă vreme că becul electric a fost inventat de Iablocikov, şi nu de Thomas Edison, că radioul a fost creat de Popov, şi nu de Marconni, şi tot aşa.

Atrocităţile sale au şocat lumea
Orice medalie are şi revers. În timp ce oamenii săraci se bucurau de beneficiile comunismului, intelectualii au avut foarte mult de suferit. Convins că ar putea să fie contrazis în tezele sale mai ales de oamenii cu carte, Stalin a decis să epureze intelectualitatea. Astfel, la 5 martie 1940, liderul sovietic a semnat asasinarea a nu mai puţin de 25.700 de intelectuali. Alte milioane de oameni au fost ucişi sau trimişi în lagărele de muncă forţată. Tot Stalin a fost cel care a redesenat harta populaţiilor din Uniunea Sovietică, redistribuind popoarele. Astfel, milioane de polonezi, nemţi, turci sau lituanieni au fost mutaţi din zonele natale în republicile din Asia Centrală.

A refuzat să îşi salveze fiul

Faptul că nu a avut o familie foarte fericită - tatăl său îi bătea crunt pe el şi pe mama sa - nu l-a împiedicat pe Stalin să nu îşi întemeieze una. De aceea, s-a căsătorit în 1903 cu Ekaterina Svanidze, o georgiancă frumoasă care i-a născut un băiat. Ekaterina a murit la doar patru ani de la căsătorie. Băiatul celor doi, Iakov, nu a găsit calea cea mai bună pentru a ajunge la inima celebrului său tată. Ofiţer al Armatei Roşii în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, Iakov a fost luat prizonier de nemţi. Există o legendă conform căreia aceştia au cerut un grup mare de ofiţeri în schimbul fiului, dar Stalin ar fi refuzat oferta. La scurt timp, Iakov a murit electrocutat, după ce s-a aruncat pe gardul care înconjura lagărul.
Stalin nu s-a dat bătut în ceea ce priveşte familia. A mai încercat o dată, în 1919. Cea care i-a devenit a doua soţie a fost Nadejda Allilueva (19 ani), fiica unui fost revoluţionar comunist. Nici de data aceasta nu a fost cu noroc. Şi a doua sa soţie a murit în 1932. Deşi s-a spus că decesul a fost cauzat de o boală, se ştia că femeia a decis să se împuşte în urma unei dispute cu soţul său. Cu a doua sa soţie, Stalin a avut doi copii: un băiat (devenit ofiţer şi decedat din cauza alcoolismului) şi o fiică, Svetlana, care a emigrat în SUA în 1967.

Ştiaţi că...
...municipiul Braşov s-a numit, între anii 1950-1960, oraşul Stalin?
...Stalin a apărut pe coperta celebrei reviste americane Time?
...liderul sovietic este considerat întemeietorul cultului personalităţii, numele său fiind introdus chiar în imnul URSS?