de Nicoleta Ghighilicea

- Foarte mulţi oameni sunt diagnosticaţi în fiecare an cu simptome incredibile cauzate de factori aparent normali

Aproape 40 de pelerini care vizitează Oraşul Sfânt sunt internaţi în spital în fiecare an, pentru că au halucinaţii religioase. Printre cele mai cunoscute sindroame care ne afectează sunt şi cele denumite după oraşele în care au apărut: Ierusalim, pentru turiştii care se cred personaje biblice; Paris, când străinii sunt dezamăgiţi de oraşul la care au visat; Stockholm, pentru prietenia dintre ostatici şi răpitori; Florenţa sau Stendhal, când cei care privesc o operă de artă cad în extaz.

Halucinaţii religioase
Orice creştin îşi doreşte ca măcar o dată în viaţă să meargă în Ţara Sfântă, pe urmele paşilor lui Iisus Hristos, acolo unde Mântuitorul s-a născut şi a învăţat, unde a făcut minuni şi a suferit, unde a fost răstignit, a înviat şi apoi s-a înălţat la Ceruri. Vizitarea Ierusalimului poate aduce însă unor turişti, mai ales celor care sunt instabili psihic, sentimente de exaltare ce conduc la halucinaţii religioase şi la idei obsesive. Pelerini din diferite colţuri ale lumii ajung să creadă că sunt personaje din Biblie şi că au o importantă misiune divină atunci când văd aceste locuri sfinte.
Oamenii de ştiinţă nu s-au pus de acord dacă este o nouă boală sau este manifestarea unei psihoze deja cunoscute. Un studiu publicat de un grup de cercetători în prestigioasa publicaţie „Jurnalul Britanic de Psihiatrie” vorbeşte despre trei forme ale Sindromului Ierusalim, iar cea mai cunoscută are următoarele etape: la început, pelerinul devine agitat, nervos, tensionat şi simte nevoia să se despartă de grupul său ca să viziteze oraşul singur; apoi are obsesia de a face baie pentru a fi curat şi pur, de a-şi tăia unghiile la mâini şi la picioare. Din cearşafurile de la hotel îşi confecţionează un veşmânt lung şi alb, ca o togă. Astfel îmbrăcat, turistul simte nevoia să recite psalmi şi versete din Biblie şi să cânte imnuri religioase cu voce tare. Pe urmă pleacă spre un loc sfânt din Ierusalim, unde rosteşte o predică, de obicei foarte confuză, ce se bazează pe îndemnuri la adoptarea unui stil de viaţă simplu, moral şi sănătos.
Sunt simptome ce apar, de obicei, la prima vizită în Oraşul Sfânt, când turistul ia contact cu Ierusalimul din Biblie, şi dispar după ce el părăseşte localitatea. În medie, o sută de turişti sunt trataţi pentru aceste tulburări psihice în fiecare an, dar numai 40 sunt internaţi în spital. Medicii israelieni spun însă că numărul celor diagnosticaţi cu Sindromul Ierusalim nu este mare, iar cei mai mulţi au mai avut probleme psihice înainte. Pentru tratarea lor au fost create saloane speciale în clinicile de psihiatrie din Ierusalim.

Consecinţa capodoperelor renascentiste
Şi capodoperele renascentiste din Europa pot provoca stări asemănătoare celor apărute în Ierusalim. Primul caz a fost semnalat, cu aproape 200 de ani în urmă, de scriitorul francez Stendhal. El a scris despre experienţa pe care a trăit-o în timp ce vizita Santa Croce din Florenţa, una dintre cele mai vechi şi mai impunătoare bazilici franciscane din lume. În jurnalul de călătorie „Napoli şi Florenţa: O călătorie de la Milano la Reggio”, Stendhal a descris extazul ce l-a cuprins când a văzut operele de artă de aici: „Am ajuns la un asemenea nivel de emoţie, unde se întâlnesc senzaţiile celeste date de Artele Frumoase şi sentimentele pasionale. La ieşirea din bazilica Santa Croce simţeam cum inima îmi bate tare, viaţa se scurgea din mine şi mergeam cu frica de a nu mă prăbuşi”.
Sindromul Stendhal a început să fie în atenţia oamenilor de ştiinţă abia în 1979, când medicul psihiatru Graziella Magherini a studiat peste o sută de turişti în Florenţa. Anul trecut, mai mulţi cercetători italieni au analizat reacţiile turiştilor cu ajutorul unor instrumente hi-tech, în Palatul Medici-Riccardi. După ce li s-au arătat opere de artă deosebite, turiştilor li s-a măsurat ritmul cardiac, tensiunea şi respiraţia, şi apoi li s-a cerut să scrie cum s-au simţit când au văzut capodoperele.

Influenţa Parisului
Oraşul luminilor, al modei şi al iubirilor, Parisul poate provoca mari decepţii turiştilor străini, mai ales japonezilor, care găsesc aici cu totul altceva decât au visat. Primul diagnostic a fost pus în 1986 de psihiatrul japonez Hiroaki Ota, care lucra în Franţa. Mai târziu, doctorul Youcef Mahmoudia, de la spitalul Hôtel-Dieu din Paris, a arătat că emoţiile lor pot provoca accelerarea ritmului cardiac, transpiraţii, ameţeli, respiraţii rapide şi scurte, iar toate acestea conduc la halucinaţii, la sentimentul persecuţiei şi anxietate. Sunt simptome ce apar la vizitarea Parisului şi dispar după ce pacienţii părăsesc oraşul. Dar, o dată ce apar, turiştii dezorientaţi trebuie să ajungă imediat la un medic. Dacă sunt stări de agitaţie mare, ei sunt calmaţi cu medicamente psihotrope, ca să nu devină agresivi. Cei care sunt în situaţie gravă sunt internaţi în spital şi apoi sunt repatriaţi.
Potrivit specialiştilor, cauzele sunt legate de marile diferenţe culturale ce există între cele două ţări, şi mai ales de faptul că puţini japonezi vorbesc limba franceză. În fiecare an, 50 de turişti, cei mai mulţi japonezi, suferă de aceste tulburări psihice.

Efectul Stockholm
În urmă cu aproape 40 de ani a şocat comportamentul unor oameni faţă de cei care le controlează viaţa. Este vorba despre incidentul din 1973, când doi indivizi înarmaţi au intrat într-o bancă din capitala Suediei şi i-au luat ostatici pe angajaţi. În cele şase zile de captivitate, între captivi şi răpitori s-a creat o stranie relaţie de prietenie, pe care specialiştii au numit-o Sindromul Stockholm. Experţii susţin că cel sechestrat este în situaţia unui copil de 1 an faţă de părinte, care este o fiinţă puternică, ce îl apără de tot ce este rău.
Fenomenul este cu atât mai surprinzător, cu cât şi după eliberare, victimele şi agresorii au rămas prieteni. Ostatica Kristin Enmnark, care se află la originea acestui sindrom, l-a apărat în instanţă pe unul dintre atacatori şi au rămas prieteni şi după ce acesta a ieşit din închisoare.
Sindromul Stockholm nu apare în orice situaţie de luare de ostatici. În schimb, poate fi observat şi în cazurile abuzului asupra copiilor, al violenţei asupra femeilor, al victimelor incestului şi al prizonierilor de război.

Alte sindroame misterioase

Sindromul studentului la medicină se referă la exagerarea sau imaginarea unor simptome şi apare în timp ce cursantul învaţă despre cele mai grave boli ale oamenilor. Aproape 80% dintre studenţi ajung să creadă că suferă de acele maladii pe care le studiază. Sindromul accentului străin este o boală în care pacientul începe brusc să aibă un accent străin. Anul trecut, o britanică de 49 de ani a început să se exprime cu accent franţuzesc, după ce a avut o migrenă puternică. În prezent se cunosc 60 de astfel de cazuri în toată lumea şi nu se cunoaşte încă niciun tratament. Cei care au aceste simptome suferă în realitate de o tulburare de vorbire provocată de un atac cerebral sau un traumatism cranian. Sindromul „Alice în Ţara Minunilor” afectează percepţia vizuală. Pacienţii văd lucrurile din jur, dar şi anumite părţi ale corpului lor, mult mai mici sau mult mai mari decât sunt în realitate.

- Sindromul Ierusalim începe cu agitaţie, apoi apare nevoia de a vizita oraşul singur şi se încheie cu rostirea unei predici într-un loc sfânt.