de Nicoleta Ghighilicea
- La 10 mai 1881 a fost încoronat rege şi a avut cea mai lungă domnie din istoria noastră, 48 de ani!
Ales de elita politică românească pentru a conduce destinele naţiunii, Carol I a rămas în istorie ca făuritor al statului modern român, având un rol important în dezvoltarea ţării şi în câştigarea independenţei faţă de Imperiul Otoman. Când a venit în România era un principe de 27 de ani, iar după 48 de ani de guvernare a lăsat moştenire o ţară stabilă politic, cu o economie care progresa.
Principe cu studii militare
Născut în 1839, la Sigmaringen, ca Prinţul Eitel Frederic Zefirin Ludovic de Hohenzollern, Regele Carol I este al doilea fiu al principelui Carl Anton şi al Josefinei. Familia sa era una dintre cele mai vechi Case domnitoare europene şi avea relaţii de rudenie cu Casa Regală a Prusiei, dar şi cu familia Bonaparte. După terminarea studiilor elementare, a urmat şcoala de cadeţi din Münster. La vârsta de 18 ani a absolvit Şcoala de Artilerie din Berlin cu gradul de locotenent, iar în următorii nouă ani a fost ofiţer în armata germană. În 1866 a fost ales dintre principii europeni pentru a conduce Principatele Române Unite şi a obţinut acordul puterilor europene. Singurul stat care nu vedea cu ochi buni venirea sa în ţara noastră era Austria, care se pregătea de război cu Prusia, patria sa natală.
A intrat în patrie cu paşaport fals, deghizat în om de afaceri
Ca să ajungă în România, principele Carol I a traversat Austria cu un paşaport fals, deghizat în om de afaceri. A venit cu trenul până la Budapesta, apoi din Baziaş a luat vaporul pe Dunăre până la Turnu-Severin, unde a ajuns la 8 mai 1866. De acolo a plecat tot cu vaporul la Giurgiu, şi apoi a venit cu trăsura la Bucureşti. La 10 mai, în faţa Adunării Deputaţilor, a depus jurământul de credinţă faţă de noua ţară, iar la 29 iunie a fost confirmat ca domnitor, o dată cu adoptarea primei Constituţii a României - una dintre cele mai avansate din acea vreme.
La un pas de abdicare
Primii cinci ani de domnie au fost cei mai dificili, fiind o perioadă de adaptare la realităţile din noua sa patrie. Situaţia politică era tensionată, mai ales din cauza disputelor dintre conservatori şi liberali. Carol I era la mijloc, fiind atacat şi de presă, şi de opoziţie, dar s-a dovedit a fi un arbitru politic înţelept. Atunci s-au schimbat 10 guverne şi s-au făcut 30 de remanieri. Momentul de încordare maximă a fost în 1871, când românii au organizat o puternică manifestaţie de susţinere a Franţei, înfrântă în războiul cu Germania. Carol I, de neam german, a fost atunci la un pas de abdicare, dar a fost refuzat. A cerut un nou guvern, iar conservatorii care au venit la putere au asigurat stabilitatea politică în următorii cinci ani.
În linia întâi pe câmpul de luptă, contra turcilor
În tot acest timp s-au luat mai multe măsuri pentru modernizarea armatei, care a putut astfel să ia parte cu forţele proprii la războiul de independenţă din 1877 şi să obţină victoria. Carol I s-a aflat atunci pe câmpul de luptă, fiind comandantul trupelor ruso-române la asediul Plevnei. După 11 ani de domnie, el dovedea că se identifica deja cu aspiraţiile românilor şi a reuşit astfel să câştige dragostea poporului, dar şi respectul celorlalţi monarhi din Europa. La 10 mai 1877 a fost proclamată independenţa României, după 450 de ani de suzeranitate turcească, ceea ce a condus la schimbarea statutului ei din principat în regat. Astfel, la 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat rege cu o coroană de oţel, fabricată prin topirea unui tun de la Plevna.
Un pas uriaş spre modernizarea României
În cei 48 de ani de domnie ai Regelui Carol I, România a devenit un stat modern. A fost perioada în care a fost adoptată o lege de organizare a armatei, s-au bătut primele monede naţionale şi s-au încheiat convenţii diplomatice cu alte ţări. Totodată, s-a dezvoltat reţeaua feroviară şi industrială. Au fost construite prima linie ferată spre Giurgiu, în 1869, Portul Constanţa şi podul de la Cernavodă.
Şi Bucureştiul a fost modernizat în timpul lui Carol I, iar străinii care veneau aici spuneau că este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Numeroase clădiri publice au fost ridicate atunci, printre care Palatul Justiţiei, Ateneul Român, Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Casa Centrală a Armatei şi Banca Naţională. Tot atunci a fost introdus un nou sistem de iluminat cu gaz în tot oraşul şi s-au făcut lucrări pentru rectificarea cursului Dâmboviţei. Din 1872 au început să circule şi tramvaiele trase de cai, iar în 1882 a fost introdusă lumina electrică.
Pe lângă aceste realizări a existat însă şi o mare pată pe imaginea lui Carol I: răscoala ţărănească din 1907, care a arătat că problema agrară nu era încă soluţionată. Atunci a fost organizată una dintre cele mai violente represiuni antiţărăneşti din istorie, peste 10.000 de ţărani fiind ucişi de armată.
Succesiunea la tron, o problemă a Casei Regale
Singurul copil al familiei regale a fost principesa Marioara, care a trăit doar trei ani, fiind bolnavă de scarlatină. Regele a fost profund marcat de moartea copilului, iar de atunci relaţiile cu soţia sa, Regina Elisabeta, s-au răcit. Problema succesiunii la tron a fost reglementată în 1889, când Carol I l-a desemnat ca moştenitor pe Ferdinand, al doilea fiu al fratelui său mai mare. Regele Carol I a murit la 27 septembrie 1914, la Castelul Peleş, la vârsta de 75 de ani, fiind înmormântat la Curtea de Argeş.
Născută în Castelul Neuwied al familiei principelui Carol de Wied, principesa Elisabeta a venit în România în 1869, când avea 26 de ani, pentru a se căsători cu Carol I. Regele nu i-a permis să se amestece în treburile politice ale ţării, şi de aceea s-a ocupat mai ales cu arta populară, muzica şi literatura. A publicat peste 50 de volume - poezii şi traduceri - care au fost semnate cu pseudonimul „Carmen Sylva”. A fost o protectoare a artelor şi a celor defavorizaţi, sprijinind tinerele talente şi instituţiile de binefacere. A murit la vârsta de 63 de ani şi a fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeş.
- La 10 mai 1866 Carol I depunea jurământul de credinţă faţă de noua patrie;
- La 10 mai 1877 proclama România stat independent;
- La 10 mai 1881 a fost încoronat rege al României.
• A fost un om calculat, auster şi meticulos, un lider puternic, care a avut permanent grijă de imaginea şi de influenţa României pe scena europeană.