de Elena Şerban

Născut la 16 noiembrie 1816, într-o familie de ţărani din Bistriţa, Andrei Mureşanu este un poet unic în România, pentru că una dintre poeziile sale ar trebui să fie cunoscută de orice român. Creaţia în cauză este „Un răsunet”, care a devenit, pe muzica lui Nicolae Bălcescu, imnul naţional al României cunoscut ca „Deşteaptă-te, române!”.

Mureşanu a studiat filozofia şi teologia la Blaj, iar după finalizarea studiilor a fost profesor la Braşov. Primele sale opere literare au fost publicate în revista „Foaia pentru minte, inimă şi literatură”.

Mare iubitor de ţară, poetul a participat activ la Revoluţia din 1848. După eşecul acesteia, poetul a trecut munţii şi a ajuns în Muntenia, împreună cu George Bariţiu. Cunoscut ca participant la Revoluţie, Mureşanu a fost luat prizonier de armata ţaristă şi dus până în nordul Moldovei. După câţiva ani a revenit la Sibiu, unde s-a angajat ca traducător, dar a publicat şi câteva poezii în revista „Telegraful român”. Majoritatea operelor sale au avut tentă patriotică sau de protest social. În 1862, creaţiile sale au fost adunate într-un volum, însă acesta s-a vândut foarte prost, în ciuda articolelor din presă.

În perioada în care a locuit la Sibiu, Andrei Mureşanu s-a însurat cu Suzana, fata unor mici negustori. Cei doi au avut împreună doi copii. La decesul poetului, ce a avut loc în noaptea de 11 spre 12 decembrie 1863, fiul poetului, Gheorghe, era în clasa a VII-a de gimnaziu, iar fata, Eleonora, avea doar câteva luni.

Deşi în timpul vieţii operele sale au fost aproape ignorate, poetul a avut o înmormântare grandioasă. Mii de oameni, profesori, elevi de şcoală şi de gimnaziu, ţărani şi negustori, s-au înghesuit să participe.