de Elena Şerban

La 9 septembrie 1828 s-a născut în familia unui conte rus unul dintre cei mai mari scriitori ruşi, Lev Tolstoi. Reprezentant de seamă al vârstei de aur a literaturii ruse, Tolstoi a marcat toţi scriitorii care l-au succedat. De altfel, drept dovadă a recunoaşterii meritelor sale în domeniul literar, şi nu numai, efigia lui Lev Tolstoi a fost marcată pe o monedă rusească din aur.

Copilăria micului Lev a fost marcată de decesul mamei, pe când viitorul scriitor avea doar 2 ani.

În anul 1837, întreaga familie s-a mutat la Moscova, pentru a înlesni copiilor continuarea studiilor în instituţiile de învăţământ superior. Încet-încet, copiii s-au obişnuit cu viaţa de oraş. În acelaşi an, tatăl lor a murit, iar orfanii au fost luaţi sub tutela contesei Osten-Saken, sora mai mare a tatălui lor. Nu după mult timp însă, moare şi contesa, iar copiii au trecut sub tutela contesei Iuşkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi şi soţia guvernatorului oraşului Kazan. În urma acestor evenimente, copiii s-au mutat în Kazan. Lev, care avea 13 ani, a început să studieze limbile turcă, arabă şi tătară, împreună cu profesorul său particular.

A început studii universitare de drept şi de limbi europene, însă a renunţat la ele, fiind mai preocupat de viaţa socială.

În 1851, din dragoste de ţară, a decis să se înroleze în armata rusă, perioadă în care îşi începe cariera de scriitor. Primul roman, „Copilăria”, a fost trimis unei reviste literare, al cărei redactor-şef a recunoscut talentul scriitoricesc al lui Tolstoi. În 1854 a petrecut un an la Bucureşti. Doi ani mai târziu, nemulţumit de viaţa militară, a demisionat din armată.

Când avea 34 de ani a decis să se căsătorească însă cu fiica unui medic. Viaţa fericită de familie i-a oferit toate condiţiile pentru cariera de scriitor. Este prolific şi în viaţa de familie (tată a 12 copii), dar şi în carieră. Romanele scrise atunci, „Anna Karenina”, „Război şi pace”, „Învierea”, „Biserica”, au devenit definitorii pentru cariera lui Lev.

Din cauza romanului „Biserica”, scriitorul a fost excomunicat de Biserica rusă. În aceste condiţii, s-a mutat la moşia natală, Iasnaia Poliana, unde a stat până la decesul său, la 7 noiembrie 1910.