de Nicoleta Ghighilicea

- Cea mai mare instituţie de acest gen din ţară este printre primele în Europa, prin valoarea colecţiilor sale

De-a lungul existenţei sale, Biblioteca Naţională şi-a schimbat de câteva ori denumirea, a avut mai multe sedii şi chiar a fost desfiinţată timp de 50 de ani. Peste 12 milioane de unităţi bibliografice, care fac parte din tezaurul cultural românesc, sunt acum depozitate în cele mai bune condiţii, iar sălile de lectură oferă cititorilor confortul şi dotările necesare. Instituţia, care se află acum pe Bulevardul Unirii 22 din Bucureşti, este deschisă publicului începând de la 3 mai.

Centrul cultural al românilor
Biblioteca Naţională nu mai are doar sarcina de a conserva tezaurul documentar, ca în trecut, ci permite şi accesul unei categorii largi de cititori la patrimoniul cultural şi ştiinţific. Pentru îndeplinirea noului rol, instituţia avea nevoie de o altă clădire care să adune la un loc depozitele şi arhivele pe care le avea în Bucureşti. Astfel, mutarea instituţiei în acest sediu modern este considerată istorică. Construcţia de şapte niveleuri, care adăposteşte acum Biblioteca, a fost începută în 1986, după un proiect ce era depăşit conceptual şi tehnologic. Lucrările au fost întrerupte de mai multe ori, iar ultima dată au fost reluate în 2006, când arhitectura specifică ansamblului urbanistic Victoria Socialismului a fost modificată prin adăugarea unei noi faţade de sticlă.

Are 14 săli de lectură
Biblioteca are 14 săli de lectură specializate care poartă numele unor personalităţi ca: Dimitrie Gusti, Henri Coandă, Marin Preda, Pierre Larousse, Martha Bibescu. Până în prezent au fost deschise pentru public şase dintre acestea: sala de istorie şi geografie, de literatură, de periodice, de referinţe (bibliografii), de drept şi sala pentru copii şi tineret. Treptat, aici vor fi amenajate şi săli cu alte destinaţii culturale: pentru conferinţe şi evenimente multimedia, pentru dans modern, o sală de audiţie unde se va asculta muzică la patefoane, o altă sală pentru preşcolari, dar şi spaţii de recreere. Un alt plan este constituirea unui fond digitizat care va cuprinde toate colecţiile vechi scanate cu aparate profesionale. De asemenea, în sălile de lectură va exista un scanner cu ajutorul căruia cititorii vor putea să îşi copieze materialele pe suport electronic. Există şi varianta microfilmelor, care sunt garantate 500 de ani, ce pot fi citite apoi doar cu o lupă obişnuită.

Colecţiile includ cărţi unicat
Unele dintre cele mai preţioase piese de patrimoniu sunt cele din arhiva istorică, din care fac parte, printre altele, documentele de cancelarie domnească din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Exemplare valoroase pentru cultura şi civilizaţia românească sunt şi cele din colecţia de carte veche, unele fiind chiar unicat: „Apostolul” din 1547 şi „Psaltirea în versuri” din 1673. Totodată, există manuscrise româneşti şi străine din secolul al XIII-lea, dar şi o colecţie de periodice vechi. Tot aici pot fi consultate şi hărţi istorice şi militare, dar şi planuri de oraşe şi de moşii.
Din arhiva sonoră, deosebit de valoros este discul celebrei soprane române, Hariclea Darclée, înregistrat în 1905, care este unicat în ţară. Important este şi fondul de CD-uri cu opere complete ale marilor creatori ai muzicii universale, printre care Bach, Mozart şi Beethoven.

O istorie ce se repetă
Conceptul de bibliotecă naţională, care să adune tot ceea ce a creat poporul, aparţine domnitorului Constantin Brâncoveanu, dar ideea s-a conturat în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Istoricii susţin că originile acestei instituţii se află în Biblioteca Colegiului Sf. Sava din Bucureşti, una dintre cele mai vechi şi reprezentative din România. Aici au fost aduse cărţi şi manuscrise de la mănăstiri, episcopii şi Mitropolie, iar colecţiile au ajuns la 14.000 de volume în 1844.
După Unirea din 1859, instituţia a primit alternativ denumirea de Bibliotecă Naţională şi Bibliotecă Centrală. O dată cu adoptarea Legii Depozitului Legal, în 1885, prin care toate instituţiile culturale erau obligate să trimită exemplare din cărţile pe care le deţineau, numărul de volume a continuat să crească.
În 1901 a fost desfiinţată şi toate colecţiile au fost transferate la Biblioteca Academiei, care primeşte statutul de bibliotecă naţională. După 50 de ani a fost înfiinţată din nou sub denumirea de Biblioteca Centrală de Stat. Un timp a funcţionat în actualul Palat de Justiţie, iar apoi a fost mutată în clădirea în care s-a aflat până de curând - fostul sediu al Camerei de Comerţ. În perioada comunistă, când s-au înfiinţat peste 1.600 de biblioteci în toată ţara, aceasta a fost principala instituţie de acest gen din România. La începutul anului 1990 a devenit Biblioteca Naţională a României, iar după intrarea ţării noastre în UE s-a implicat în numeroase proiecte naţionale şi internaţionale.

Peste 3.000 de hărţi şi peste 1.000 de atlase

Fondul de carte al Bibliotecii Naţionale are 12.500.000 de unităţi bibliografice. Din totalul volumelor, aproximativ 4 milioane sunt în 15 limbi străine. Colecţia de carte veche conţine peste 7.000 de lucrări tipărite pe teritoriul românesc, între anii 1508 şi 1830. Cabinetul de stampe include desene şi gravuri româneşti lucrate în diferite tehnici. Tot aici sunt şi 800 de stampe japoneze din secolele XVII-XIX. Fondul de fotografii, deosebit prin unicitate şi bogăţie, are 130.000 de piese din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, unul dintre cele mai mari fiind cel al Casei Regale. În cabinetul de cartografie sunt păstrate peste 3.000 de hărţi şi peste 1.000 de atlase. Arhiva sonoră cuprinde 10.000 de discuri de patefon cu valoare istorică.

Investiţie de 100 de milioane de euro

Valoarea totală a investiţiei pentru modernizarea sediului Bibliotecii Naţionale este de 100 de milioane de euro, iar banii provin dintr-un împrumut acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Sălile de lectură specializate au o suprafaţă de 14.000 de metri pătraţi, iar spaţiile de depozitare au 35.000 de metri pătraţi. Aula Bibliotecii are 400 de locuri. Aici se va muta şi Laboratorul de Patologie şi Restaurare a cărţii. În aceeaşi clădire se află acum şi Ministerul Culturii şi urmează să fie mutat Teatrul de Operetă din Bucureşti. Parcarea Bibiliotecii Naţionale are 300 de locuri.

• Cea mai valoroasă lucrare pe care o are Biblioteca Naţională este „Codex Aureus”, un fragment dintr-un evangheliar latin, scris şi pictat pe pergament cu cerneală de aur şi culori vegetale. A fost realizat în anul 810 la comanda lui Carol cel Mare, iar originalul se află la filiala Batthyaneum din Alba Iulia.